x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O arta veche de doua milenii

0
20 Feb 2005 - 00:00

ISTORIE
Majoritatea istoricilor admite faptul ca istoria circului se intinde pe mai bine de 2.000 de ani. De la amfiteatrele grecesti si romane pana la corturile multicolore din secolul trecut, aceasta forma de arta si de distractie a cunoscut nenumarate transformari si ipostaze.


CATALIN PRUTEANU

Originea circului este pusa in general in directa legatura cu hipodromurile si palestrele grecesti. In Olimpia, in Grecia antica, hipodromul avea 200 de metri latime si 400 de metri lungime. Romanii sunt cei care au construit pentru prima data edificii uriase pentru a gazdui jocurile. Se spune ca, la Roma, Circus Maximus avea o capacitate de peste 380.000 de locuri. In circul roman se desfasurau curse de cai si de care pe doua roti, trase de doi, trei sau chiar patru cai. Circul roman a cunoscut adevarata glorie in timpul Imperiului. In vremea lui Augustus, jocurile tineau nu mai putin de 70 de zile pe an. Desi prin "circ" romanii intelegeau cu totul altceva decat intelegem noi astazi, functia acestuia era identica, aceea de delectare a spectatorilor. Circul i-a fascinat intr-atat pe romani, incat se ajunsese ca, in secolul al III-lea dupa Hristos, la fiecare doua zile lucratoare sa existe o zi de circ. In arene se organizau lupte intre calareti, alergari, lupte, sarituri sau alergari cu discuri. Mima si pantomima se practicau mai mult in teatre. Scriitorul Flavius Cassiodorus nota ca mimii "au cate o limba la capatul fiecarui deget" si ca vorbesc cu gura inchisa, iar tacerea lor are glas.

SANGE. Circul semana mai mult cu jocurile olimpice de astazi, dar publicul roman voia mai mult, era un public insetat de cruzime. Apar luptele intre gladiatori si circul incepe sa pluteasca intr-o mare de sange. Apar luptele intre animale, dar si intre animale si oameni. In arena se organizau "vanatori", iar vanatul era format, de multe ori, din condamnati la moarte, prizonieri de razboi sau crestini. Distractia sangeroasa a durat pana in anul 365, cand imparatul Valentin a interzis condamnarea crestinilor in arena. La 399, sunt inchise scolile de gladiatori, iar in 404, imparatul Honorius interzice definitiv luptele. Astfel se incheie terifianta epoca de glorie a circului roman.

PE DRUMURI. O data cu venirea Evului Mediu, circul se transforma in balci. Atotputernica Biserica Catolica restrictioneaza spectacolele. Inchizitia crede ca diavolul este implicat direct in numerele de circ si ii acuza pe circari de vrajitorie. Pusi in fata pericolului de a fi arsi pe rug, saltimbancii strabat orase, targuri si sate, joaca in piete, carciumi si grajduri, canta si satirizeaza orice, fac farse si prezinta numere cu animale dresate. Circarii contraataca si satirizeaza Biserica. De altfel, expresia "hocus-pocus" provine din invocatia "hoc este corpus", pe care preotii o faceau in timpul missei catolice. In Evul Mediu, apare o noua categorie de artisti: funambulii, dansatori pe sarma.

Circ bucure[tean la nceput de secol XX peste drum de Universitate

Circul modern, cel pe care il cunoastem astazi, s-a nascut in anul 1768, in Anglia. John Philippe Astley, un fost subofiter in cavaleria usoara, inchiriaza un teren la marginea Londrei si amenajeaza un manej pentru cai. Diametrul acestuia, 13 metri, a ramas un standard pentru manejurile circului de mai tarziu. Pentru a atrage spectatorii, pune un trompetist in mijloc, angajeaza un dansator pe sarma si un clovn. Succesul il duce la Paris, unde cumpara alt teren si construieste alt circ.

Dupa revolutia franceza de la 1789 se intoarce in Anglia, dar circul ramane in urma lui. Intre timp, in 1737 se nastea, la Udine, in Italia, Antonio Franconi, care ajunge si el in Franta si infiinteaza un circ la Rouen. Circul arde si el pleaca la Paris, unde cumpara circul lui Astley. In 1805 lasa afacerea fiilor, Laurent si Henri, care, peste doi ani, inaugureaza faimosul Circ Olympique, la care se joaca pantomima ecvestra "Lanterna lui Diogene". La acest circ se mai desfasura dresura "miraculosului elefant indian Baba", care bea o sticla de vin si prindea cu trompa mere. Cerbul Coco sarea peste patru cai si opt oameni si trecea prin flacari. La Olympique, Paul din Bordeaux a facut pentru prima data "marele ecart", calarirea simultana a doi cai fara sa. Laurent si Henri Franconi faceau pe dresorii si pe mimii, iar sotiile participau la reprezentatii. Antonio Franconi, intemeietorul acestei adevarate dinastii de artisti, a asistat pana la moarte la spectacole, din loja sa speciala. Circul Opympique a ars in noaptea de 15 spre 16 martie 1828, dar dragostea parizienilor pentru spectacole a determinat reconstruirea acestuia din subscriptii publice.

INVAZIA. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, circurile invadeaza Europa. Sunt fie trupe ambulante, fie stabile. In 1890 ajunge in Rusia italianul Maximiliano Truzzi, ruda cu familia Franconi, care intemeiaza, la randul sau, o adevarata dinastie de circari. Circul american se dezvolta insa cel mai uimitor, fiind numit "circ-gigant", cu trei arene. Spre el migreaza artistii de pe batranul continent, atrasi de faima si de castiguri consistente. Circul american a fost intemeiat de Phineas Taylor Barnum, care afirma in memoriile sale ca "oamenii vor sa fie convinsi a crede pentru o clipa in ceea ce stiu foarte bine ca nu e adevarat".

Pe la inceputul secolului al XX-lea, circul incepe sa decada, isi pierde interesul pentru societate. La Paris, faimosul Circ Champs Elysees e daramat in 1900. Circurile sunt inlocuite cu music-hall-uri. Mai tarziu, locul va fi ocupat de cinematografe, iar astazi televiziunea si Internetul au trimis circul in paginile cartilor de istorie.

PEHLIVANII LUI NECULCE SI BOSCARIILE LUI BARTOLOMEO, LA BUCURESTI

Pe teritoriul tarii noastre, ruinele amfiteatrului grecesc de la Histria si cele ale amfiteatrelor romane de la Sarmizegetusa si Porolissum dau cateva indicii despre aparitia circului. Primul circ modern construit in Romania a fost cel intemeiat de Teodor Sidoli in 1874 pe locul actualei berarii Gambrinus si al Hotelului Cismigiu. In 1884, circul arde si unul nou, cu o capacitate de 3.500 de locuri, este construit pe cheiul Dambovitei. Trupe straine de saltimbanci vizitasera insa mai de mult tarile romane. Ion Neculce ii pomeneste sub numele de "pehlivani". In 1830, sasul Mathias Brodi isi instaleaza "panorama" in Bucuresti, pe Strada Academiei, colt cu Edgar Quinet. In zilele de 26, 27 si 28 noiembrie 1831, trupa de acrobati Furo viziteaza orasul Bucuresti. In 1846, Iasiul si Bucurestiul sunt vizitate de scamatorul Bartolomeo Bosco, de la care ne-au ramas termenii de "boscarie" (scamatorie, inselaciune) si boscar (scamator). Chiar si Caragiale a scris o cronica la spectacolele circului german Hutteman. In perioada interbelica au aparut numeroase circuri de mici dimensiuni. In 1954, Circul Krateyl din Capitala a fost nationalizat, devenind Circul de Stat. Actuala cladire a Circului de Stat din Bucuresti a fost construita sase ani mai tarziu, in 1960.

CLOVNUL DECORAT CU "ORDINUL MUNCII"
Cel mai cunoscut clovn roman a ramas Victor Mono Ciacanica. Originar din Cernavoda, Ciacanica a ramas orfan la 7 ani si a plecat in Italia cu Circul Reussieri. A colindat prin toata Europa si a jucat ca echilibrist, trapezist si clovn. In 1940 se intoarce in tara si lupta, ca sindicalist, pentru drepturile circarilor. Joaca mai ales in faimosul Circ Sidoli. In 1959 a fost decorat cu "Ordinul Muncii".

SCOALA DE CLOVNI IN CAPITALA LUMINILOR
Termenul de clovn provine din limba engleza, patria circului modern, si insemna taran. In limba engleza, clovnului i se mai spunea "jester" si era costumat intr-un maiou alb cu petece albastre si rosii, avea soldurile infasurate in draperii, iar pe cap purta o palarie caraghioasa. Dezvoltarea circurilor in capitala Frantei a determinat organizarea si infiintarea unei scoli de clovni inaintea inceperii primului razboi mondial.

ACROBATIE INTRE DOUA TURLE DE BISERICA
Sunt consemnate numere uimitoare ale trupelor de acrobati medievali. In 1237, la nunta lui Robert d’Artois, fratele regelui francez Ludovic cel Sfant, un acrobat a mers pe o sfoara legata de turlele a doua biserici. Acelasi acrobat a reusit sa calareasca un cal dresat sa mearga cu copitele pe doua franghii paralele. La Venetia, saltimbancii erau folositi de negustori pentru a face reclama marfurilor. Este cunoscut numele Palomiei, o femeie-acrobat din Venetia Evului Mediu.
Citeşte mai multe despre:   editie de colectie,   circului,   circ,   circul

Serviciul de email marketing furnizat de