x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie O performanta ucigatoare

O performanta ucigatoare

de Dana Andronie    |    31 Iul 2006   •   00:00

CREATORUL DE SLAGARE
Am facut reconstituirea Festivalului Mamaia cu ajutorul martorului Horia Moculescu.
CREATORUL DE SLAGARE
Horia Moculescu da verdictul: "Mamaia" si-a pierdut fastul, eleganta, luxul
Am facut reconstituirea Festivalului Mamaia cu ajutorul martorului Horia Moculescu.

Nici ca se putea sa invocam un alt martor pentru a rescrie istoria primului festival-concurs de muzica usoara romaneasca. Moculescu o cunoaste foarte bine pe "Mamaia". A fost dirijorul festivalului, a participat la sectiunea Creatie de nenumarate ori, a participat si la Interpretare, in 1996, cand a castigat marele trofeu cu piesa lui Dan Pavelescu "E toamna-n septembrie", a fost presedintele juriului etc. Asadar, timp de peste 20 de ani, Mocu a avut o relatie destul de amicala cu "Mamaia". "In 1963, cand a fost prima editie, eu eram un umil sef de orchestra. Ma aflam la Mamaia cand am aflat ca se va face un festival pe scena Teatrului de Vara. Cunosteam o droaie de compozitori consacrati si ne-am trezit cu ei la mare. Cred ca totul a pornit de la cei care erau in voga in perioada aceea: Radu Serban, George Grigoriu, Vasile Veselovski, Temistocle Popa, Florentin Delmar. Festivalul a avut la Uniunea Compozitorilor un suport logistic foarte puternic, prin fostul presedinte Ion Dumitrescu. Asa a demarat acest festival, cu acordul Ministerului Culturii."

ASCENSIUNEA. La inceput erau trei coorganizatori ai festivalului: Uniunea Compozitorilor, Ministerul Culturii si Radioteleviziunea Romana, "care era bicefala cu un singur cap" (de la Mocu citire!).

In ce an i-a cerut prietenia "Mamaitei" cel care mai tarziu avea sa devina creatorul "Salciei"? "In 1964 am trimis doua piese la preselectie, care n-au intrat. Insa, de editia din 1964 se leaga ascensiunea mea. Am preluat, cantand la Cazinoul din Mamaia, zece piese din preselectie si le-am prelucrat pentru o formatie de cinci persoane. Le-am cantat in fata lui Dumitru Popescu-Dumnezeu si a ministrului Culturii, Constanta Craciun. Succesul a fost atat de mare, incat am fost propusi la fostul OSTA (Oficiul de Spectacole cu Turnee Artistice, actualul ARTEXIM). Ni s-au alipit patru solisti: Ilinca Cerbacev, Marina Voica, Constantin Draghici si Ovid Teodorescu. Am inceput niste turnee de un succes fabulos, care ne-a adus o ora de emisie la Revelionul lui ’65." A urmat o performanta "ucigatoare", dupa cum o caracterizeaza compozitorul: "Am acompaniat un sfert de festival. In 1965 au fost trei dirijori: Sile Dinicu, Alexandru Imre si Horia Moculescu". In acelasi an se pare ca Mocu a "dirijat" (citeste "dominat") si sectiunea Creatie, unde a obtinut doua mentiuni, cu melodiile "N-am stiut sa te pastrez" si "Cant de dragul cui mi-e drag". 1970 a fost ultimul an de libertate creatoare. "In 1971 a fost vizita in China a tovarasilor. Agonia a tinut pana in 1976, cand a intervenit Paunescu si, in urma articolelor sale, s-a desfiintat «Mamaia». In 1982 nu s-a dat trofeul. A venit la mine Calinoiu si mi-a zis: «Introdu un cuvant despre tara si iei marele premiu! Piesa care putea castiga se numeste «Apa si foc» si era cantata de Corina Chiriac… «Apa si foc/Cer la mijloc/Clipa, stai-stai…» Frumoase versuri… A luat un premiu ca toate celelalte melodii. Atunci s-au dat 12 premii intai."

DE LA SMOKING LA TENISI. De cand a inceput "Mamaia" sa o ia razna? "Din 1990 pana in 1997 «Mamaia» a fost normala. In 1998, cand eram si presedintele juriului, s-a intamplat o tragedie, provocata chiar de mine. Am deschis cutia Pandorei. Stiind ca genul muzicii usoare moare daca ramanem cantonati in acelasi stil traditional festivalier, am introdus in concurs trupele Genius, K1 si 3rei Sud Est. Astfel s-au amestecat merele cu prunele…"

Interpretul Horia Moculescu

"Mamaia" a trecut prin diverse diverse faze de existenta, emancipare si decadere. "Nu ea e muribunda, ci cei care se ocupa de ea sunt muribunzi. Reaparitia festivalului dupa 1982 s-a datorat lui Ladislav Heghedus (n.r. - fostul ministru al Culturii si Educatiei Socialiste), care impreuna cu Calinoiu - presedintele Uniunii Muzicologilor - , a stabilit logistica extraordinara a «copertelor». Se incepea cu un cantec pentru Balbaitul si se termina tot cu un cantec pentru Balbaitul. «Inauntru» se putea scrie muzica usoara. Erau niste ani groaznici, care ne-au indepartat pe noi, muzicienii, de public. Mamaia si-a pierdut fastul, eleganta, luxul. L-am vazut pe Gyuri Pascu cu sapca data pe spate, cu pantofii de tenisi pe masa juriului. Inainte, juriul era imbracat in smoking, cu papion, desi era un regim muncitoresc!"

"In 1964 piesa lui Florentin Delmar «Te caut» a fost o capodopera. Atunci a cantat-o Luigi Ionescu. Lusia Smetanina, coregrafa, se afla la mine acasa cand orchestram piesa pentru Festivalul Delmar de la Focsani. Mi-a zis ca daca o canta Frank Sinatra ar fi iesit si mai frumoasa decat «Stranger in the night». Daca eram stransi in chinga!"
Horia Moculescu
compozitor

"E NEVOIE DE AER PROASPAT"

Adrian Paunescu, formatorul de opinii, la Cenaclul Flacara
"Fara nici o indoiala stradania multora dintre cei implicati in editia 1976 a concursului merita elogiata… Pe ansamblu, insa, «Mamaia 1976» nu mi se pare a fi reusita… Unul dintre cantece, «Parintii mei» (n.r. - compus de Horia Moculescu), se deosebeste de multe dintre celelalte prin faptul - laudabil in acest context - ca are un inteles. Sigur, la aceasta ajuta si vocea foarte frumoasa a lui Aurelian Andreescu… Sigur, o mai mare atentie trebuie acordata tuturor cuvintelor cantecului. Caci iata ce aflam: «Taica-meu, maica-mea mi-au dat viata sa iubesc/ Neamul meu, tara mea/ Si tot ce-i romanesc». Chiar tot?… Patriotism nu inseamna sa iubesti tot ce-i romanesc numai pentru ca e romanesc… Un morman de vorbe si zgomote ne-a pus in fata cantecul «Spune-mi tara mea, povestea ta, sa-mi spui» (n.r. - compus de Vasile Vasilache). Iarasi un fel de dialog, ca-ntre colege de internat, intre Angela Similea si tara…
Adrian Paunescu, omul de astazi
A urcat apoi in scena, plangacioasa si cu un aer de intelepciune bine fardat, Margareta Paslaru si mirosul de arta scoasa de la naftalina s-a accentuat… Un aer proaspat se cuvine sa scuture scena concursului de la «Mamaia» pentru ca in viitor el sa se poata numi cu indreptatire concurs national… Ne-am fi asteptat la un efort mai serios al compozitorilor si textierilor de a cuprinde viata sufleteasca a constructorilor socialismului, o viata atat de complexa si nu lipsita de accente de dramatism, firesti daca ne gandim la marea actiune la care sunt chemati toti oamenii muncii…

Sa nu uitam ideea pe care tovarasul Nicolae Ceausescu a subliniat-o vorbind despre artisti si anume ca ei trebuie sa se adreseze izvorului, nu ulciorului. Am avut impresia ca gustul statut, salciu, al unei ape de mult timp neimprospatata a fost prea prezent la «Mamaia». Viata, cu bucuriile, luptele si durerile ei, nu a ajuns in acest an la «Mamaia». Si tocmai de viata are nevoie o arta care se adreseaza direct omului. Si nu oricarui om". (Adrian Paunescu, revista Flacara din 5 august 1976)

REFUZATA DE DOUA ORI

Ce s-a ales de castigatorii festivalului de la Mamaia? "Alina Mavrodin, care a luat marele trofeu in 1987, a juns ziarista la Targoviste. Marilena Dobre, castigatoarea Premiului I la Interpretare tot in 1987, este in America. Elena Peneoasu (Premiul II, Interpretare) a disparut si ea. In 1988, Premiul I la Creatie l-a adjudecat Bogdan Bradu cu piesa lui Horia Moculescu, "Glasul meu, tacerea mea". Atunci s-a consacrat Bradu, de care acum nu mai stie nimeni ce mai face. Interesant este faptul ca slagarul "Salcia", care a lansat-o pe Mihaela Mihai, n-a trecut niciodata de preselectie. A fost refuzata de doua ori la Mamaia, in 1974 si in 1975.

"TARA MEA CU CODRI VERZI... PARCA-N TRUPUL MEU TE PIERZI"

"In cantecul «Romania» comunicat de Doina Badea am auzit versuri valabile pentru orice tara si pentru orice concurs fara criterii. Versuri lipsite de fior si gravitate, versuri facute parca sa sfideze sufletul caruia ar fi trebuit sa i se adreseze. Cum se poate scrie oare despre tara astfel? «Tara mea cu codri verzi/ Cu campii si ape/ Parca-n trupul meu te pierzi/ Si te simti aproape». Dar, Doamne iarta-ma, ce considera autorii ca este tara de-i atribuie calitatea de a se pierde in trupul unei interprete? Ridic cu hotarare glasul impotriva usurintei cu care se da permis de libera rostire a numelui tarii, pentru unii oameni lipsiti de orice talent si, am impresia, de orice scrupul… Culmea erorii ramane premiul intai atribuit lui George Grigoriu pentru doua cantece «De-ar fi fost sa fiu» si "Cei 100 de ani»". (Adrian Paunescu, revista Flacara din 5 august 1976)

PREMIANTUL MOCULESCU

Mamaia s-a nascut ca replica la festivalul San Remo. "In 1964 melodia «Doua randunici» (compusa de Radu Serban si interpretata de Margareta Paslaru) a fost una dintre marile succese ale muzicii usoare. In 1966 a fost prima editie in care s-au prezentat slagare. N-au concurat doar piese in prima auditie. In 1969 mi s-a selectionat prima piesa la Festivalul Mamaia, «A fost odata ca-n povesti», interpretata de Dan Spataru. In 1985 am luat marele trofeu cu doua piese: «Leaganul meu» (cantata de Dida Dragan) si «Pai de ce?» (cantata de Corina Chiriac). Si in 1989 am fost premiat cu «Izvorul meu de dragoste»"
×