x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O piesa cu doua destine

0
Autor: Dana Andronie 22 Mai 2006 - 00:00
O piesa cu doua destine


DOR DE VIATA, DOR DE LINISTE
Jumatate Aura, jumatate Nicu. Si "Aproape liniste". O piesa impartita la doi. Impreuna, dar separat, i-au asigurat succesul.

Nicu Alifantis este "taticul" de fapt si de drept al piesei "Aproape liniste". A compus-o, a cantat-o, dupa care i-a incredintat-o Aurei Urziceanu. Cea care a oficiat aceasta "tranzactie" este nimeni alta decat Ioana Bogdan, cunoscuta realizatoare tv. "Nu-l cunosteam personal pe Nicu Alifantis. Auzisem doar ca este cantaret de folk si compozitor. Ionica (n.r. - Ioana Bogdan) mi-a zis intr-o zi ca trebuie sa-l cunosc neaparat pe Alifantis. Tot ideea ei a fost sa cant in duet cu Aurelian Andreescu («Feeling» sau «September»)", ne-a spus Aura.

PE NEPREGATITE. La scurt timp, Ioana Bogdan i-a pus fata-n fata. "Nicu mi-a cantat o data piesa si m-a convins imediat sa inregistrez si eu «Aproape liniste». Versurile mi-au placut la nebunie… El o canta deja pe post, dar eu nu apucasem sa o ascult… Am stabilit ca el sa faca un negativ, dupa care sa ne intalnim in studio. Nu aranjasem inca in ce tonalitate urma sa o cant", ne-a marturisit Aura Urziceanu. Bineinteles ca cea care a vut initiativa de a face un cuplu din Aura si Nicu, Ioana Bogdan, a obtinut destul de repede un spatiu de inregistrare la Televiziune. Doar ca Alifantis a anuntat in ultima clipa ca nu poate sa vina. "Ne-am trezit fara compozitor. Atunci Ioana a inceput sa fredoneze piesa, stiind foarte bine ca eu am sa creez varianta mea… Am inregistrat piesa, in cele din urma. Doar refrenul a ramas la fel. In rest am cantat-o cum am simtit eu. A iesit o cu totul alta piesa, care, spre surprinderea mea, a placut publicului foarte mult. Ii multumesc Ionicai!" Ce inspirat a fost destinul! A aranjat lucrurile in asa fel incat Nicu Alifantis sa nu poata sa ajunga la studio. Piesa trebuia sa se nasca a doua oara, fara ca "taticul" sa fie de fata.

Aura n-a cantat niciodata "Aproape liniste" in concerte. Asa a fost sa fie… "Nu m-am mai intalnit cu Nicu Alifantis ca sa-mi dea partitura, iar eu am fost lenesa si nu m-am ingrijit sa se faca una. Totusi, am pastrat aceasta piesa pentru un anume moment, cand voi aparea cu ea in fata publicului. Stiu ca o asteapta." Aceasta afirmatie a sunat ca o promisiune din partea artistei, a carei "aura" continua sa straluceasca in muzica.

Dupa mult timp de la aparitia, in 1985, a piesei "Aproape liniste", sotul Aurei Urziceanu, Ron Rully, a auzit-o intamplator la radio. A avut o reactie neasteptata. de Sase ori pe zi. "Eram cu sotul meu in Bucuresti si l-am lasat cateva minute singur in masina. Cand m-am intors, el asculta la radio «Aproape liniste». «Vai ce piesa! Ce voce!». Nu ma recunoscuse!!! Stai, draga, linistit, ca eu sunt acea voce minunata! - i-am zis." Dupa aceasta replica a Aurei s-a facut liniste. Aproape liniste…

Daca Aura Urziceanu n-ar fi existat, romanii n-ar fi avut "Dor de viata". "S-a nascut prin 1986, cu text de D. V. Dumitriu si muzica George Natsis. Intr-un timp foarte scurt am facut vreo 40 de piese care au devenit slagare. Am lansat-o la Sala Radio. Dupa care s-a difuzat enorm si pana la Revolutie, si dupa… Matusa mea imi spunea ca se da la radio si de sase ori pe zi. Dimineata, cand pleca lumea la serviciu, inainte de pranz, imediat dupa pranz, noaptea si iar dimineata…"

Aura a mers cu "Dor de viata" peste tot, in Japonia, Brazilia, Australia etc: "Am cantat-o doar in limba romana. Mi-am obisnuit publicul cu de toate. Cu piese din folclor, cu Rapsodia Romana, cu muzica pop, jazz etc… Brazilienilor le-a placut cel mai mult «Dor de viata»." Nu de putine ori, artista a fost oprita de admiratori pentru a-i transmite urmatoarele: "Doamna Aura, parca special cei de la radio difuzeaza piesa ca sa avem chef sa mergem la serviciu. Ne transmite o stare de bine si, intr-adevar, ni se face chef de viata!". Ar fi bine ca posturile de radio s-o difuzeze din nou. Poate ca asa politicienilor li se va face "dor de viata" si chef de munca, pentru a grabi intrarea in Europa.

"Prin ’90 eram la Braila, impreuna cu Holograf. A venit la mine o admiratoare si mi-a daruit o foaie pe care scrisese niste versuri. Erau special pentru mine. Le-am citit si mi-au placut atat de mult, incat am facut piesa «Crezul», care s-a bucurat de un mare succes." - Aura Urziceanu

"Am cantat-o doar in limba romana peste tot unde am fost, in Japonia, Brazilia, Australia. Mi-am obisnuit publicul cu piese din folclor, cu Rapsodia Romana, cu muzica pop, jazz etc… Brazilienilor le-a placut cel mai mult «Dor de viata»" - Aura Urziceanu

"Eram cu sotul meu in Bucuresti si l-am lasat cateva minute singur in masina. Cand m-am intors, el asculta la radio «Aproape liniste». «Vai, ce piesa! Ce voce! Nu ma recunoscuse!!!» Stai, draga, linistit, ca eu sunt acea voce minunata! - i-am zis." - Aura Urziceanu

"Doamna Aura, parca special cei de la radio difuzeaza piesa «Dor de viata», ca sa avem chef sa mergem la serviciu." - un admirator

POVESTE CU ARTISTI DIN ANII ’80, UN SINGUR SUCCES
Nicu Alifantis L-a simtit pe Dumnezeu aproape de multe ori. Unul dintre momente a fost "Aproape liniste"
Muzica scrisa pentru piese de teatru, pentru anumiti interpreti, niciodata doar pentru sine insusi. O parte din el e-n muzica "impregnata" in zidurile teatrelor si-n sufletele actorilor si-ale spectatorilor. "Mitica Popescu", "Asta seara stau acasa", "Cadavrul viu", "A douasprezecea noapte" sunt numai cateva din piesele carora le-a compus muzica. Fiecare cu propria-i poveste. S-au innodat prietenii, s-au deznodat - poate - altele. Dar intalnirile cu interpretii melodiilor sale au fost decisive. Culmea, Nicu Alifantis n-a avut un preferat caruia sa-i fi dat piese de cantat, una dupa alta. Solistii pe care si i-a ales (sau el a fost ales de ei?) au fost atipici, foarte diferiti unul de celalalt. Anda Calugareanu, Gheorghe Visu, Gabriel Cotabita, Oana Pellea, Aura Urziceanu.

MINUNEA AURA. Despre colaborarea cu marea muziciana si cum s-a nascut o piesa precum "Aproape liniste" vorbeste cel mai bine Nicu Alifantis: "Pe Aura Urziceanu am cunoscut-o prin Ioana Bogdan, prin 1982. Ma uitam la ea ca la o minune. Nu-mi venea a crede cat talent intr-un singur om. Si mai mare mi-a fost bucuria, cand am descoperit-o ca fiind si o persoana extrem de agreabila. Tonica si cu mult umor, cu un ras cristalin inconfundabil. Ii placea viata, se bucura de tot ce era in jurul ei. Apoi ne vedeam destul de des. Gasca era haioasa, vesela: Aura, Dan Creimerman, Doru Caplescu, Ioan Luchian Mihalea… Odata, asa, intr-o doara, Aura ma intreaba de ce nu-i fac un cantec. Am trecut peste propunere cu usurinta, crezand ca glumeste sau o spune din complezenta. Prin toamna lui ’83 am compus «Aproape liniste». Imi placea foarte tare si, recunosc, m-am gindit ca Aura ar canta-o foarte bine… M-am gandit ca i se potriveste, nu stiu de ce. Inca nu aveam textul. A fost una dintre putinele piese la care am facut muzica fara a porni de la text. L-am rugat pe Andries sa-mi scrie vorbele pentru cantec si sa-i faca si o varianta in engleza. Dupa cateva zile, textul a fost gata, mi-a placut foarte tare. O vreme am tot cantat prin concerte piesa, imi placea la nebunie si reactia publicului era pozitiva. Intr-o buna zi i-am cantat Aurei piesa. I-a placut si m-a intrebat cand intram in studio. Pe vremea aceea, cantam cu Dan Badulescu. L-am rugat sa o orchestreze, apoi am ales trupa: Dan Badulescu la chitara, eu la o alta chitara, Misi Farcas la tobe, Mircea Marcovici, Ciulica, asa cum il alintam noi, la bass, Tino Furtuna la clape si am intrat in studioul muzical de la Televiziune, unde ne-a luat spatiu Ioana Bogdan si am imprimat. La butoane, la imprimarea negativului, a fost Sanda Cepraga. Am chemat-o pe Aura sa-l asculte si dupa un timp am intrat din nou in studio pentru a trage vocea ei. Tot la Televiziune, dar la butoane de asta data, a fost Dan Creimerman, care a si mixat piesa. A fost optiunea Aurei. Tot atunci am tras si varianta in engleza si apoi a urmat ceea ce stiti. Tot ce pot spune este ca am fost teribil de inspirat cand am ales a-i da piesa Aurei s-o cante." Au mai cantat-o si altii, dar nimeni ca ea…

ALBUM CU 14 PIESE IN SAPTE LIMBI

"Cand primavara iar imi reda culoarea/Si un poem solar umple toata zarea/Prin toata fiinta mea trece iar iubirea/Cu-aripi as vrea sa zbor/Si mi-e dor, dor, dor…/ Dor de viata/Simt in prag de dimineata/Cand privesc o floare/ Ce-mi sopteste ca e soare/Zi de zi/Dor de viata despre dragoste ma-nvata/Tot mai sus ma-nalta/Ca o vesnica speranta/Si sper…/Ca intr-un vis ma plimb/In plina primavara, da, da/Si parca am un gand/Nu stiu a cata oara/Ceru-e-nalt, senin si e cald afara/In suflet, nici un nor/Si mi-e dor, dor, dor…" Aura Urziceanu si-a lansat anul trecut "The best of Aura", volumul 1, un album cu 14 piese interpretate in sapte limbi: romana, engleza, franceza, italiana, spaniola, portugheza si ebraica. CD-ul contine si o dedicatie pe care nu multi artisti romani s-ar fi gandit sa o imprime pe coperta operei lor: "Va dedic acest CD cu nespus drag dumneavoastra, publicul roman, cu apreciere si admiratie pentru dragostea pe care o aveti pentru muzica si pentru felul cum stiti a rasplati cu aplauze pe cei care interpreteaza".

FUNCTII SINTACTICE DIFERITE

Nicu Alifantis si Alexandru Andries n-au de unde sa stie, dar afla acum. Pe cand era in mare voga melodia lor, cantata de Aura si difuzata des la radio (deh, erau si oameni de bun-simt pe-atunci...), subsemnata se pregatea sa dea examen de admitere la Filologie. Cand toate culegerile si manualele de gramatica romana au fost tocite, a venit randul textului unui cantec la analiza sintactica si morfologica: "Aproape liniste", unde adverbul "aproape", in doua contexte, are functii sintactice diferite. "Aproape liniste" n-a picat la examen, dar il simt si-acum aproape. (C.D.)

APROAPE LINISTE, APROAPE DE NOI, APROAPE DE PERFECTIUNE

Trei muzicieni talentati. Un cantec de dragoste. Trist. Versuri sfasietoare, ca tipetele de pescarusi: "Norii-s de-argint si zboara departe/ cerul e-nalt taiat in clestar/ noaptea-i o perdea, si-n fereastra mea/ doar umbre care-ncet dispar/ cand nu esti aici mi-e camera goala/ e timpul lenes mult prea lung/ deloc nu mi-e somn, si-n loc sa adorm/ incerc cu gandul sa te-ajung/ se insenineaza cerul departe/ ceata dispare rupta in fasii/ strazile-s pustii daca tu, tu nu vii/ degeaba incepe, incepe o noua zi//". Refren: "Nu te-ndeparta, nu ma mai lasa/ singura s-astept, (singur sa te-astept,)/ nu te razgandi, nu ma ocoli/ nu mai fugi//. Si e liniste iar aproape de mine/ prea triste visele imi sunt/ de ce nu esti aici, sa-ti pot vorbi, sa-mi poti vorbi/ s-apropii cerul de pamant/ si e liniste iar aproape de mine/ de ce n-auzi chemarea mea?/ te strig mereu, te strig in gand/ si mi-e inima ca un ceas batand/ se insenineaza cerul departe/ ceata dispare rupta in fasii/ strazile-s pustii daca tu, tu nu vii/ degeaba incepe, incepe o noua zi/". (C.D.)

VIATA CA UN CANTEC SOPTIT

Cand "a venit toamna" si n-ai avut cum sa-ti "acoperi inima cu ceva", ai mai multe solutii. Daca esti prin centru si-afara ploua, te opresti la o adresa: "Piata Romana nr. 9". Stai acolo pana trece ploaia, apoi te uiti spre geamuri "cum ninge decembre". Si-ncepe din nou sa ploua. "In luna lui marte", de-asta data. "Vino noaptea", te trezesti ca-i zici iubitei, in timp ce faci o "inscriptie pe-un inel". Ea, mai nu vrea si mai se lasa: "Mai lasa-ma un minut"... Ii vine sa-ti spuna "Ce bine ca esti", dar pune o conditie: vin, dar sa fie... "aproape liniste". (C.D.)
Citeşte mai multe despre:   nicu,   ioan,   viata,   radio,   muzica,   romănă,   alifantis,   aura,   urziceanu,   aura urziceanu,   plăcut,   piesa,   piese,   editie de colectie,   liniste

Serviciul de email marketing furnizat de