Obicei citadin

Destinul martisorului se pare ca a fost pecetluit. Obiceiul este transformat intr-un mod tragic, ne spune doamna Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie si Folclor din Bucuresti.

Aceste figurine sunt haioase, dar nu respecta semnificatia Martisorului

IIn fiecare an, cu cel putin doua saptamani inainte, exista ceea ce am putea numi piata evenimentului, a Martisorului. Asa cum exista o piata a Sarbatorilor de Iarna, care comercializeaza produse specifice Craciunului, exista o piata a Sarbatorilor de Pasti, cu felicitari, cele mai multe, si oua de lemn colorate. Si exista si aceasta piata a Martisorului. Piata Martisorului se intalneste, ca dimensiune temporala, cu celebra de acum si comentata festivizare a Sfantului Valentin si cu, iarasi, revigorata si asumata constientizata sarbatoare a Dragobetelui.

SABLONIZARE SI CONVENTIONALIZARE. Daca urmarim cu atentie piata Martisorului din acest an, cel putin din punctul meu de vedere, este aproape tragic pentru perspectivele intelegerii si acceptarii acestui traditional obicei. Traditional, modern si contemporan, care a strabatut probabil secolele, daca nu chiar mileniile - daca ne gandim ca este atestat inca din vremurile Sfantului Ioan Gura de Aur, deci are o vechime foarte mare. Ei bine, parca niciodata, culoarea si materia din care sunt facute martisoarele nu au fost mai stridente si mai lipsite de valoare. S-a creat o sablonizare oferita de industria de import. Ma refer la prelucrarile din pietre dure sau poissoneurile care sunt pe piata, care conventionalizeaza si mai mult. Ca deritualizeaza, asta nu mai incape indoiala, dar defunctionalizeaza martisorul. Sa ne gandim la momentul in care la snurul impletit dintr-un fir de ata de bumbac sau de lana, alb si rosu, este atasata amuleta. Era o moneda de metal. Atunci cand a aparut moneda aceea, metalul ala era argint. Metalul si moneda respectiva aveau o semnificatie deja straveche si intrata si in alte obiceiuri traditionale foarte importante si profunde - cum ar fi funerariile, cum ar fi nunta, botezul. Moneda purta o incarcatura speciala si, chiar daca era formalizata, ea insemna tot ce poate fi rascumparare si valoare in aceste momente de trecere.

INSPIRATE DIN DESENE ANIMATE. Or, formalizarea pe care o dau inimioarele broscutelor, de obicei ale broscutelor testoase, nici macar cosarii sau trifoiul cu patru foi pe care le-am primit candva, acum o suta si ceva de ani, din imagistica brelocurilor, a medalioanelor occidentale, nici macar acestea nu mai sunt. Sunt foarte multe figurari ale imaginilor din desenele animate, nu cele mai artistic realizate. Cele care au, probabil, impactul acesta determinat de violenta. Oricum, as spune ca a disparut armonia martisorului. Si este un fenomen cultural tragic. Mai sunt si felicitarile acestea care au lipite pe ele cate un martisor de tinichea si cu un text banal si el formalizat care acopera perioada dintre 1 si 8 Martie; poti sa o dai in tot acest interval, scade foarte mult pretul gestului si mai ales semnificatia lui.

SPECIFICUL S-A PIERDUT. Am urmarit iarasi, pe piata Martisorului, cum primesc tinerii si mai putin tinerii oferta traditionala a florilor naturale culese din padure. Din nefericire, am constatat ca nu se mai cumpara ghioceii. Si e foarte trist ca nu se cumpara ghioceii si ca se prefera florile de sera. Ca si in situatia Martisorului formalizat in mica industrie care il produce acum. Se pare ca preferinta pentru artificial domina, este o alienare.

Specificul Martisorului, ca orice sarbatoare, pentru a o avea, inseamna sa participi si sa te implici. Trebuie sa faci tu ceea ce trebuie facut in cadrul acelei sarbatori. Atunci e sarbatoare. Prin sacrificiul tau sau actiunile pe care le faci tu intra in cadrul acela sacru, si tu nu faci decat sa reactualizezi gesturile profunde. Acum nu mai suntem decat primitori, nu mai suntem participanti la armonia creatiei. Cumparam orice creatie. De fapt, asta scade si potentialul de a avea si creativitatea. Atunci cand fiecare face dupa modelul pe care l-a mostenit, fiecare face conform calitatilor, caracteristicilor si posibilitatilor proprii. Si tocmai asta incepe sa fie anulat de comertul care face aceasta oferta. Eu sunt de parere ca in cultura populara nu exista kitsch. Acesta este un concept al anumitor consumatori de valoare. Dominanta tuturor acestor artefacte solicitate de majoritate este de foarte joasa calitate si estetica si, implicit, valorica. Obiceiurile de sarbatori si practicarea lor aveau un foarte important rol educativ. Or, intrarea in primavara cu toate aceste produse, in loc sa ne faca sa ne contopim cu cosmosul, ne izoleaza in ceva nespecific. Aceste lucruri ar trebui nu neaparat controlate... trebuie sa existe o cale pentru a se face o educatie a gustului si mai ales o educatie a semnificatiilor. Plastica asta facuta de amatori, la stanta, fara nici un fel de implicatie creatoare, nu este de bun-augur. In plus, as spune ca piata Martisorului este foarte saraca. Este limitata. Si nu ma refer la cantitate. Mi se intareste opinia ca tot ceea ce se intampla este din pricina Sfantului Valentin. Din pacate, Martisorul a devenit un obicei, o sarbatoare citadina.

PUTEREA VIETII "Culoarea rosie are o semnificatie cu totul speciala in cultura traditionala romaneasca (...) si o valenta speciala in traditia iudaica, atunci cand se practica sacrificiul vacii rosii, a carei cenusa, rezultata din arderea completa, amestecata cu apa era folosita pentru curatire, pastrarea sfinteniei si puritatii spirituale. (...) Culoarea rosie inchipuie vigoarea sangelui in care se afla puterea vietii." Aceste informatii apar in lucrarea "Cultura orala si informatie transculturala" a doamnei profesor Sabina Ispas. ATESTAREA MARTISORULUI "Cea mai veche atestare a obiceiului la romani dateaza de la inceputul secolului al XIX-lea si se afla in «Condica limbii romanesti», un dictionar lexicon manuscris, realizat de boierul Iordache Golescu, din care citam: «(...) Martisorul este si luna lui martie, dar, se zice, si o ata impletita cu un fir alb si altul rosu ce-l leaga la gatul, la mainile copiilor (...) spre paza, spre departarea da orice boala, da daochiat, da fermecat (...)»", ne spune doamna Sabina Ispas. TREBUIE SA PARTICIPI CA SA FIE SARBATOARE "Specificul Martisorului, ca orice sarbatoare, pentru a o avea inseamna sa participi si sa te implici. Trebuie sa faci tu ceea ce trebuie facut in cadrul acelei sarbatori. Atunci e sarbatoare. Prin sacrificiul tau sau actiunile pe care le faci tu intra in cadrul acela sacru si tu nu faci decat sa reactualizezi gesturile profunde", profesor Sabina Ispas, despre semnificatia sarbatorii.