x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Omul potrivit la locul potrivit

0
Autor: Adriana Oprea-Popescu 12 Dec 2005 - 00:00
Omul potrivit la locul potrivit


JUNIMISTUL
E neam de boier. "Nu de boier mare, ci de boier vechi", preciza C. Gane in biografia sa. A intrat in politica la 29 de ani si a ramas pe baricade jumatate de secol.

A venit pe lume in casa parinteasca de la Iasi, din Str. Carp, pe 29 iunie 1937. A mai avut un frate, care a murit la nastere. Tatal sau, Petrache Carp, era mare stolnic, iar mama sa era fiica lui Iorgu Radu, boier bogat din Dealu Mare, de langa Barlad. Copilaria si-o petrece iarna la Iasi si vara la Tibanesti, pe mosia familiei.

JUNIMEA. La 13 ani, tatal sau il trimite sa studieze la Berlin, la "Franzosische Gymnasium", unde se preda in franceza si germana. In fiecare an e premiat, iar in 1858 isi da Bacalaureatul - das Abiturium - si obtine media generala maxima. In toamna aceluiasi an se inscrie la Facultatea de Drept si Stiinte Politice de la Universitatea din Bonn, unde va studia vreme de trei ani.

In 1862 se intoarce in Iasi si destinul face ca, in scurta vreme, sa-i intalneasca pe Titu Maiorescu si Vasile Pogor, oameni de valoare a caror prietenie ii va influenta viata. Curand, cercului lor i se adauga Theodor Rosetti, cumnatul lui Cuza, si Iacob Negruzzi. Toti cinci facusera studii in strainatate si formau, asa cum precizeaza Gane, "o comunitate intelectuala". In februarie 1864, grupul tinerilor de la Iasi ia numele "Junimea". O miscare ce europenizeaza Romania, promovand in societate dialogul si spiritul critic. La "Junimea", Carp tine conferinte, traduce "Macbeth"... Dar nu scrisul avea sa fie destinul sau. Ci politica, ce-l cucereste incetisor, ametindu-l si inrobindu-l pe viata.

PASII. Prietenul sau, Theodor Rosetti, ii inlesneste numirea in Consiliul de Stat, ca auditor onorific. Adica fara leafa. Nu conta, era aproape de a-si trai visul... Cunoaste oameni politici, incepe sa simta mersul vremurilor. In noaptea de 10/11 februarie 1866 se afla in curtea Palatului Domnesc, impreuna cu ceilalti conspiratori care au complotat impotriva domnitorului Al.I. Cuza. A doua zi i se incredinteaza functia de secretar al Locotenentei Domnesti. Tot in mod onorific. Din ziua aceea a inceput cariera politica a lui P.P. Carp. A durat 50 de ani: de pe 11 februarie 1866 si pana pe 15 august 1916, cand inceteaza, o data cu intrarea Romaniei in primul razboi mondial.

Prima lui misiune a fost sa redacteze pentru ziarul Desbaterile o serie de articole de sustinere a plebiscitului pentru alegerea noului suveran. Guvernul provizoriu condus de Ion Ghica il trimite apoi la Paris, sa cerceteze intentiile lui Napoleon al III-lea privind Romania. Aici o cunoaste pe Hortensia Cornu, o influenta doamna pariziana care, in octombrie 1866, ii va scrie lui Carol I: "Asteptand intoarcerea dlui Balaceanu (n.r. - seful Agentiei Romane la Paris), dl Carp poate sa gireze agentia. Este un baiat inteligent si care mai tarziu va va putea aduce servicii. A studiat la Bonn cu fratii dvs.".

Studenta fiind, la Bonn, isi va forma caracterul. Va invata sa fie meticulos si disciplinat, sa nu iubeasaca nici dezordinea, nici entuziasmul

ANTISLAV. Carp cere noului Guvern Lascar Catargiu sa fie trimis in strainatate si i se incredinteaza postul de secretar al Agentiei Romane din Paris.

La 21 iulie 1867 se intoarce in tara, iar in toamna e ales deputat la Colegiul I Vaslui. "Pe data, chiar atunci in decembrie, noteaza Gane, incepe sa se ocupe de reorganizarea Partidului Conservator, in care se inscrisese de curand, si indeosebi cu organizarea presei conservatoare, ramasa in urma de cea liberala."

In 1870, Carp este numit ministru de Externe in guvernul condus de Manolachi Kostaki - Epureanu, numit si "Closca cu pui", caci cabinetul era compus din debutanti. Avea nici 32 de ani si doar un an si jumatate experienta in politica militanta... In 1874 devine sef al gruparii Junimiste si doctrinarul Partidului Conservator.

Pe 30 ian./11 febr. 1876 e numit la conducerea Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice, in locul lui Titu Maiorescu, care-si daduse demisia primind vot de blam in Senat, iar in aprilie 1877 este ales senator la Colegiul II Iasi. Si in acelasi an ramane izolat in politica, neputand renunta la ideile sale, ca fantoma slavismului ameninta Romania. In sedinta Senatului din 17/29 aprilie 1877, in care s-a discutat inversunat despre Conventiunea incheiata cu Rusia pentru trecerea armatelor ruse, P.P. Carp spune in cuvantarea sa: "Votul dvs. nu poate fi liber atunci cand 300.000 de baionete se afla pe teritoriul nostru". Dintre toti politicienii momentului, liderul conservator era cel mai lucid. In aceasta problema.

VEDERI. In altele, P.P. Carp avea o abordare partinitoare. Era impotriva improprietaririi si a votului universal. Intr-un discurs tinut indata dupa caderea guvernului conservator si venirea guvernului liberal, declara ca mentinerea marii proprietati este o necesitate atat pentru Romania, "caci ea ne da clasa carmuitoare, altfel am avea soarta sociala a Serbiei si Bulgariei", cat si pentru tarani, "caci dansa le da posibilitatea de a-si castiga existenta, impiedicand astfel formarea proletariatului satesc, cu mult mai periculos decat cel orasanesc". De altfel, pe 11 decembrie 1879, Carp prezinta Camerei o initiativa, legea "inalienabilitatii si nedivizibilitatii pamanturilor rurale celor mici".

Pe 9 mai 1891 se inaugureaza clubul politic al junimistilor, "Clubul Constitutional", condus de P.P. Carp, definitivandu-se ruptura, inceputa in 1885, dintre vechii conservatori si junimisti. Tentativele de impacare intre cele doua ramuri conservatoare nu lipsesc, dar sunt ineficiente (n.r. - in aprilie 1907, conservatorii se impaca, iar P.P. Carp este anuntat presedinte al partidului).

PRIM-MINISTRU. In iulie 1900, P.P. Carp ia presedintia Consiliului de Ministri si Finantele, iar la 7/20 iulie guvernul sau depune juramantul. A doua zi, junimistii trec in clubul conservator. Dar Carp, care nu avea nici un program de redresare a situatiei financiare, avea sa clacheze. Titu Maiorescu scria: "Carp n-a luat destul de in serios ministerul. Mai pana acum o saptamana (da) in toate diminetile cate 1 ora lectii de latineste copilului sau Grigore. Apoi guvernul nu e Kindergarten". Regele devine si el "vizibil fara incredere in capacitatea financiara a lui Carp". Pe 26 ianuarie, la Consiliul de Ministri, P.P. Carp isi scrie demisia in fata colegilor sai. Deja cu cateva zile inainte el ii spusese lui Maiorescu: "Sunt un jucator de onoare, am pierdut partida, ma retrag la tara, renunt la politica". Regele ii respinge demisia, insa pe 12 februarie la Camera e depusa o motiune de incredere. Motiunea cade, cu 74 de voturi pentru si 75 contra. Guvernul primeste vot de blam si, potrivit Constitutiei, isi da demisia. In decembrie 1910, prezideaza din nou guvernul, detinand iar portofoliul Finantelor. Si ar fi putut ramane in functie pana in ajunul crizei balcanice, daca nu ar fi intervenit "afacerea tramvaielor", o afacere de sorginte liberala. De dragul puterii, Carp e sacrificat, iar la 28 martie 1912 regele Carol semneaza decretul de numire a Guvernului Maiorescu. Tot in 1912, Carp pierde si sefia Partidului Conservator. Pe 14 decembrie 1915 tine ultimul discurs la Camera. E memorabil. Partizani sau adversari politici sfarsesc prin a-i recunoaste tinuta. Dupa asta, asa cum ii spusese lui Maiorescu cu ani in urma, a lasat deoparte politica, asemenea jucatorilor onorabili, si s-a retras la Tibanesti. De acolo a plecat sa tina discursuri ingerilor pe 21 iunie 1919.

"Autoritatea morala a unui om politic nu se castiga decat printr-un singur mijloc. In viata ta privata sa fii totdeauna corect, in viata ta publica sa fii totdeauna dezinteresat"
P.P. Carp, intr-un discurs adresat lui I.I.C. Bratianu pe 30 noiembrie 1911, privind Societatea de tramvaie din Bucuresti, unde cele mai multe investitii le aveau liberalii

"Primul semn al unei stari inapoiate sub punctul de vedere al culturii este netoleranta. Cand cineva crede ca numai el are dreptate, cand cineva crede ca in afara de conceptia creierilor sai nu mai este absolut nimic altceva in viata sociala, acela este un om incult, care n-a avut inca putinta de a-si da seama cat de variate, cat de multiple sunt manifestarile gandirii omenesti"
P.P. Carp, dintr-un discurs tinut la 27 martie 1892

Bibliografie: Ion Bulei - "Conservatori si conservatorism in Romania"; Constantin Gane - "P.P. Carp"; Ion Bulei si rolul sau in istoria politica a tarii"

TIBANESTII - CASA FAMILIEI CARP


Originea neamului Carpestilor este foarte veche. In "Descrierea Moldovei" a lui Dimitrie Cantemir, familia Carp e trecuta printre vechile neamuri ale tarii. Octav-George Lecca precizeaza in lucrarea sa, "Familiile boieresti romane", ca "aceasta familie s-a stabilit in Moldova venind din provinciile baltice in secolul al XVI-lea". In documentele anului 1727 e pomenit Dumitru Carp, Spatar al Moldovei care vinde Medelnicerului Mihail Kescoo o mosie (Docum. Acad. Rom.).

Dumitrache Carp e de asemenea dovedit printr-un document de mosie din anul 1758 (id. Acad). Toader Carp e un boier iscalit intre multi altii, in actul de dezrobire a vecinilor din anul 1749. Probabil ca e acelasi Toader Carp care apare, la 30 ianuarie 1750, in "Documente relative la mosiile Tibanesti si Ganesti ale lui P.P. Carp", lucrare intocmita de istoricul Nicolae Iorga. In iulie 1771, "Necolai Gherghel Medelnicer", cu fiii, da "nepotului mieu Gheorghi Carpu, Logofat de Visterie", "sat intreg Tibanesti de la Tinutul Vasluiului, pe Sacovat, si cu parte din Olasei si cu un loc de prisaca ce se chiama Brasovenita, cu pomat, cu locul iai in hotarul Gaurenilor", pentru 1.000 de "Lei noi".

Istoria familiei Carp este strans legata de cea a mosiei sale de la Tibanesti! Olga Racovita, nepoata lui P.P. Carp, spune ca biserica din Tibanesti a fost ctitorita de un Carp, la 1612. Conacul (foto sus) a fost construit in secolul al XIX-lea si e de arhitectura laica. Intreaga mosie masura 3.000 ha de teren arabil si alte 5.000 ha de padure. Tibanesti era locul in care vara boierul Carp se retragea impreuna cu familia sa. Isi administra singur mosia, caci nu avea incredere in arendasi.

"Casa avea 32-36 de camere, nici nu le-am numarat vreodata, marturiseste Olga Racovita. Locuiam acolo toti si eram numerosi, in fiecare camera era cineva..." In 1949, urmasii boierului Carp au fost ridicati de comunisti de la Tibanesti. "Bunica murise cu trei ani inainte, n-a apucat sa traiasca grozavia asta", spune nepoata lui Carp. Dar fiica ei, Elsa Sturdza, a primit domiciliu fortat in Roman.

Dupa 1989, conacul a fost revendicat si castigat in instanta de unul dintre nepotii Elsei, arhitectul Serban Sturdza. Casa e in paragina, complet distrusa. "Nu comunistii au facut asta... Am fost acolo in ’91 si casa era intacta! Serban vrea sa o repare, dar o sa-i fie foarte greu. Foarte scump! Ne gandim sa o donam, poate bisericii", spune Olga Racovita. Si ea revendica 600 ha de la Tibanesti. Se judeca pentru ele cu statul roman, pe Legea 18, de cinci ani...

In Bucuresti nu mai exista nici o fosta proprietate a familiei Carp. Casa de pe Str. Doamnei nr. 4, unde P.P. Carp a locuit intre 1880-1890, era a socrului sau, Ion Cantacuzino. In 1910, aici a fost inaltat sediul bancii "Marmorosch-Bank". Iar cladirea pe care Carp o construise pe Calea Dorobantilor (foto jos) a fost vanduta de sotia sa in 1922 familiei Negroponte. Astazi, imobilul adaposteste sediul Ambasadei Turciei.

PSEUDONIMUL "BATAUSUL"


In 1865, la 28 de ani, a avut primul contact cu publicul din Capitala, printr-un articol publicat de el in ziarul Cugetarea, sub pseudonimul P. Batausul. Era o epistola deschisa catre B.P. Hasdeu, care satiriza noua lucrare a acestuia: "Ion Voda cel Cumplit". La 1 ianuarie 1866, semneaza cu propria iscalitura o sarja documentata impotriva lui Hasdeu ca istoric, in ziarul Revista Dunarii. Cocheta cu publicistica, iar in anii de scoala de la Berlin invatase sa cante la pian. Muzica a fost, de multe ori, singura care-l linistea, dupa istovitoarele dispute politice.

CUMNAT SI CUSCRU CU DIMITRIE STURDZA


In primavara lui 1873, Carp se insoara cu Sevastia, fiica lui Ion Cantacuzino. Nascuta in 1853, era mult mai tanara decat el si il admira mult. Ii va darui cinci copii: pe Elsa, Jean (Ion), Petre, Grigore si Nicu. La 27 de ani, Elsa se indragosteste de Alexandru Sturdza, varul ei primar si fiul lui Dimitrie Sturdza, lider liberal si adversar politic al tatalui ei. Carp face demersuri pentru ca Regele sa permita casatoria. Si comenteaza apoi, cu o replica antologica de umor amar: "Fata mea a luat tot ce era mai bun in acel neam". Elsa si Alexandru Sturdza au avut trei baieti.

PARINTELE ROMPRES


In 1889, P.P. Carp, aflat pe atunci in functia de ministru de Externe, a semnat actul de nastere al primei agentii de presa a statului roman: "Agentia Telegrafica a Romaniei" sau "Agentia Romana". "Romaneasca, nationala si autonoma", dupa cum se arata in documente, agentia a fost infiintata in subordinea Ministerului Afacerilor Straine, in urma diligentelor facute de P.P. Carp. Condusa de o persoana aleasa de guvernul Romaniei, Agentia Telegrafica a Romaniei si-a inceput activitatea la 30 martie 1889, cand a expediat la Viena "prima telegrama", practic prima stire de presa.
Citeşte mai multe despre:   politica,   guvernul,   carp,   editie de colectie,   tibanesti

Serviciul de email marketing furnizat de