Palarier Mageanu

Dupa un secol, mesterul muscelean care i-a facut cea mai frumoasa palarie lui Tudor Musatescu nu prea mai are urmasi in meserie.

Ultimul mester e prea batran sa mai poata sa duca grija atelierului

In pravalia lui Mageanu de pe strada mare a Campulungului nu prea se mai fac palarii asa ca odinioara. Poate pentru ca vremurile s-au schimbat si moda s-a schimbat o data cu ele. Pravalia implineste anul acesta 100 de ani. Dar putini se mai opresc in fata firmei, aceeasi din 1905, ca sa dea comanda de o palarie.

"Avem o lucratoare care are grija de magazin. Si mai este sotia mea, care conduce atelierul", povesteste Razvan Mageanu, nepotul celui care a intemeiat atelierul si care a ajuns faimos odata cu piesa lui Tudor Musatescu, "Titanic vals".

POVESTEA. Bunicul lui e cel care in povestea lui Musatescu i-a vandut o palarie buclucasa, de plus, lui Spirache, personajul principal. Care s-a pacalit. "Cum ma pacalesc eu intotdeauna... M’am dus la Mageanu de unde cumpar de 20 de ani... Ma cunoaste, c-am luat cinci palarii in intervalul asta de la el... Mi-am facut socoteala, prin urmare, c-o sa ma serveasca bine... E? Cat crezi ca mi-a luat pe ea?... (asteapta un raspuns care nu vine)... Patru sute de lei...", suna replica lui Spirache din piesa.

Mare greseala, in viziunea tuturor amicilor si membrilor familiei. Pentru ca toti aveau solutii pentru o palarie mai ieftina, iar Spirache, jenat, spune alta poveste, cu un pret din ce in ce mai mic. Pana cand ajunge sa spuna ca i-a dat-o subprefectul. Gratis, "de la frate-su advocatul care a murit saptamana trecuta. Da’ e noua de tot...". Dar nici asa nu e bine pentru ca "Doamne iarta-ma, c-asa-mi vine sa-ti zic... Trebuie sa fii tu care sa-ti inchipui ca eu o sa-ti permit sa porti palariile mortilor... Sa nu te prind cu ea in cap ca te dau afara din casa", e de parere Chiriachita, mama soacra.

REMUSCARI. Toate personajele piesei lui Tudor Musatescu au fost reale, sunt oameni care au existat si in realitate, spune Razvan Mageanu. Dar numele au fost schimbate. "Doar al lui bunica-meu si al colegului lui, Stanciulescu, au ramas ca in realitate." Tudor Musatescu a crezut mereu ca acei doi mesteri s-au suparat pe el pentru ca le-a dat numele adevarate in piesa de teatru. Si a avut o mare surpriza cand a intrat in pravalie la Mageanu, smerit, crezand ca proprietarul o sa-l si bata. Mageanu insa a fost fericit sa-l vada pe cel care facuse sa se duca vestea palariilor in toata tara si l-a primit cu chiseaua cu dulceata si un pahar cu apa minerala.

"Spirache: Cum ma pacalesc eu intotdeauna... M’am dus la Mageanu de unde cumpar de 20 de ani... Ma cunoaste, c-am luat cinci palarii in intervalul asta de la el... Mi-am facut socoteala, prin urmare c-o sa ma serveasca bine... E? Cat crezi ca mi-a luat pe ea?... (asteapta un raspuns care nu vine)... Patru sute de lei... Gena: Phiu... Enorm!" - Tudor Musatescu, "Titanic vals", actul I, scena X

ULTIMUL MESTER

Mesterul Mageanu s-a nascut in Salistea Sibiului, iar nevasta lui era din Dej. In 1905-1906 a fost ucenicul lui Stanciulescu, primul mester palarier din Campulung Muscel. L-a concurat cu succes pe cel care ii fusese profesor. Marcu Mageanu, fiul celebrului palarier din "Titanic vals", are 90 de ani si nu mai poate face palarii pentru ca l-au lasat picioarele. Nu mai poate merge decat putin, prin casa. La unul a ramas cu artroza de pe vremea cand a fost la canal. Apoi a facut si varice. La canal l-au dus comunistii dupa 1946. "A fost presedintele tineretului taranist si dupa alegerile din ’46, cand a protestat fata de falsificarea rezultatelor, a fost arestat. Fara dosar, fara nimic. A stat 4 ani la Bicaz, la Sulina, la Poarta Alba. Si peste tot unde se lucra la canal."