x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Partitura cu lacrimi

0
Autor: Roxana Ioana Ancuta 22 Mai 2006 - 00:00
Partitura cu lacrimi


AMPRENTA ARTISTULUI
Fiecare cantec, dincolo de motivatia existentei sale inainte de a fi adus in fata marelui public, are un destin hotarat de acesta.

Este convingerea Angelei Similea, solista care a cucerit publicul cu totul de-a lungul carierei sale muzicale.

"In aceasta ordine de idei, melodia «Sa mori de dragoste ranita», compusa de Marcel Dragomir, pe versurile lui Aurel Storin, a fost impusa drept «melodie a secolului al XX-lea» de catre public, cu ocazia galei organizate de TVR 2, acum aproape sase ani", spune ea. Acelasi cantec a primit si Marele Premiu, tot din partea publicului, in anul 1997, cand Angela Similea a aparut ultima oara la Festivalul "Mamaia". Cu un an inainte, slagarul fusese plasat pe locul II, la sectiunea Creatie.

INIMA ZDROBITA. Despre piesa "Nu-mi lua iubirea daca pleci", Angela Similea povesteste: "In 1985, cand fiul meu incepea anul II de liceu, departe de casa, in strainatate, lasandu-ma cu inima zdrobita din cauza despartirii de el, am primit un telefon. Eram chiar in graba plecarii inspre aeroport. Insa, la capatul celalalt al firului, se afla un «vulcan»: Marius Teicu. Dorea sa imi prezinte la telefon noua sa melodie. Sigur ca i-am explicat faptul ca sunt «in lacrima», in drum spre Otopeni, ca trebuie sa il conduc pe fiul meu si ca nu am starea necesara pentru a-l asculta. DAR... te poti plasa in calea unui vulcan in eruptie? Marius a castigat batalia cu impotrivirea mea si a inceput sa imi cante, acompaniindu-se la pian. De la primele acorduri am simtit ca nu mai pot sta in pozitie verticala si m-am asezat pe scaun. In urmatoarele secunde ochii mei s-au incarcat de o altfel de lacrima. Familia mea ma privea consternata, neintelegand ce mi se intampla. La finalul acelui moment, atat de special, unic, nu am mai gasit forta si energie sa relatez alor mei ce tocmai traisem. Marius, fara sa stie, a oglindit in acel cantec insasi drama ce o traiam la despartirea de fiul meu, de fiecare data cand trebuia sa plece la scoala, la sfarsitul vacantelor petrecute aici". Pe aceasta poarta a intrat marele slagar in viata Angelei Similea, si de fiecare data, oriunde s-ar afla si canta aceasta melodie, solista retraieste sentimentele nealterate chiar si dupa atat timp.

"«Un albastru infinit» a fost primul slagar pe care Marcel Dragomir l-a compus special pentru mine. Este un cantec de referinta in muzica usoara romaneasca, iar publicul m-a identificat, ani in sir, cu aceasta piesa. Asta, pana a aparut «Casa mea» a lui Ion Cristinoiu" - Angela Similea

JUMATATEA PLINA A PAHARULUI

Angela Similea, nascuta in plina vara - deci, zodia racului - este o mare sensibila si admiratoare de natura. Iubeste lumina, soarele si orice urma de proasta dispozitie ii dispare "la prima atingere a luminii". Sensibilitatea ei este zugravita si in cantecele pe care le are in palmares, cele mai multe fiind de dragosate. Chiar spune, atunci cand se descrie pe sine, ca este fire visatoare si ca traieste intr-o lume a ei, in care-i vede pe oameni frumosi, si buni, pentru ca prefera sa perceapa, intai de toate, "jumatatea plina a paharului".

CEL CARE LANSEAZA O PIESA RAMANE IN MINTEA OAMENILOR

"In 1973 eram un tanar compozitor, cu trei-patru ani vechime. Am fost foarte emotionat cand i-am cantat "Oameni" lui Aurelian Andreescu, pentru ca el era foarte cunoscut, deja lansat ca interpret. L-am chemat la mine acasa, i-am cantat-o si i-a placut foarte mult. Versurile lui Ovidiu Dumitru erau deosebite si piesa a prins extraordinar. In 1973, la Festivalul de la Mamaia m-am prezentat cu cinci melodii, au intrat trei. «Oameni» nu a trecut de selectie, dar dupa aceea a avut o istorie fulminanta. Am castigat atunci festivalul cu o piesa cantata de Adrian Romcescu. In spectacole si la televiziune, «Oameni» a fost interpretata de Aurelian Andreescu pentru prima oara.

Era mare slagar. Eu sunt fericit ca mai merge si azi. Inca mai primesc telefoane de la oameni care vor s-o cante. Aurica mi-a povestit ca, atunci cand mergea in turnee, la cererea publicului, intotdeauna o canta de cel putin doua ori. Asa cum Monica Anghel e imaginea pentru «Dau viata mea pentru o iubire», asa a fost Aurica pentru piesa «Oameni». Intotdeauna cel care o lanseaza, daca o lanseaza bine si are succes cu ea, ramane in mintea oamenilor." (Loreta Popa)

DUPA 33 DE ANI INCA SE MAI CANTA

Piesa "Oameni" a fost lansata de marele cantaret Aurelian Andreescu in 1973. S-a cantat apoi foarte mult prin tara. In special de cantaretii care au voce buna. De la premiera si pana astazi nu a existat bar in Romania unde sa nu se auda acordurile acestei melodii. Si dupa 33 de ani inca se mai canta. Anul trecut a luat Trofeul Mamaia (marele premiu pentru interpretare cu trupa din Focsani). Piesa a fost cantata si in multe interpretari din strainatate, la Brasov si la Cerbul de Aur. (Loreta Popa)
Citeşte mai multe despre:   piesa,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de