CALINIC
Calinic de la Cernica s-a nascut in Bucuresti la 7 octombrie 1787, iar parintii l-au botezat cu numele Constantin.
Mama sa, Floarea, l-a crescut de mic intr-o atmosfera evlavioasa; de altfel, spre sfarsitul vietii, Floarea s-a retras la Manastirea Pasarea, luandu-si numele de Filoteia.
La varsta de 20 de ani, Constantin a intrat la Manastirea Cernica de langa orasul natal. In acele vremuri, staret era parintele Timotei, la care tanarul Constantin a gasit ajutor si dragoste parinteasca. Un an intreg a petrecut Constantin in Manastirea Cernica, dupa care a fost tuns ca monah, primind numele de Calinic. La o luna de la intrarea lui in monahism, Calinic a fost hirotonisit ierodiacon de episcopul Sofronie de Vrata, bulgar de origine. In 1817, Calinic a plecat pentru un an la Muntele Athos, de unde s-a intors imbogatit spiritual.
| ||
Nicolae Iorga despre Calinic de la Cernica |
|
DESPRE INFRANAREA PANTECELUI"Cel ce peste masura intinde postirea, tot peste masura se foloseste si de hrana. Din pricina aceasta se intampla ca, din covarsirea postirii, slabeste trupul si se face mai trandav; iar alteori, prin prisosul mancarii, se ingreuiaza si face sa se nasca in suflet nepasare si molesire. Au cercat Parintii si aceea ca nu tuturor le este potrivita mancarea verdeturilor sau a legumelor si nici posmagul nu-l pot folosi ca hrana toti. Si au zis Parintii ca unul mancand doua litre de paine e inca flamand iar altul mancand o litra se satura."DESPRE DUHUL CURVIEI SI AL POFTEI TRUPESTI"Mare si cumplit razboi este acesta si lupta indoita cere. Se afla in suflet si in trup. De aceea trebuie sa dam lupta din doua parti impotriva lui. Prin urmare nu ajunge numai postul trupesc pentru dobandirea desavarsitei neprihaniri si adevaratei curatii, de nu se va adauga si zdrobirea inimii si rugaciunea intinsa catre Dumnezeu si cetirea deasa a Scripturilor si osteneala si lucrul mainilor, care abia impreuna pot sa opreasca cele neastamparate ale sufletului si sa-l aduca inapoi de la nalucirile cele de rusine. Mai inainte de toate insa, foloseste smerenia sufletului, fara de care nu va putea birui nimeni, nici curvia, nici celelalte patimi. Deci de la inceput trebuie pazita inima cu toata strajuirea de gandurile murdare, «Caci dintru aceasta purced, dupa cuvantul Domnului, ganduri rele, ucideri, preacurvii, curvii» si celelalte. Deoarece si postul ni s-a randuit de fapt nu numai spre chinuirea trupului, ci si spre trezvia mintii, ca nu cumva, intunecandu-se de multimea bucatelor, sa nu fie in stare sa se pazeasca de ganduri."DESPRE IUBIREA DE ARGINT"Trei sunt felurile boalei acesteia, pe care le opresc deopotriva atat dumnezeiestile Scripturi, cat si invataturile Parintilor. Primul e cel care face pe monahi sa agoniseasca si sa adune cele ce nu le aveau in lume; al doilea e cel care face pe cei ce s-au lepadat de avutii sa se caiasca, punandu-le in minte gandul sa caute cele pe care le-au daruit lui Dumnezeu; al treilea e cel care, legand de la inceput pe monah de necredinta, nu-l lasa sa izbaveasca desavarsit de lucrurile lumii, ci ii pune in minte frica de saracie." "Despre cele opt ganduri ale rautatii", Sfantul Ioan Casian Romanul N.R. - In Editia de Colectie au fost folosite si imagini (icoane) din arhiva profesorului Costel Burlacu, Seminarul teologic. Liceul Ortodox Bucuresti |