x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pe aripa destinului

0
Autor: Dana Andronie 06 Noi 2006 - 00:00
Pe aripa destinului


O STEA (TV)
"Ca o stea a scenei, a marelui si micului ecran, voluptatea cu care canta Margareta ne-o aminteste pe Marlene Dietrich"

N-au zis-o romanii, ci americanii in Morning Star prin anii ’70. Valeriu Lazarov, George Mihalache, Elizabeta Bostan, Alexandru Bocanet, Tudor Vornicu, Titus Munteanu, Aurora Andronache sunt doar cateva personalitati "una si una", care au ajutat-o pe Margareta Paslaru sa se urce pe aripa destinului si sa zboare…

S-A LASAT CONDUSA. "Margareta a fost si ramane o stea. Am cunoscut-o in secolul trecut. Avea talent, cel mai important talent: talentul de a se darui unei pasiuni, unei vocatii. A pasit cu pasi de protagonist prin viata miilor de oameni si acum se bucura de a fi protagonist, in sfarsit, in propriul sau univers", spunea Valeriu Lazarov. Privind in urma, cu mintea de acum intelegem de ce la numai 25 de ani, Paslarita isi serba, printr-un recital "One Woman Show", primii zece ani de cariera artistica! "Talentul de a se darui unei pasiuni" n-o lasa in pace si-si cerea drepturile! Margareta l-a ascultat si s-a lasat condusa in dansul cu destinul. Doar asa a reusit sa intre in istoria muzicii usoare romanesti ca fiind prima solista care a sustinut un recital de doua ore fara invitati!!!

IREVOCABIL! Marina Voica & Margareta Paslaru au devenit un cuplu uluitor, indestructibil timp de peste doua decenii. "Ne-a fost sortit sa ne intalnim. Amandoua dansam si bateam din castaniete… Margareta era pasionata de muzica spaniola si ii placea sa cante piesele renumitei Lolita Torres", ne-a marturisit Marina. La Revelionul din 1960, cele doua "mici" vedete au cantat "Ninge, ninge" in cadrul unei emisiuni de divertisment la Televiziunea Romana. Margareta si Marina au intrat definitiv si irevocabil in memoria afectiva a telespectatorilor cu slagarul "Pe aripile vantului", text de G. Mihalache, acompaniament, orchestra Petre Firulescu. Urmeaza filmari de neuitat cu acest cuplu, realizate de Marga si Nae Nita, N. Gherghinescu.

MARTURII. "Margareta si-a legat intreaga viata de muzica, de arta - singurul grai pe care il inteleg toti oamenii. Vocea ei unica cuprinzand caldura si sensibilitatea spiritualitatii neamului din care se trage...", spunea Ileana Pop. Ce noroc a avut Margareta ca oamenii au inteles ceea ce au vazut, putand astfel sa lase marturii (scrise sau nescrise)! Am rugat-o si pe renumita realizatoare tv Ioana Bogdan sa ne-o evoce pe Margareta Paslaru, asa cum a perceput-o prin ochii specialistului, dar si prin asteptarile (tele)spectatorului.

Recunosc ca am ramas cu suflarea taiata (pret de cateva secunde, bineinteles, altfel…) citind randurile pe care i le-a inchinat. Le reproducem mai jos, cu mentiunea ca n-am intervenit absolut deloc, nici macar cu o virgula.

TABUURI IMPUSE. "Inca de la debutul ei pe micul ecran si pana la plecarea din tara, Margareta a lucrat in parametrii personalitatii ei puternice de artist care nu-si opreste lupta decat in fata perfectiunii… Cei care au colaborat o singura data cu Margareta Paslaru, dar si cei care au invitat-o in programele lor de zeci de ori la Televiziune, la Radio, la Electrecord, la cinematografie, in sedinte foto, la concerte, in turnee vor spune despre ea aceleasi cuvinte definitorii: talent, tenacitate inepuizabila, munca indarjita si o dragoste fara limite fata de muzica, fata de statutul de artist, egalate doar de respectul total si loialitatea desavarsita fata de publicul ei.

Mi-a fost draga, dar inainte de asta am respectat-o si am admirat-o! Pentru maniera in care si-a construit cariera, pentru tabuurile impuse, pentru perfectionismul ei (stanjenitor pentru unii), pentru scrupulozitatea desavarsita in relatiile cu tot ce o inconjura; fata de colegi sau prieteni, fata de breasla ei, fata de aplauze si flori, fata de iubiri, fata de copilul si familia ei, fata de cantece, de texte si de partituri, fata de poezie, fata de toamne si primaveri, fata de scrisorile admiratorilor, fata de joc, de bucurii sau necazuri, care n-au ocolit-o…

Uneori soarta, geloasa parca, vrea sa umbreasca cerbicia si succesul solid al unui om curajos, pentru care efortul de creatie face un drum scurt pana la sacrificiu… A lipsit multi ani din tara, dar la intoarcere oamenii au primit-o ca si cand ar fi lipsit cateva zile. Chiar si generatia care n-o cunoscuse pana atunci o privea cu admiratie si respect, mostenite de la parinti …

Ce sa spun eu despre Margareta Paslaru? Ca era frumoasa, inteligenta, talentata, ca avea un timbru special si o muzicalitate deosebita, ca era punctuala la orice solicitare, ca te bombarda cu intrebari la filmari, ca era prima in platou, ca trebuia sa stie cum e decorul, lumina, ca voia sa stie cu ce echipe de operatori lucreaza, ca facea play-back-ul perfect, ca-si retusa de zeci de ori un prim-plan, ca in concertele cu Orchestra lui Sile Dinicu facea bisuri dupa bisuri si ca primea toate florile orasului in care se afla, ca-si controla cu parcimonie interpretarea, vorbele, miscarea, relatiile?... Ca stia de gluma numai cand se asigura ca «totul a iesit bine»?… Truisme…!

Margareta face parte din galeria acelor ARTISTI AUTENTICI pentru care «meseria» este sacrosancta! Asta i-a garantat statutul de vedeta in fata tuturor categoriilor de public…

Ani in sir a dat tonul modei feminine, a influentat generatii de tinere fete, neavand nevoie (n-a conceput ca ar fi in stare) sa apeleze pentru asta la «argumentele mondene» ale zilelor noastre: cluburilor trandy, poze picante prin tot felul de tabloide, amoruri scandaloase cu paparazzi stresati de programul ei cotidian, declaratii incitante in talk-show-uri, masini de «fite», decolteuri indraznete, vile luxoase si vacante exotice… Am evocat-o adeseori ca reper profesional si sunt onorata ca mi-a trimis din cand in cand semne de prietenie, chiar si atunci cand era departe de tara.

Draga noastra Doamna Margareta Paslaru, stiu ca de ani buni te ocupi cu inepuizabil devotament de activitati umanitare, rasplatite cu premii si medalii in Statele Unite.

Dar indraznesc sa-ti spun: Cat de mult ne-ar folosi o scoala de muzica, avandu-te ca profesoara. Ar fi, cu siguranta, mult mai putina confuzie pe piata muzicii romanesti si poate mai multa consideratie pentru breasla muzicii, asa-zis, «usoare»."

"TRAIESC NUMAI CAT ARD"

"Regretatul poet Virgil Carianopol mi-a trimis cu dedicatie un volum de versuri din care face parte si poezia «Flacari», in care parca mi-a ghicit sufletul. «Si ard, si ard, asa de-a randul,/ Ca mii si mii de stele./ Ii luminez pe cei din preajma,/ Arzandu-mi visurile mele./ Stiu, se va stinge crud odata,/ Aceasta flacara, stindard/ Da’-mi pare rau ca se va stinge,/ Fiindca traiesc numai cat ard...» A povesti despre mine imi displace. Pe langa lipsa de timp, lucrul la cartea mea autobiografica merge ca melcu’...
Pentru a urca de pe un pisc inalt pe altul trebuie sa cobori in vale. Sus, jos, iarasi sus, este viata pe care o prezint in cartea autobiografica la care lucrez de cativa ani. In ciuda interdictiilor si a suspendarilor din anii ’60, ’70, mi-am urmat crezul artistic...
Insa, cand ma asez la pian ori cand filmez, perfectionismul devine o sursa de nefericire, stiind ca intotdeauna se poate «si mai bine». Nu uit zicala: «Nota 10 este pentru Dumnezeu, 9 pentru elev». Dar este in acelasi timp si un stimulent."
  • Margareta Paslaru
  • Citeşte mai multe despre:   păslaru,   margareta,   Margareta Paslaru,   editie de colectie

    Serviciul de email marketing furnizat de