x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pia si banda lui

0
Autor: Catalin Pruteanu 13 Iun 2005 - 00:00
Pia si banda lui


Pia Bradeanu si oamenii sai au fost unii dintre cei mai cranceni banditi ai Romaniei interbelice. Au omorat politisti, au jefuit negustori nevinovati, au infricosat Capitala si cateva judete din sudul tarii. Intr-o noapte insa a venit scadenta.

A fost un inceput de ianuarie geros, in anul 1924. Parafrazandu-l pe Flaubert, ca si acum, si atunci batranii povesteau reporterilor ca niciodata nu mai vazusera o iarna atat de grea. Firele telefonice si telegrafice erau rupte de viscol, oameni morti de frig erau gasiti prin casele izolate. Dunarea inghetase si navigatia pe fluviu fusese intrerupta, punand in pericol aprovizionarea multor localitati. Multe trenuri ramasesera inzapezite pe campuri, calatori transformati in sloiuri de gheata erau descoperiti prin compartimentele neincalzite. Lupii, infometati, isi facusera aparitia, atacand deopotriva oameni si animale de prin gospodarii. Putini sunt cei care nu se tem de viscole si de zapada, ba chiar stiu sa se foloseasca de vremea rea. Pia Bradeanu este unul dintre ei, are tovarasi care ii sunt credinciosi pana la moarte, nu se teme de nimic si stapaneste peste Bucuresti si cateva judete din sudul tarii.

In noaptea inghetata de 6 spre 7 decembrie 1923, Pia Bradeanu si banditii sai il talharisera, la Petrosani, pe comersantul Traian Selim, caruia ii luasera 480.000 de lei. Nu era singurul jaf al lui Pia; banditii jefuisera zeci de negustori, oameni nevinovati si muncitori, nu se dadeau in laturi de la crima, erau inarmati pana-n dinti. Pia si ai lui au facut legea pana in noaptea de 5 spre 6 ianuarie 1924.

IN BARLOG. Banda si capetenia se ascundeau in comuna Cerveni, la niste complici. In acea noapte, politistii, care le prinsesera urma, au inconjurat casa in care hotii se bucurau de prada adunata si petreceau cu rachiu langa lemnele ce trosneau in soba. "Pia, da-te prins!", au strigat jandarmii. Pia insa a crezut ca-i mai tare. A scos pistolul si i-a indemnat pe tovarasi sa nu cedeze. Nu stia, poate, ca oamenii legii erau mai multi, mai tari, ca erau peste tot, ca, poate, era timpul ca faradelegile lui sa se sfarseasca. Dar Pia Bradeanu mai scapase o data de sub escorta paznicilor inchisorii, atunci cand, condamnat fiind la munca silnica, fugise de pe campul pe care trebuia sa-l are. In noaptea de 5 spre 6 ianuarie 1924, Pia Bradeanu credea inca in steaua lui norocoasa. Se insela. Doua gloante bine tintite lovesc si il omoara pe Pia. Doi dintre banditi, Victor Savulescu, zis Ogaru, si Petre Achim, sunt prinsi. Gazdele sunt si ele arestate in calitate de complici.

Dupa moartea capeteniei incep sa apara adevaratele proportii ale jafurilor comise de banda care speriase doua judete. Hotii, arestati, spun mai intai gainariile, hotiile marunte, dar peste cateva zile, poate din cauza metodelor de "convingere" mai putin ortodoxe ale Politiei romane de atunci, banditii incep sa marturiseasca marile lovituri.

PE STRADA MAGURELE. Banda lui Pia Bradeanu ingrozise Capitala in ultimele saptamani. Politia era cu ochii in patru, dar nu putea impiedica jafurile. Intamplarea care umpluse paharul fusese o crima petrecuta intr-o carciuma de pe Strada Magurele. In seara zilei de 4 ianuarie, agentul de politie Ion Stefan, care trebuia sa plece in provincie, intra in carciuma lui Nae Simionescu de pe Strada Magurele nr. 2 ca sa-si cumpere mezeluri. Deodata, prin fumul des din local il zareste pe unul dintre banditii lui Pia. Vrea sa-l aresteze si-i cere ajutorul unui sergent de strada, pe numele lui Alexandru Leanca. Sergentul se ridica sa dea ajutor la arestare, dar chiar in acea clipa intra pe usa insusi Pia. Hotul scoate pistolul si-l impusca pe sergent in maxilar. Leanca se prabuseste. Agentul Stefan reactioneaza: baga mana in buzunar dupa pistol. Hotul e mai iute: ii prinde bratul si descarca asupra lui cele cinci focuri ramase in revolver. Patru gloante il nimeresc pe agent in cap, in brate si in piept. Se prabuseste la pamant. Criminalii fug.

RAZBUNAREA. Ecoul acestor crime a fost urias. Nu e de mirare ca politistii considerau acum prinderea ucigasilor ca pe o rafuiala personala. Cei doi politisti nu fusesera singurele victime ale criminalilor. Alti agenti cazusera sub focurile revolverelor oamenilor lui Pia Bradeanu. 15 copii de politisti ramasesera orfani de tata. Trei dintre banditi erau considerati cei mai periculosi: seful Pia Bradeanu, Victor Savulescu, zis Ogaru, si Petre Achim. Primii doi, dupa cum s-a aflat mai tarziu, fusesera cei care savarsisera crima din Strada Mercur. Razii zilnice au loc prin cartierele in care se credea ca se ascund, dar fara rezultat. Talharii parca intrasera in pamant.

Intra in scena comisarul Stefan Popescu, un adevarat meserias. Comisarul se gandeste ca banditii au plecat din Bucuresti. Are dreptate. Unul dintre banditi fusese vazut prin Giurgiu chiar a doua zi dupa crima din carciuma. Atunci, comisarul se gandeste la un siretlic. Il pune pe unul dintre agenti sa se dea drept vanzator de cai furati. Agentul Marin Boltasu pleaca in Giurgiu si reuseste sa intre in legatura cu unul dintre complicii pungasilor. Complicele il cantareste din priviri, dar nu-i simte mirosul de sticlete, asa ca ii spune sa duca "marfa" - caii furati - chiar in comuna Cerveni din judetul Teleorman. Acolo, dupa cum se stie, a murit Pia Bradeanu, iar banda sa a fost nimicita.

ASCUNZATOAREA. Politistii au inconjurat casa si agentul Boltasu a strigat catre cei dinauntru ca a adus caii furati. Un glas din interior i-a poftit in curte. Oamenii legii au dat buzna, l-au prins pe complice si acesta le-a spus unde se aflau banditii. Erau intr-o casa de la marginea satului. Se ascundeau acolo Pia, Ogaru si Achim. Politistii au inconjurat si aceasta casa. I-au somat pe banditi sa se dea prinsi. N-au vrut, raspunzand cu gloante. Au tras si politistii prin geamuri. Pia a cazut lovit, dar politistii tot nu aveau curaj sa intre in incapere, de teama lui Petre Achim. A trebuit sa vina comisarul Stefan Popescu si sa forteze usa, folosindu-i drept scut uman pe complicii criminalilor. Langa usa zacea intr-o balta de sange Pia Bradeanu, ciuruit de doi plumbi, unul in gat, altul in piept. Achim, nicaieri! Totusi, politistii stiau ca era inauntru. Comisarul Popescu se uita mai bine la cadavrul capeteniei si ce sa vezi! Era murdar de funingine. Se uita in sus si vede un cos de soba care trecea in camera alaturata. Ii striga lui Achim sa se predea. Nici un raspuns. Ia o legatura de paie, o aprinde si o arunca in soba. Nu trec decat cateva secunde si o bubuitura puternica se aude, soba se prabuseste si in mijlocul molozului, ca un giuvaier indelung cautat si gasit, abia mai respira Petre Achim, ucigasul de politisti.

Asa a fost nimicita banda lui Pia Bradeanu, talharul care bagase in spaima o intreaga tara. Peste cateva zile, gerul crancen incepuse sa se mai inmoaie, dar alte pericole ii pandeau pe pasnicii locuitori ai Capitalei: bucatile mari de gheata se topeau si alunecau de pe acoperisurile caselor, omorand trecatori nevinovati.

 

MANCARE PENTRU CURAJ
Pia era doar porecla lui Iulian Bradeanu. Bradeanu, banditul care reusise sa isi organizeze o banda ce bagase spaima in cinstita societate de atunci avea doar 28 de ani. Cu toate ca era tanar, fusese deja condamnat la sapte ani de puscarie, pe care trebuia sa-i execute la inchisoarea Vacaresti. Totusi, Pia nu s-a resemnat si a reusit sa evadeze, dar nu s-a cumintit deloc. A continuat cu spargerile si crimele.

 

La data de 30 martie 1920, Pia Bradeanu era deja urmarit de oamenii legii pentru crima si talharie. Isi ducea zilele in cartierul Crucea de Piatra. In acea zi, doi politisti, comisarul Panova si sergentul Tanase, i-au luat urma, l-au dibuit in barlog. Bradeanu n-a vrut sa se predea si a tras in cei doi politisti care au ripostat. L-au ranit in piept si in piciorul stang, l-au prins, dar banditul a scapat.

 

METODA. Modul de operare a bandei lui Iulian Bradeanu era clasic. In timpul zilei, banditii plecau in recunoastere pentru a alege locurile in care credeau ca pot da spargeri care sa le aduca parale. Seara plecau la petrecere la vreo carciuma din cartierele marginase ale Bucurestilor. Mancau si beau pe saturate, ba chiar intreceau masura cu sticlele de vin, doar asa, ca un stimulent pentru ce urmau sa faca. Dupa ce isi faceau curaj indeajuns, banditii se urcau in sanie, iar haturile le tinea Petre Achim. Banditul ii ducea acolo unde se hotarasera sa dea lovitura, apoi tragea sania un pic mai departe de privirea curiosilor, dar in asa fel, incat sa poata supraveghea desfasurarea evenimentelor. Atunci, coborand din sanie, Ogaru si Pia isi luau instrumentele de spargatori si treceau la treaba. Cu rangile zdrobeau fara mila lacatele de la obloanele pravaliilor si patrundeau inauntru. Ca sa nu dea nimic de banuit eventualilor trecatori rataciti, Pia si Ogaru trageau dupa ei obloanele pe care mai inainte le fortasera. Acesta era modul de operare; simplu si eficient, pentru ca banda facuse destule victime pana sa fie oprita.

 

MARTURISIRI. Dupa arestare, Ogaru a fost cel mai vorbaret cu politistii. Le-a povestit, de pilda, ca intr-o seara, pe cand el si Pia Bradeanu mergeau linistiti pe Calea Grivitei, seful a fost lovit usor de un cal inhamat la un camion plin cu marfa. Pia s-a suparat, dar s-a gandit sa scoata din intamplare un profit. I-a spus camionagiului ca este comisar de Politie si ca Ogaru este agent. I-a cerut omului sa-i duca la locul unde livra marfa, ca apoi sa mearga la sectia de Politie. Naiv, camionagiul a crezut povestea, dar, odata ajunsi la pravalie, proprietarul si-a dat seama ca Pia si Ogaru erau de fapt hoti. L-a chemat pe sergentul Marin Burca. Sergentul a reusit sa-l aresteze doar pe Ogaru, Pia reusind sa fuga. In timp ce il ducea pe bandit la sectie, pe Strada Ignatiu, sergentul se pomeneste fata in fata cu insusi Pia. Capetenia scoate pistolul si-l impusca pe politist. Ogaru, acum liber, vrea razbunare. Se intoarce la pravalia negustorului care ii denuntare si-l impusca.

 

PRADA SI ARMELE HOTILOR

Dupa uciderea lui Pia Bradeanu si capturarea complicilor lui, politistii au gasit in casa in care se ascundeau un arsenal demn de o mica armata. Cateva carabine si munitie din belsug, revolvere marca Steyer si vreo cinci pumnale foarte ascutite. Pe langa arme, oamenii legii au mai gasit, bine dositi, saci intregi cu marfuri furate de talhari de prin pravaliile din Bucuresti: pielarie, ghete, coloniale. Toate fusesera stranse de banditi in doar cateva saptamani de jafuri comise fara ezitare si urmau sa fie plasate altor complici pentru a fi vandute.

 

SERGENT IMPUSCAT, PE LA SPATE, IN CAP

Pia Bradeanu si Ogaru voiau sa dea o spargere la o bacanie din Bucuresti. Plecasera, ca de obicei, cu sania si se oprisera la mica distanta de bacania cu pricina. Au rupt cu o ranga lacatul de la oblon si au intrat. Intamplator, un sergent venea in acea directie. Pe sergent il chema Nicolae Enache. Sergentul mergea senin pe strada. Trecea prin fata bacaniei fara sa banuiasca nimic rau. Poate era indragostit sau poate obosit. Tocmai trecea prin fata bacaniei privind spre cer, cand se impiedica de ceva. Acel ceva era de fapt ranga pe care spargatorii o uitasera, proptita de usa, pe trotuar. Incepe sa blesteme si se uita la picioare sa vada de ce se impiedicase. Vede ca e o ranga si creierul lui da semne de activitate. Se uita in jur si-i vede pe Bradeanu si pe Ogaru pe celalalt trotuar. Traverseaza si, un pic mai hotarat, il inhata pe Ogaru. Dar Pia nu sta degeaba, pregatit ca si alta data sa-si salveze complicele. Scoate pistolul si il impusca pe la spate, direct in cap, pe sergentul Enache Nicolae. Apoi se urca in sanie si pleaca de parca nimic rau nu s-ar fi petrecut.

 

OGARU SI PETRE ACHIM

Victor Savulescu, zis Ogaru, si Petre Achim, zis Stanescu, cei doi complici ai lui Pia Bradeanu care au fost prinsi in aceeasi noapte in care seful lor a fost omorat, erau si ei criminali cu antecedente vechi. Ogaru avea doar 27 de ani, dar era foarte cunoscut pentru "meseria" sa de spargator, dar inainte fusese mecanic. Fusese condamnat la un an si jumatate de inchisoare si era cautat pentru nenumarate spargeri. Petre Achim fusese macelar, devenise spargator si hot de cai si fusese pana atunci condamnat de patru ori.

Continuare: Falsificatorii
Citeşte mai multe despre:   fusese,   căteva,   petre,   strada,   poliţiştii,   banda,   editie de colectie,   bradeanu,   ogaru,   banditii,   sergentul,   pia bradeanu,   petre achim

Serviciul de email marketing furnizat de