x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Plumb rece

0
Autor: Catalin Pruteanu 07 Noi 2005 - 00:00
Plumb rece


BACOVIA
Bacovia nu facea mai nimic toata ziua. Statea in camaruta lui, tacut, privea si asculta picaturile de ploaie, uneori canta la vioara sau desena, alteori se apleca asupra hartiei si scria un vers, doua.

Muzeul Memorial "George si Agatha Bacovia". Toamna, casa in care tristul poet a trait pare rupta din chiar poemele sale. Din cer cad picaturi de apa grele ca plumbul topit, amintind vizitatorului de cele mai cunoscute versuri bacoviene: "Dormeau adanc sicriele de plumb,/Si flori de plumb si funerar vestmant - /Stam singur in cavou si era vant/Si scartaiau coroanele de plumb". Pare usor sa intelegi spiritul bacovian trecand prin odaile casei sale. O casa trista, cu incaperi mici si reci. Pe un raft sunt expuse masca mortuara a lui Bacovia si mulajul din ipsos al mainii sale drepte. Camera in care si-a dus zilele seamana cu un cavou in privinta dimensiunilor. Este o chilie cu un pat minuscul, o masuta de lucru si o soba. Aici, stand la aceasta masa, poetul a scris, a citit, a cantat la vioara si mai ales a privit lumea prin fereastra decupata in perete.

NESOCIABIL. "Familia Bacovia s-a mutat aici in 1933. Meritul este al sotiei, al Agathei, care a stat langa un om dificil", povesteste Corneliu Lupes, sef de sectie la Muzeul National al Literaturii Romane. Agatha a fost si ea scriitoare, ba chiar a publicat in timpul vietii mai multe volume decat poetul insusi. Agatha a muncit pentru a construi actuala casa, ea a luptat pentru "a-l scoate in lume" pe sot, o fire foarte putin sociabila. "Bacovia nici nu si-a publicat el volumele, le-au publicat prietenii. Dupa razboi, Bacovia n-a fost incarcerat, dar a fost uitat ca un «poet al putrefactiei»", spune Corneliu Lupes. Bacovia a fost atat de putin prezent in viata publica a timpului sau, incat chiar inainte de moarte, la 22 mai 1957, unii contemporani l-au crezut deja decedat. Ce facea toata ziua? "In camaruta aia statea toata ziua si se uita pe geam. Asta facea. El avea lumea lui. Fiind o fire introvertita, avea trairile lui, care erau alaturi de lumea obisnuita." "Traind izolat, neputand comunica prea mult cu oamenii, stau de vorba adesea cu mine insumi, fac muzica si, cand gasesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai tarziu. Nu-i vina mea daca aceste simple notite sunt in forma de versuri si cateodata par vaiete. Nu sunt decat pentru mine", scria cu modestie candva Bacovia.

TRISTETE

Singur, singur, singur,/Intr-un han, departe -/Doarme si hangiul,/Strazile-s desarte,/Singur, singur, singur...

Ploua, ploua, ploua,/Vreme de betie -/Si s-asculti pustiul,/Ce melancolie!/Ploua, ploua, ploua...
- (Fragment din poemul "Rar" de George Bacovia)

LE-A SUPRAVIETUIT

In ciuda sanatatii subrede, poetul bacauan bolnavicios si depresiv a avut zile. "Bacovia s-a nascut in 1881, in an cu Minulescu, cu Octavian Goga, cu Cerna, cu George Enescu si cu Eugen Lovinescu. Dar foarte ciudat e un lucru: toti au plecat in lumea umbrelor inaintea lui Bacovia. E o chestie ciudata, Bacovia era tot timpul o fire bolnavicioasa, inca de copil a avut probleme. Bacovia este o ciudatenie, Bacovia le-a supravietuit tuturor. In ’38 a murit Goga, in ’14 Cerna, in ’55 Enescu, in ’43 Lovinescu, iar Bacovia a trait pana in ’57", spune Corneliu Lupes.

MACEDONSKI: "... SINGUR PANA AZI/DIN PLUMB, FACUT-AI AUR"

"In liceu, Bacovia nu s-a remarcat atat in literatura, cat in desen. In timpul liceului a luat premiul intai pe tara la desen. A fost premiat la Ateneu. Fiind o fire sincretica, poetul canta in liceu la vioara, canta chiar cu partitura in fata, nu oricum. Cand era elev, a debutat in Literatorul lui Macedonski, care l-a apreciat foarte mult. De altfel, Macedonski era un amfitrion care-i incuraja pe tinerii din cenaclu. Despre Bacovia, Macedonski a spus o chestie care s-a confirmat, acel celebru catren: «Scumpe poet, pe frunte porti/ Mandre flori de laur,/ Caci singur pana azi/ Din plumb facut-ai aur»", povesteste Lupes.

MINULESCU, VIOARA INTAI

Ion Minulescu, un poet contemporan cu Bacovia si ale carui poezii despre toamna sunt la fel de gustate, a avut o existenta total opusa. A fost un om de lume, iar versurile lui emana optimism. Apartamentul din cartierul Cotroceni in care a locuit cu familia, transformat acum in muzeu, este spatios si plin de lucrari de arta de mare valoare, adunate de familia poetului. "In seratele literare, Minulescu era un fel de vioara intai. Minulescu nu-si citea, el isi interpreta poeziile. Totdeauna era in centrul lumii artistice", ne-a povestit Corneliu Lupes. Doi poeti total diferiti, pe care ar fi bine sa-i (re)citim acum, cand ploua, ploua, ploua.
Citeşte mai multe despre:   ploua,   plumb,   singur,   editie de colectie,   bacovia

Serviciul de email marketing furnizat de