x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Prin cluburile vremurilor

0
03 Apr 2005 - 00:00

ATMOSFERA
Folkul si Clubul A au avut, pana la un anumit punct, destine comune. In Club A au cantat si s-au lansat mari valori ale muzicii folk romanesti. Alexandru Andries este unul dintre exemple.



  • de CATALIN PRUTEANU

  • Clubul A a fost in anii 1970 - 1980 un loc in care tinerii veneau sa se distreze si sa asculte muzica buna
    Atmosfera in Club A, in serile cand se canta folk, era una intima, datorita faptului ca aici aveau acces numai studentii de la Arhitectura. Clubul a fost infiintat in 1969 de catre studentii viitori arhitecti. "Perioada de deschidere a anilor ’68, a manifestarilor studentesti in Europa, in Franta, a fost o perioada mai lunga, au aparut in orasele de provincie cu traditie culturala manifestari ale muzicii folk extrem de interesante. Casele de cultura studentesti au promovat muzica folk, noi am preluat foarte multe formatii, si instrumentale, si folkisti, dupa manifestarile locale in casele de cultura ale studentilor si in cluburile studentesti, daca existau", povesteste Emil Barbu Popescu, unul dintre fondatorii clubului, acum rector al Universitatii de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu".

    PIONIERII. "In 1969, cand s-a deschis Clubul A, noi aveam un coleg de-al nostru, Mihai Munteanu, care este arhitect la Paris acum, in ’70 a fugit din tara. El este unul dintre primii folkisti din Romania. Eu eram atunci in anul I, a fost primul pe care l-am auzit cantand la o chitara. Dupa aia l-am auzit si pe Mircea Florian, in timpul respectiv mai canta si Marcela Saftiuc, peste un an sau doi canta Nicu Vladimir, apoi peste un an-doi, a luat premiul la «Primavara baladelor» Doru Stanculescu, a aparut Mircea Vintila, apoi Nicu Alifantis, care a venit de la Braila dupa Mircea Florian. Dorin Liviu Zaharia e printre cei dintai", isi aminteste Calin Irimescu, membru fondator al Clubului A si in prezent conferentiar la aceeasi institutie.

    DESCHIDERE. "Folkul si rockul au mers in paralel. Club A a demarat ca idee in ’67 si in ’69, dupa ce gasisem si un loc, dupa ce il amenajasem, am deschis in martie Clubul A, iar in toamna acelui an am organizat prima manifestare. Mi se parea ca trebuia sa legam manifestarea acestei forme de organizare culturala si colectiva cum este clubul intr-o manifestare mai ampla, nationala, care nu putea fi alta decat muzica. Cum noi eram receptivi la nivel national, cu legaturi in toata tara, am simtit nevoia sa aducem in Bucuresti valorile care poate ca nu erau foarte cunoscute. Serile erau consacrate fie pe muzica folk, fie pe muzica rock", afirma Emil Barbu Popescu.

    O seara in care se canta folk la Club A era, pentru atmosfera acelor ani, una in care se redescoperea libertatea. Cu autoritatile nu erau probleme, pentru ca ordinea era asigurata de catre studenti, iar clubul avea un circuit mai restrans. Rectorul Popescu isi aduce aminte: "Uneori era si poezie, depinde de cine venea, de ce, ce dorea sa faca. Nu era nici un fel de constrangere, fiecare venea si se prezenta cu ce avea. Fiecare seara avea cate un organizator, care era un membru al Clubului A, care era student la Arhitectura, care avea o echipa si echipa umbla. Era o permanenta circulatie a interesului si a atasamentului pe care un tanar la Arhitectura il avea pentru ceilalti, era o demonstratie de generozitate: imi pierd timpul meu sa mai pot sa fac ceva si pentru altii. A fost un moment de entuziasm, se trezea putin studentimea si dorea sa realizeze ceva".

    SPECTACOLE IN SALILE DE LECTURA DIN CAMINE,
    CU MILITIENI IN PUBLIC
    Pe vremea comunismului, Ducu Bertzi spune ca erau putine cluburi de folk. Astfel ca folkistilor le ramanea sa cante prin tot felul de locuri nonconformiste, cu public variat. "Ne adunam saptamanal in Regie si cantam in salile de lectura din camine. Acolo erau niste spectacole mortale (gen cenaclu) si cred ca acolo mi-am facut mana pana am intrat definitiv in Cenaclul Flacara, in octombrie ’79. Atmosfera ca aceea din camine nu am mai intalnit! Veneau pana si militienii si nu stiau daca sa ne dea afara sau nu. Pana la urma ramaneau si ei cu gura cascata la ce era acolo!", povesteste Ducu.

    CANTARI GRATIS. In Bucuresti, se mai canta folk permanent in fiecare vineri in barul de la Casa Studentilor. Ba chiar se mergea si in turnee. "Pe la Fagaras de unde era «sufletul» intamplarilor studentesti - Florin. Se mai canta si la Campina sau naiba mai stie pe unde! Incapeam toti intr-un compartiment, dormeam toti intr-o camera la prieteni (daca mai apucam, pentru ca mai mult cantam) si a doua zi o luam de la capat", isi aminteste Ducu. Se canta de drag, fara bani. Cum se crea atmosfera? Tot Ducu ne lamureste: "Cineva aducea o sticla de vin de tara, tigari si… voie buna". (Cristina Ologeanu)

    PALATUL ELIAD A AJUNS CASA FOLKULUI
    Folk Club Eliad gazduieste nu numai cantari, ci si lansari de carte. In acelasi timp, este si casa tuturor folkistilor
    In 1997, la subsolul Casei de Cultura a sectorului 3 se infiinteaza ceea ce va deveni, la scurt timp, cel mai cunoscut lacas al muzicii folk: Folk Club Casa Eliad. O data cu venirea lui Mircea Bodolan la conducerea Casei de Cultura, se produc mai multe schimbari. Prima a fost modificarea titulaturii. "Nu-mi placea cum suna «Casa de Cultura a sectorului 3». Eu nu prea cred in casele de cultura, chiar daca ele au fost infiintate de Iorga. Ele nu sunt ceea ce a vrut Iorga sa faca din ele. S-au transformat in ceea ce au considerat comunistii ca trebuie sa fie o casa de cultura. Adica vine strungarul «Chifla» dupa opt ore de munca, se duce la Casa de Cultura, unde invata sa cante la acordeon, iar nevasta-sa sa coasa la masina. Or, nu asta este rostul unui asezamant cultural. Eu am vrut sa transform aceasta casa de cultura in centru cultural. Nu cunosteam acest loc, dar cand am venit aici, am aflat ca aceasta cladire este fostul Palat Eliad, celebrul loc al protipendadei din perioada interbelica. Mi-a placut cum suna Casa Eliad".

    PRIMII PASI Mircea Bodolan si-a dorit sa creeze un club exclusiv de folk. Dar nu dispunea de banii necesari. La un moment dat, Doru Stanculescu i l-a prezentat pe Cristi Ghindasanu, patronul firmei Thalia. "Cristi a aflat ca vreau sa fac acest club si a acceptat sa investeasca. I-am aratat spatiul si el a fost singurul care avut curajul sa se bage in treaba asta." Lucrarile de amenajare au inceput in scurt timp. A urmat o perioada in care trebuiau adusi clienti care sa se bucure de mancarea buna si de programele artistice de calitate. Aici intervine Vali Sterian, care a devenit un obisnuit al casei. "L-am adus pe Vali Sterian, care a devenit un fel de amfitrion al clubului. Impreuna cu Socaciu, Vali realiza la TVR emisiunea «Vanare de vant». Si in fiecare vineri, dupa ce se termina emisiunea, el venea cu invitatii de la TV aici. Si asa s-au impamantenit cantarile de vineri seara", povesteste Mircea Bodolan. Pentru scurt timp, a fost editata si o revista a clubului: Folk Club Casa Eliad. Dar a avut numai cinci aparitii. Motivul: lipsa de fonduri.

    ISTORIE. Folk Club Eliad a devenit, repede, casa tuturor folkistilor. Aici veneau cu totii sa ia masa, sa schimbe cateva cuvinte, sa lege colaborari si sa cante. "Avem foarte mult sprijin din partea Casei de Cultura, care ne lasa sa functionam aici. De regula, Eliadul este locul unde se aduna folkistii «in familie» dupa marile concerte ori lansari. Si chiar vin aici cu drag sa cante", spune Silvia Ghindasanu, cea care a preluat afacerea dupa trecerea in nefiinta a sotului ei, Cristi Ghindasanu. Asa se face ca azi, daca mergi la Eliad sa mananci si sa asculti muzica, te poti trezi oricand ca la masa vecina se asaza un folkist de renume. Pe peretii clubului sta scrisa, mai bine zis este imortalizata, istoria clubului: fiecare artist care a cantat, care si-a lansat albumele la Eliad, are cel putin o fotografie. Per total... peste 100 de poze. Tot pe pereti gasesti agatate chitare, banjo, viori, un contrabas chiar, radiouri vechi ori viniluri. Unele dintre ele recuperate din magazia Casei de Cultura, altele donate de cei ai casei. O chitara a lui Vali Sterian, o alta a lui Bodolan, un sombrero al lui Patzaichin, mandolina tatalui lui Harry Coradini, alta mandolina de la Radu Gheorghe sunt doar cateva dintre "donatiile" celor care au trecut pragul clubului.

    OASPETI. Nu cred ca exista folkist din Romania care sa nu fi cantat la Folk Club Eliad. Primul care a cantat aici a fost Mircea Bodolan, apoi Vali Sterian, Doru Stanculescu. Au mai urmat Florin Chilian, Mircea Vintila, Ducu Bertzi, Dinu Olarasu, Victor Socaciu, Doru Stanculescu, Gyuri Pascu, Daniel Fat si multi altii. Eliadul a mai fost vizitat si de o legenda a folkului de peste granite: Joan Baez. (Cristina Ologeanu)

    CASA MUZICII DIN SIGHISOARA

    Adrian Ivanitchi ne invita sa ascultam folk si in Sighisoara. Aici "presteaza" nu numai menestreli din zona, ci si nume cu greutate. In fiecare vineri, iubitorii genului se pot bucura de acordurile folk la Music Pub-ul de la Centrul Educational Interetnic pentru Tineret. Un alt loc de muzica adevarata este crama Hotelului Sighisoara. Casa Wagner gazduieste si ea spectacole de gen. Dar cele mai mari evenimente unde folkistii canta an de an sunt Festivalul Medieval si Festivalul ProEtnica. "Cred ca tot folkul romanesc a fost prezent aici cu diferite prilejuri, iar ocazii vor mai fi", ne asigura Ivanitchi. (Cristina Olageanu)

    LA PSG (PETROL SI GAZE)

    In opinia lui Florin Silviu Ursulescu, Clubul Arhitecturii, Club A, "Grigore Preoteasa" si clubul 303 de la Politehnica erau marile lacasuri de folk. Mai erau Clubul PSG (Petrol si Gaze), Clubul

    ASE-ului si Clubul de Medicina. Pe langa ele functionau si cele "nestudentesti": Casa de cultura Mihai Eminescu era "Clubul Z", care s-a transformat in "Clubul de la ora 7" si "Clubul Tineretului", unde, acum, functioneaza Fundatia Culturala Romana. "Tocmai pentru a ne feri de intruziuni ale unor securisti sau oameni de la propaganda nu putea intra oricine acolo. Aveam oamenii nostri la poarta si chiar s-au facut legitimatii de club. O chestie noua in Bucuresti la acea vreme." (Loreta Popa)

    NOI SPERANTE LA "PREOTEASA"

    La "Grigore Preoteasa" sau Casa de Cultura a Studentilor acum, tinerii folkisti au sansa sa isi faca un viitor. Sub privirile artistilor cu renume: Cristi Paturca, Adi Manolovici, Dragos Mierlea si multi altii, tinerii sustin concerte. In fiecare miercuri si vineri, lume multa si voie buna. In jur de ora 18:00, invataceii apar cu tot felul de instrumente si incep sa isi faca repetitiile. Pe la ora 20:00, ascultatorii fideli de folk vin parca nerabdatori sa mai asculte ceva nou. Spre deliciul publicului, concertele sunt incheiate de trupe de renume. (Florentina Voicu)
    Citeşte mai multe despre:   casa,   cultura,   mircea,   muzica,   club,   clubului,   cănta,   folk,   clubul,   editie de colectie,   eliad,   folk club

    Serviciul de email marketing furnizat de