x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Racheta: distracţie, armă, vehicul cosmic

0
Autor: Vasile Surcel 11 Mai 2011 - 18:00
Racheta: distracţie, armă, vehicul cosmic Secolul XX: Racheta în trepte inventată de Conrad Haas este utilizată, încă de la începuturile "erei spaţiale", la propulsarea vehiculelor ­cosmice, inclusiv cele care au dus oameni pe Luna. Iar aici, pe Pământ, ­"vectorii" care duc la ţintă ogivele nucleare sunt tot rachete în trepte
Vezi galeria foto


Întinsă peste vremuri şi ţări, istoria mul­timilenară a ra­chetei a inclus şi spa­­­ţiul românesc. Mai mult decât atât, de pe meleagurile noastre provine o per­fec­ţionare care a tran­s­­format stră­ve­chea "fuzee" în ac­tu­alul vehicul cosmic.

14mai 1981. Ceasurile de la Bu­cu­reşti arătau ora 20 16’38’’. Precizia matematică a consemnării cores­pun­de unui eveniment excepţional: de pe Platforma nr. 17 a cosmodromului Baikonur, astro­nava Soiuz – 40 por­nea într-o nouă misiune cosmică in­ternaţională.

Plasată la câteva zeci de metri înălţime, în vârful rachetei purtătoare, capsula spaţială avea la bord un echipaj compus din doi oameni. Unul dintre ei era colonelul rus Leonid Ivanovici Popov, un veritabil "lup spaţial" care avea deja la activ un record absolut: 185 de zile şi nopţi în spaţiul cosmic. Cel de-al doilea era locotenentul major inginer Dumitru Prunariu, care în acea seară pornea în aventura vieţii sale. Dar şi a noastră: el este primul şi, până acum, singurul astronaut român.

Marcate de tensiunea specifică ori­cărei lansări cosmice, secundele treceau rapid: vocea cu inflexiuni metalice a operatorului care cro­no­metra lansarea a pornit nu­mă­rătoa­rea inversă, de la zece la zero.
După comanda "Start", rampa de lansare a fost învăluită brusc într-un zid compact de fum şi vapori, iar flăcările ajutajelor au erupt într-un urlet nelu­mesc. Propulsat de forţe imense, colosul metalic a început să se înfigă în slava cerului ca o săgeată a zeilor, lansată dintr-un arc uriaş.

Cu siguran­ţă că, ocupat cu efectuarea manev­re­lor obligatorii, învăţate în mii de ore de antrenamente, Prunariu nu s-a gândit că în acele clipe astrale intră în legătură atât cu istoria rachetelor, cât şi cu o invenţie iscată din mintea lui Conrad Haas, un rachetist medieval care a trăit, cândva, pe teritoriul ­actual al României.

Haas, rachetistul din arhivă
Cu siguranţă că unicul astronaut român auzise de Conrad Haas. Un personaj ciudat pe care savanţii îl redescoperise cu aproape 15 ani înaintea aventurii cosmice a lui Prunariu. Revenirea sa în atenţia elitei ştiinţifice avusese loc în toamna anului 1966, la Madrid, unde specialiştii din toată lumea, prezenţi la al 17-lea Congres Internaţional de Astronautică, l-au aplaudat "la scenă deschisă" pe reprezentantul ţării noastre, prof. dr ing. Elie Carafoli. Şi asta pe bună dreptate: savantul român a entuziasmat auditoriul cu o comunicare spectaculoasă privitoare la opera unui "rachetist" medieval: sasul sibian Conrad Haas.

Readucerea la viaţă a acestui personaj ciudat începuse însă încă de prin 1962, când Doru-Dimitrie Todericiu descoperise în arhivele din Sibiu un manuscris straniu, uitat acolo de câteva secole. Luat în evidenţă ca "Pars Archivi Civitas Cibernensis, Varia ll – 374", documentul este cunoscut de specialişti sub numele de "Coligatul de la Sibiu", carte compusă din trei lucrări scrise de autori diferiţi, între anii 1380 şi 1569. Unirea lor într-un singur volum a fost făcută chiar de Haas, care menţionează explicit: "Această carte este zugrăvită de Conrad Haas din Dornbach, de neam din Haasenhof, lângă Landshut. Începută la anul 1529, pe când eram guard de artilerie şi turnător de tunuri al Majestăţii sale imperiale şi regale romane a coroanei ungare".

Contribuţia personală a lui Conrad Haas este cel de-al al treilea "fascicul" compus din 319 file ilustrate color, scrise de el însuşi între 1529 şi 1569. Este vorba de o con­tribuţie strict personală pe care şi-o şi asumă: "De aici încolo sunt descrise diferite lucrări pirotehnice, strânse la un loc prin strădania mea şi dintre care o parte le-am descoperit eu însumi". Adică experienţă personală acumulată într-o viaţă de om. O viaţă dedicată atât armelor de foc clasice, cât şi proiectilelor reactive, pe care şi noi, cei de acum, le numim "rachete".

Încă de pe atunci acestea erau un domeniu de vârf al ştiinţei militare, în care Haas a creat cam tot ceea ce îi permitea tehnologia vremii. Când se referă la folosirea rachetelor ca arme, sibianul le numeşte "săgeţi-rachetă", "bastoane de foc" ori "măciuci cu rachete". Efectul distructiv al acelor arme, deosebit de sofisticate pentru vremea lor, era asigurat de "bombele explozive" şi "ghiulele incendiare". Dacă acestea ar fi fost singura sa contribuţie, Conrad Haas ar fi rămas doar o figură minoră a istoriei zborului reactiv. În definitiv, nu el a inventat racheta, care în vremea sa avea deja o istorie milenară. Istorie care începe cândva, prin secolul VII î.Hr., în China antică.

Iniţial rachetele erau folosite pentru lansarea artificiilor, o distrac­ţie favorită a acelor vremuri. În cazul în care nu o fi fost, totuşi, prima în ordine cronologică, aplicaţia militară a apărut, şi ea, în scurt timp: "Dragonii de foc zburători" erau proiectile reactive care aveau "la bord" diverse încărcături explozive care făceau din ele nişte arme extrem de eficiente.

De la chinezi, rachetele au fost "împrumutate" de mongoli, iar de la aceştia au ajuns la arabi care, prin secolele XI-XII, le-au adus în Europa medievală. Iniţial, rachetele au fost utilizate, şi aici, tot pentru lansarea focurilor de artificii. Aplicaţia lor militară a apărut abia peste câteva secole, când proiectilele reactive au şi fost un concurent deosebit de eficient al armelor de foc, în mod deosebit al artileriei. Iată deci că invenţiile si­bianului Conrad Hass n-au apărut din neant: el este atât urmaşul "rachetiştilor" antici, cât şi al câtorva generaţii de specialişti europeni.

"Sfatul meu este către pace"
Ceea ce-l face unic pe Conrad Haas şi îl apropie de explorările spa­ţiale moderne şi de aventura cosmică a lui Prunariu este una dintre in­ven­ţiile sale: "racheta în trepte", princi­piu constructiv utilizat până în ziua de azi. Prezentate în ilustraţii color, în anul 1529, primele imagini ale acestei invenţii revoluţionare se găsesc în paginile 200, 201 şi 202 ale "Coligatului de la Sibiu".

Tot acolo Haas îi pre­zintă şi tehnologia de construcţie: "Înainte de toate e necesar să dispui de trei corpuri de rachetă astfel al­că­tuite încât un motor să fie mai mare decât celălalt şi anume, aşa încât unul să intre în celălalt, adică cel mic să intre în cel mijlociu şi cel mijlociu în cel mare. După ce le-ai făcut, ia-o pe cea mare şi umple-o aşa cum se face acest lucru. Bate apoi deasupra un şlag. După aceea ia racheta din mijloc şi umple-o numai cu un deget mic şi jumătate înălţime şi tot aşa fixează şi bate un şlag deasupra materialului". Procedeul de încărcare se repetă identic la cea de a treia treaptă. După alte câteva detalii Haas concluzionează: "Dacă ai făcut toate astea, racheta este gata".

Astfel încât, în zbor, după consumarea combusti­bi­lului dintr-o treaptă aprinderea celui din urmă­toa­rea se făcea printr-un fitil încorporat, al cărui timp de ardere era calculat cu precizie. În contact cu ţinta, ultima treaptă declanşa aprinderea şi explo­zia încărcăturii active, preschimbând racheta într-o cumplită armă de ase­diu. Utilizată, cu modificările specifice unor tehnologii aduse la zi, aceas­tă invenţie este folosită şi azi, iar majoritatea navelor care au ajuns în spaţiu sunt rachete în trepte. Inclusiv cea care l-a purtat pe românul Du­mitru Prunariu.

Racheta în trepte nu a fost însă unica sa invenţie. Tot Conrad Haas a născocit lansatorul de rachete, pe care l-a numit "Rakhetenstock", strămoşul îndepărtat al actua­lelor rampe de lansare de pe marile cosmodromuri ale lumii. Şi tot el şi-a dotat proiectilele reactive cu aripioare triunghiulare. Având rolul de a stabiliza traiectoria rachetei şi, implicit, de a creşte precizia tragerii, acestea erau amplasate în perechi opuse diametral.

Princi­piul s-a păstrat până în zilele noastre sub forma "Aripii Del­ta", folosită atât la avioanele superso­nice, cât şi la rachetele cosmice. Membru de vază în comunitatea europea­nă a "senio­rilor războiului", Conrad Haas a fost totuşi un om al păcii. La fel ca savanţii de azi şi el considera că "glasul armelor" trebuie să fie ultima soluţie demnă de a fi utilizată în apla­narea conflictelor. "Dar sfatul meu este către pace; gurile de foc să fie lă­sate sub învelitoarea lor, astfel, ghiu­leaua nu va fi trasă, pulbe­rea nu va fi aprinsă. Acesta este sfatul meu". Pacifism care l-a împiedicat totuşi să par­ti­cipe, împreună cu rachetele sale, la luptele duse contra turcilor care asediau Viena în anul 1542. Lucrurile nu aveau să se schimbe nici în cea de-a două jumătate a se­colului XX, când ambiţioasa cursă pentru cucerirea spaţiului cosmic a fost doar una dintre nenumăratele feţe ale "Războiului rece".

Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - România în odiseea spaţială

Citeşte mai multe despre:   editie de colectie - romania in odiseea spatiala

Serviciul de email marketing furnizat de