Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ATMOSFERA NATIONALA
Ce inseamna sa fii roman? Ce este identitatea nationala si care sunt instrumentele prin care se comunica spiritul national? Raspunsul, intr-un interviu cu Dan Dungaciu, conf. univ. dr. Catedra de Sociologie, Universitatea Bucuresti.
Jurnalul National: Daca aruncam o privire in trecut, de cand putem spune ca au fost romanii coagulati?
Dan Dungaciu: A fi "unit in cuget si simtiri" pentru un popor inseamna altceva - nu o continuitate. E o reactie exceptionala, este exceptia, nu regula, dar este exceptia test pentru existenta cu adevarat a acelei natiuni! Inseamna ca, la momentul unei provocari teribile la adresa a ceea ce ea considera a fi reperul sau identitar ultim, maximal, respectiv independenta, integritatea, libertatea, reactia natiunii transcede, interesele sectare si particulare si devine cu adevarat colectiva. Asistam acum la momentul in care comunitatea se mobilizeaza integral si reactioneaza cvasi-unitar. Devine, vorba unui sociolog clasic, "comunitate de ofensa" sau "comunitate de actiune". Cazul cel mai semnificativ este probabil cel al Americii, de la 11 septembrie. Lovita teribil de atacul terorist, America a devenit atunci o veritabila "comunitate de ofensa", caci mobilizarea in numele simbolisticii nationale a fost exemplara si unica. America nu a slabit atunci ca urmare a loviturii naprasnice, ci s-a intarit. America a fost atunci "unita in cuget si simtiri", chiar daca momentul in sine nu a durat mult... Dar fara el nu se mai poate gandi America astazi sau maine...
Paradox
Care credeti ca sunt acele elemente unice care vorbesc de identitatea nationala? Exista un spirit national? Daca da, care este acela?
"Identitatea nationala", "specificul national" sau "spiritul national" nu sunt lucruri pe care le poti identifica odata pentru totdeauna. Daca vorbim insa de comunitati particulare, cea romana, in speta, cred ca problema "identitatii nationale" nu este in orizontul raspunsului, ci in cel al intrebarii: faptul ca noi ne intrebam constant pe noi - si nu pe altii - ce inseamna sa fii roman sau cum se exprima aceasta calitate la un moment dat, contureaza intr-un fel raspunsul. Ce inseamna sa fii roman, adica modurile diverse in care fructifici sau nu in istorie aceasta postura temporara si geografica in care te-ai gasit neintrebat - nimeni nu te-a intrebat ce vrei sa fii sau unde si cand vrei sa te nasti! - e o chestiune care nu poate fi epuizata odata pentru totdeauna. Iata paradoxul! - intrebarea, nu raspunsul asigura continuitatea si persistenta a ceea ce numim "identitate nationala". Intrebarea presupune deja un "noi" asumat!
Daca ar fi sa gasiti un punct de diferenta al acestei tari, care ar fi acela? Care credeti ca este proverbul care se potriveste cel mai bine poporului roman? Daca Romania ar fi o melodie, care credeti ca ar fi aceea?
"Identitatea nationala" nu este ilustrata de o melodie reprezentativa, un slogan, o imagine capabila sa o reprezinte plenar si in toata istoria ei... Identitatea nationala este un repertoriu - un set de imagini, un patrimoniu de proverbe sau un buchet intreg de cantece care, chiar daca nu au toate aceeasi semnificatie - iar unul ajunge chiar validat politic prin titulatura de imn national - semnifica ceva din devenirea temporara si geografica a acelei comunitati. Numitorul comun - ceea ce constituie repertoriul despre care vorbeam - este asumarea lui comunitara. Intra in acest repertoriu romanesc - daca ar fi sa ne referim la cantece - si doinele consacrate, si cantecele ardelenesti, si cele ale Mariei Tanase, si "Limba noastra" a lui Mateevici, dar si melodiile care reprezinta Romania la Eurovision, de pilda... Cantecele despre Avram Iancu, de pilda, sunt "mai romanesti" la un moment dat, pentru ca problematica lor este inca sensibila in spatiul respectiv, nu din alte motive...
In proportii si pe intervale temporare diferite, toate acestea exprima ceva din identitatea nationala si devenirea ei.
Amprenta nationalului
Care sunt instrumentele prin care se comunica identitatea nationala?
Exista, in esenta, doua mecanisme principale. In primul rand, manifestarile publice (sarbatorile) dedicate explicit acestei zile, intre care cele de Ziua nationala ocupa un rol prioritar. Avem de-a face aici, dupa cum spune un specialist occidental, cu un "nationalism al steagurilor fluturate". Este o forma prin care identitatea nationala se manifesta cel mai explicit, chiar daca intermitent. Este manifesta, vizibila, explicita, se deruleaza in fata ta fie sub forma unui discurs politic, fie sub forma unei omagieri sau serbari specifice. Mai exista insa si o alta formula, mai putin vizibila, dar nu mai putin importanta, pe care o putem numi "nationalismul steagurilor nefluturate" sau, mai simplu, dupa o formula anglo-saxona, "nationalismul banal" - nationalismul de zi cu zi. Intra aici lectura si expresiile din ziare - unde doar harta propriei tari este plasata, de pilda, in conturul unei harti meteorologice, manualele de istorie sau geografie, stirile de la televizor care incep cu ce se petrece in tara. Sunt mecanisme care inculca in mintea oricui si contureaza aceea atmosfera nationala - nu nationalista - in care traim, deocamdata, toti europenii... In realitate, aproape tot ce se intampla astazi in jurul nostru are, mai mult sau mai putin, amprenta nationalului, chiar daca, adesea, din prea multa obisnuinta, nu sesizam asta.
|
FRAGMENT DIN PSALMUL 136
|
|
La raul Babilonului, acolo am sezut si am plans, cand ne-am adus aminte de Sion. In salcii, in mijlocul lor, am atarnat harpele noastre. Ca acolo cei de ne-au robit pe noi ne-au cerut noua cantare, zicand: "Cantati-ne noua din cantarile Sionului!".
Cum sa cantam cantarea Domnului in pamant strain? De te voi uita, Ierusalime, uitata sa fie dreapta mea! Sa se lipeasca limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune inainte Ierusalimul, ca inceput al bucuriei mele.
|
