x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie "Riscam sa iesim din istorie!"

"Riscam sa iesim din istorie!"

de Carmen Preotesoiu    |    23 Oct 2006   •   00:00
"Riscam sa iesim din istorie!"
EVOLUTIA SERVICIULUI MILITAR
Stagiul militar de la Cuza pana in zilele noastre. Ce a insemnat in urma cu 50 de ani si ce conotatii are acum? Colonelul in rezerva dr. A. Manafu ne raspunde: In trecut: dovada patriotismului. In prezent: bataie de joc.

Jurnalul National: Cand a aparut serviciul militar obligatoriu in Romania?
Col. dr. Alexandru Manafu: Ca moment de baza poate fi luat tratatul de la Adrianopol 1829. Preocuparea de a se infiinta un serviciu militar obligatoriu a apartinut pasoptistilor. Insa, Romania moderna este indestructibil legata de aparitia primei armate permanente pe vremea lui Cuza. Istoria serviciului militar obligatoriu se confunda cu istoria crearii statului national. La 5 decembrie 1864 a fost adoptata Legea de recrutare, pe baza regulamentului organic care consacra principiul natiunii inarmate, introducandu-se astfel serviciul militar obligatoriu pentru orice cetatean.

De ce s-a luat aceasta hotarare?
Era o idee europeana, era stafie care cutreiera intreaga Europa. Prin sistemul militar preconizat in timpul lui Cuza, se asigura pregatirea militara a populatiei. Modelul dupa care ne-am ghidat a fost in speta cel francez si partial cel prusac.

Cat dura stagiul?
La inceput s-a hotarat ca serviciul militar sa fie de 7 ani. Cu timpul, perioada s-a mai micsorat. Se luau feciorii cei mai puternici, inalti. Tara a trecut prin multe incercari, avea nevoie de oameni, se facea instructie serioasa. Programul era de la 5:30 dimineata pana la 9:30 seara. Nici nu puteai sa pleci acasa ca acum. Permisia s-a introdus tarziu, dupa 1913. Aveai dreptul la ea numai in situatii exceptionale, un deces in familie sau alt eveniment important.

Care era varsta la care un tanar se putea inrola?
La 21 de ani. Atunci te puteai numi major. In timp, aceste reguli s-au modificat, au fost si tineri de 16-17 ani care au fost luati in armata. Totul in functie de dificultatea vremurilor traversate.

In toamna anului 1865 s-a elaborat o lege in care toti cetatenii intre 17 si 50 de ani care nu faceau parte din armata permanenta si nici din unitatile de graniceri erau obligati sa faca pregatire militara. Nu era periculoasa inarmarea oamenilor?
Armata romana n-a avut niciodata o limita sau o separatie pe clasa. Pe vremuri, un tanar nu era bun de insuratoare, daca nu avea stagiul militar satisfacut. Aceasta mentalitate se mai gaseste prin satele din Mara-mures. Oamenii aceia erau hotarati sa-si apere tara. Erau animati de sentimente de patriotism. Nu era periculos, era o mandrie.

Cu cazmaua si lopata

Inaintand in istorie, putem spune ca s-a trecut de la instructia serioasa la munca grea, un fel de "sclavie militara"?
Contributia armatei la Transfagarasan, la Canalul Dunare-Marea Neagra, la salvarea oamenilor de la inundatii, la cutremure a fost uriasa. La vremea respectiva se considera ca armata este a poporului si este normal si in ziua de azi, in momentul in care societatea are nevoie de armata, sa poata apela la ea. Apararea nationala nu inseamna numai sa trimiti oamenii in lupta, inseamna sa aperi natiunea de orice necaz. A fost munca grea, dar trebuia facuta.

Dar era asigurata protectia oamenilor? Cati morti poarta intre ziduri Casa Poporului, de exemplu?
Din punct de vedere legal trebuia sa-i asiguri recrutului protectia. Drepturile de hrana, de odihna trebuiau respectate. Dar toate aceastea, de cele mai multe ori, se gaseau doar pe hartie. In realitate insa, pentru ca se fixau termene stranse, nu se mai tinea cont de aceste reglementari. La suprafata, legile reflectau fata umana a lucrurilor. Dar se intampla cu totul altfel: nu se asigurau alimentele de baza, se treceau la substituiri, ori in loc sa li se dea 300 grame de carne li se puneau in mancare 100 grame de slanina, cartofii erau deshidratati, fara valoare nutritiva. Hrana era nesatisfacatoare. Cei care munceau aici erau acei soldati care nu corespundeau criteriilor de selectie impuse de celelalte categorii: parasutisti, infanterie, etc. Erau oameni care facusera puscarie, cu carte mai putina. Pe aceia ii luau sa munceasca in constructii, la cai ferate. Ei se numeau diribau. Diribau este o denumire nemteasca.

Era si un soi de indobitocire?
Erau preferati soldatii docili, care sa nu riposteze. De ce? Pentru ca de multe ori, demnitatea lui era calcata in picioare. De exemplu, se dadeau foarte des hotarari de genul: "ia-mi plutonul aceasta care n-a executat bine si toata noaptea asta sa mi-l mocirlesti!"

Si cu toate astea, fugeau tinerii in trecut de armata?
Nu asa de mult.

Explicatia?
Respectul fata de tara, fata de institutie si pana la urma, un grad mai mare de supusenie.

Acum, tinerii nu stiu ce sa mai inventeze pentru a nu face armata. De ce?
Un tanar vrea acum sa se angajeze. El spune ca nu are nevoie de armata. Nu-i aduce nici un beneficiu. Toate rigorile trecutului si valorile neamului au disparut. Oamenii care iubesc armata sunt din ce in ce mai putini. Micii comandanti iau masuri dure si imediat recurg la pedepsirea soldatului. Mai intai trebuie mustrat, apoi pedepsit. Greselile trebuie intr-adevar corectate. Insa micii comandanti, ca si multi dintre cei mari, cautau sa-si domine subordonatii prin masuri coercitive, prin pedepse colective. Desi s-a abolit, pedeapsa colectiva se aplica al naibii de mult.

Enumerati cateva astfel de exemple.
In vechime, daca se pierdea o batalie sau o trupa, din 10 in 10 erau decapitati, ulterior impuscati, apoi era si bataia crunta, care s-a practicat in armata romana pana tarziu. Viata intr-o colectivitate barbateasca impune restrictii, ordine si disciplina. Daca nu ai curatenie, esti pasibil de o molima. Dar sa masori dormitorul cu batul de chibrit, sa cureti wc-ul cu lama, sa speli pardoseala cu periuta de dinti e absurd si e neomenesc. Dau dovada de lipsa de cultura si de educatie. Toate acestea si-au pus amprenta asupra tinerilor. Simt repulsie si ura fata de armata.

Traiectorie descendenta

Care a fost traiectoria pe care a urmat-o armata?
Armata a evoluat cum a evoluat societatea. Traiectoria e cu siguranta descendenta.

De ce nu mai avem incredere in institutia armatei?
Trebuie judecati oamenii, si nu institutia militara. Ea a fost si a ramas a tarii. Imaginea armatei s-a stricat in diverse perioade din cauza conducatorilor ei interesati mai mult de comisioane, de bani. Dupa razboi, armata a intrat sub influenta sovietica. Atunci s-au copiat regulamentele lor, mentalitatea conform careia oamenii nu conteaza, ii aruncam pe un camp de lupta, sunt asemenea animalelor bune doar sa traga in jug. Armata nu mai are repere, nu mai are modele de conduita. Dupa ’90 s-au redistribuit sarcinile, s-a umblat la restructurare si la reforma care, de cele mai multe ori, s-a facut urmand interesele de grup sau individuale. Comandatii au prins gustul banilor. Armata era o scoala de viata, acum nu e nimic.

Ce se va intampla acum cu armata?
Daca institutia militara nu va gasi modalitati de a trezi sentimentele de baza, noi riscam sa iesim din istorie. Armata pe baza de voluntariat ia o forma de mercenariat voalat.

Armata analfabetilor

Credeti ca vor veni tinerii?
Spre armata se vor indreapta cei care nu isi gasesc loc de munca in alta parte, cei slab pregatiti, care nu sunt in stare de nimic. Vor veni numai ca sa-si ia un salariu. Fara doar si poate, riscam sa desfiintam armata. Ministerul Apararii nu se mai numeste Ministerul Apararii Nationale. Ci doar Ministerul Apararii. Acest lucru ar trebui sa dea de gandit. Maniera in care evolueaza lucrurile ma determina sa cred ca ne facem singuri rau.

De ce s-a hotarat sa nu mai fie armata obligatorie?
Linia de conduita nu urmareste interesul national. Noi am avut consilieri rusi dupa razboi, iar dupa ’90, consilieri de toate natiile. Suntem influentati. Toate aspectele vietii se reduc la aspectele economice. Societatea are o anumita directie de evolutie. Incercam sa ne adaptam la aceasta directie, dar nu trebuie sa facem rabat de la interesul national. Iar la noi nu prea se mai vorbeste de interesul national. Sau nu se vorbeste deloc.

Sunt si aspecte pozitive ale noii legi?
Nu o gasesc decat cu aspecte negative. Cine aude ce facem noi, rade de prostia noastra.

Care e perceptia actuala a oamenilor despre armata?
Tinerii fug de armata, batranii traiesc in trecut cu nostalgia vremurilor de demult. Cred ca ei sunt singurii carora le mai pasa de soarta armatei.
×
Subiecte în articol: armata militar editie de colectie