x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro › Vechiul site › Old site › Suplimente › Editie de colectie › Ritualul unei canonizari

Ritualul unei canonizari

de Daniela Cârlea Şontică    |    17 Iul 2006   •   00:00

REGULI
Cum ajunge cineva sa fie trecut in randul sfintilor? Ce se are in vedere la canonizarea unui sfant?
REGULI

Cum ajunge cineva sa fie trecut in randul sfintilor? Ce se are in vedere la canonizarea unui sfant?

Pentru ca o persoana sa fie trecuta in calendarul bisericesc trebuie sa fie respectata o anumita procedura, bazata pe canoane si traditie. La intrebarile privind procesul de canonizare a raspuns preotul profesor doctor Nicolae Necula, decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti.

Jurnalul National: Ce inseamna canonizarea unui sfant?
Pr. prof. Nicolae Necula: Canonizarea este un act foarte important pe care il savarseste biserica, de trecere a persoanelor cu viata imbunatatita in randul sfintilor. Cuvantul vine de la "canon", care are o multime de sensuri printre care si acela de lista sau catalog. Canonizarea inseamna inscrierea cuiva in acest catalog al sfintilor. Inca din vechime, de la inceputurile crestinismului, bisericile locale scriau in liste sfintii lor, locali, cu timpul acesti sfinti au fost venerati in toate bisericile, devenind sfinti ai intregii biserici. La inceput, in aceste liste sau canoane de sfinti se treceau martirii sau cei care mureau pentru Hristos in persecutii pentru marturisirea credintei. Listele au purtat numele de "Martirologii". Dupa aceea s-a generalizat la "Sinaxar", care cuprinde viata unui sfant, dupa aceea la "Minologii", care inseamna viata sfintilor dintr-o luna, si toate cartile, dictionarele, colectiile acestea despre vietile sfintilor.

Conditiile de fond


Care sunt regulile canonizarii?
Toate faptele vietii unei persoane propuse la canonizare se cerceteaza indelung, cu multa acribie, pentru a nu se gresi cand se face proclamarea
Pentru ca o persoana sa fie trecuta in randul sfintilor trebuie ca acea persoana sa fi marturisit credinta cea adevarata in Hristos, ortodoxa. Apoi, acea persoana sa fi marturist pe Hristos cu orice pret, daca a fost cazul, chiar cu pretul vietii. In al treilea rand, se adauga moralitatea ireprosabila, dovedita prin viata deosebita, plina de sfintenie. Apoi se adauga cateva lucruri prin care se vede ca Dumnezeu preamareste aceste virtuti ale persoanei respective: darul de a face minuni, neputrezirea trupului, adica ramanerea trupului sub forma de moaste. La conditiile mentionate putem adauga mirosul de buna mireasma pe care il raspandeste corpul celui care nu a putrezit.

Apararea credintei, calitate de sfant


Marea majoritate a domnitorilor canonizati in biserica noastra, dar si in cea cea rusa, bulgara si sarba a aparat credinta impotriva celor de alt neam si, mai ales, de alta credinta, islamul. Si aceasta este o calitate ce recomanda la canonizare. Apoi, ceea ce este esential la trupurile neputrezite este ca ele sa faca minuni pentru a fi considerate moaste de sfinti. Trebuie sa fie inregistrate cazuri de minuni mari, o inviere din morti, o tamaduire dintr-o boala incurabila.

Care este procedura de canonizare?
Exista un intreg ritual in ceea ce priveste canonizarea. Aceasta se produce dupa ce se inregistreaza o evlavie populara, lumea isi creeaza o imagine despre acel om, stie ca a dus o viata sfanta, a fost un om curat sufleteste, ca a facut niste lucruri minunate in viata, creandu-se un adevarat cult, o evlavie deosebita. Dar biserica trebuie sa verifice indeplinirea tuturor acelor conditii de fond de care aminteam. Cineva, de regula un ierarh, face propunerea de canonizare, Sfantul Sinod instituie o comisie speciala, se cerceteaza viata celui propus sa fie trecut in randul sfintilor, se cerceteaza toate conditiile de fond, dupa aceea se aproba sau nu ca el sa fie canonizat. Daca se aproba canonizarea, atunci se intocmeste slujba acelui sfant, acatistul, se picteaza icoana, toate cu aprobarea bisericii. Dupa ce se incheie toata aceasta cercetare se face un act de proclamare de catre Sfantul Sinod, un Tomos sinodal, dupa aceea se aduc osemintele daca au ramas, se spala si se ung cu sfantul mir, se face o ultima slujba de pomenire, dupa aceea, impreuna cu osemintele, se aduce icoana sa pictata in biserica, se savarseste privegherea cu o seara inainte, se face liturghia solemna in duminica sau sarbatoarea in care se face proclamarea canonizarii, se citeste actul sinodal, deci se proclama canonizarea. Se publica tomosul sinodal, se instiinteaza si alte biserici orotodoxe despre existenta noului sfant. Nu este obligatoriu ca aceste biserici sa-l treaca in calendare, dar de obicei il trec. Daca o biserica s-a pronuntat, se considera ca s-a pronuntat corect. Ziua de praznuire se alege a fi data la care a murit sfantul respectiv.

In timpurile noastre se mai nasc sfinti?
Daca cineva a dat dovada de viata curata, a aparat credinta drept-maritoare, chiar cu pretul vietii, s-a descoperit trupul neputrezit si facator de minuni este trecut in randul sfintilor
Biserica este o Cinzecime care odrasleste mereu sfinti. Sfintenia nu tine cont de clasa sociala, de oameni mai mult sau mai putin culti, de starea politica, ci de posibilitatea de a indeplini poruncile lui Dumnezeu. Pot exista si in zilele noastre sfinti. Atat timp cat putem crede in Mantuitorul Iisus Hristos, in invatatura lui si traim credinta dreapta putem crede ca exista si oameni care duc o viata demna de numele de sfant. Suntem o biserica veche de 2.000 de ani, o biserica care s-a nascut o data cu poporul roman si poate de aceea si sentimentul religios este atat de puternic. Si este de asteptat ca din neamul nostru sa se mai ridice sfinti.

Fie ca-i descoperim pe cei din trecut pe care n-am reusit inca sa-i trecem in randul sfintilor, fie pe altii care traiesc printre noi. Dar important este sa treaca in viata cealalta. Noi nu canonizam niciodata pe cineva care este in viata, pentru ca omul poate pacatui si in ultima clipa a vietii lui.

"Gasirea unui trup neputrezit nu inseamna neaparat ca este un atribut al sfinteniei. In primul rand, trupul acela poate fi gasit neputrezit ca urmare a unui blestem, se si citeste rugaciunea de dezlegare de blestem daca se intampla sa se gaseasca un astfel de trup. Nu este niciodata o graba in canonizarea unei persoane tocmai pentru a nu gresi cumva. In momentul in care am declarat pe cineva sfant trebuie sa fim convinsi ca respectivul merita aceasta calitate. Nu trebuie sa ne jucam de-a canonizarea"
parintele profesor Nicolae Necula despre neputrezirea trupurilor

NU ORICE TRUP NEPUTREZIT E SFANT

Despre neputrezirea trupurilor, parintele profesor Nicolae Necula a atras atentia: "Gasirea unui trup neputrezit nu inseamna neaparat ca este un atribut al sfinteniei. In primul rand, trupul acela poate fi gasit neputrezit ca urmare a unui blestem, se si citeste rugaciunea de dezlegare de blestem daca se intampla sa se gaseasca un astfel de trup. Nu este niciodata o graba in canonizarea unei persoane tocmai pentru a nu gresi cumva. In momentul in care am declarat pe cineva sfant trebuie sa fim convinsi ca respectivul merita aceasta calitate. Nu trebuie sa ne jucam de-a canonizarea".

CANONIZAREA SE FACE UNEORI DUPA SECOLE

"Conditiile absolut necesare sunt: dreapta credinta, sfintenia vietii si marturisirea credintei, cu pretul vietii daca este posibil si daca este cazul", a spus preot profesor doctor Nicolae Necula, decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. "Ceea ce trebuie sa avem in vedere absolut obligatoriu este faptul ca numai Sfantul Sinod declara canonizarea sfintilor pentru ca este un act de mare responsabilitate si autoritate. A spune despre cineva ca este sfant, a-l proclama sfant nu este un lucru simplu. De aceea se asteapta uneori ani de zile. De exemplu, la noi, in cazul canonizarilor recent facute, s-a asteptat sute de ani. Este cazul lui Stefan cel Mare, care avea un cult imediat dupa moarte si care a persistat atatea sute de ani. Biserica a considerat abia dupa 500 de ani ca el trebuie trecut in randul sfintilor ca mare aparator al credintei ortodoxe. Marea lui calitate este ca, asemenea lui Constantin cel Mare, a fost un mare aparator si luptator pentru crestinatatea ortodoxa", a adaugat parintele decan, subliniind ca, desi unii domnitori au putut sa mai savarseasca unele greseli, apararea credintei neamului, ctitoria de biserici si manastiri ii pot recomanda la sfintenie.

SFINTENIA SE ARATA MIRACULOS

Deshumarea care se face la sapte ani nu este ceva obligatoriu, ba chiar, spune parintele decan, nu ar trebui sa o facem. "Sfintenia unui om se arata in mod minunat. Sa ne gandim ca asa s-a intamplat cu Sfanta Cuvioasa Parascheva, cu Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou si cu altii. Deshumarea la sapte ani nu este o practica crestina corecta. Un trup de crestin se inmormanteaza pentru totdeauna. Mi-aduc aminte de cand eram copil, cum ca preotul spunea: «Se pecetluieste mormantul acesta pana la a doua venire a lui Hristos»".
×
Subiecte în articol: viata biserica sfănt sfintilor editie de colectie canonizarea sfinti randul nicolae necula
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri