x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ritualuri

0
Autor: Carmen Anghel 16 Oct 2006 - 00:00
Ritualuri


POPULAR
In calendarul popular al romanilor, aproape ca nu exista zi in care sa nu fie inregistrat ceva... magic. Un ceremonial, un ritual, o activitate care are o semnificatie deosebita pentru om. Dar poate unul dintre cele mai interesante ritualuri, cu radacini adanci in preistoria romanilor, este "Calusul". Infricosator, diavolesc, tainic. Dar acceptat si chemat de oamenii satului pentru a-i scapa de duhurile rele, de iele. Era o vreme cand calusarii, prin jocul lor, indepartau raul din sat, insanatoseau oamenii.

De unde vine Calusul? In studiul sau, "Calusul", profesorul Ion Ghinoiu ne explica. "Calul a fost o mare zeitate care pana la aparitia si raspandirea crestinismului murea si renastea simbolic, impreuna cu timpul, la un stravechi inceput de an celebrat la echinoctiul de primavara. Calul este prezent nu numai in sarbatorile si obiceiurile din ciclul calendaristic, ci si in cele care vizeaza viata omului (nasterea, casatoria si inmormantarea). In obiceiurile funerare, el depisteaza mormintele unde se ascund strigoii, spirite ale mortilor care nu ajung dupa inmormantare in Lumea de dincolo sau, daca ajung, refuza sa se mai intoarca dupa ce isi viziteaza rudele la marile sarbatori calendaristice (Craciun, Mucenici, Joimari, Santandrei si altele)." Aceste credinte stravechi se regasesc in alta forma si in Cartea romaneasca a mortilor, ne spune profesorul Ion Ghinoiu. Calul fiind cel care duce sufletul mortului in Lumea de dincolo: "Vai, ma Gheorghe, vai,/ Scoala-te-n picioare,/Uita-te la vale,/Vezi ce s-a ivit:/Un cal mohorat/Cu frau-n picioare,/Cu tine sa zboare;/Cu darlogii-n gura,/Ca sa mi te fure". (Calul mohorat, Izverna, jud. Mehedinti).

HERGHELIA. Ceata de Calusari este un fel de herghelie divina care lupta impotriva fortei naprasnice a Rusaliilor (Ielelor), care si ele umbla in cete. Mai exista o ceata - Caii lui Santoader, la intrarea in ciclul pascal. Caii lui Santoader, condusi de Santoaderul cel Mare, curata spatiul de fortele malefice, in special de strigoi. Iar Calusarii lupta cu Ielele si cu relele produse de acestea.

"Ceremonialul Calusarilor, continua profesorul Ghinoiu, desfasurat in saptamana Rusaliilor sau a Calusului, este o reductie a Anului solar la cateva zile, perioada in care zeul isi traieste fulgerator viata: Nasterea Calusului la Strodul Rusaliilor. Jocul Calusarilor in zilele de Rusalii, cand petrece si se desfata impreuna cu anturajul sau. Moartea Calusului in ziua numita Martea Ciocului. Ceata calusarilor este anturajul zeului Calus care asista la nasterea sa, de obicei in ziua de Strodul Rusaliilor, il desfata jucand in saptamana Rusaliilor sau a Calusului si, in final, il omora si inmormanta in ziua de Martea Ciocului."

ARSENALUL. Costumul este alb, pentru a scoate in evidenta culoarea rosie a braului si a fundelor, antidot la deochi. Era completat cu darurile facute de fete si femei: bete si basmale, iar acesta era un schimb: peste an vor fi ferite de boli. Fetele sperau ca asa se vor casatori mai repede, iar femeile sterpe ca vor avea copii. Calusarii nu pleaca la drum fara sa aiba asupra lor pelinul si usturoiul. Plante care tin duhurile rele departe de ei. Calusarii au "Ciocul", considerat ceva diavolesc, pentru ca numai atingerea sa poate aduce boli ingrozitoare sau poate lua mintile. Ciocul reprezinta instrumentul regenerator al zeitei pasare, de origine neolitica, sinonim cu cornul abundentei, instrument al zeului bovin.

Urmeaza Steagul, substitut ritual al Calusului si al anturajului sau divin, ceata calusarilor. El este facut dintr-un lemn sacru: stejar, tei, alun si ridicat in pozitie verticala la Strodul Rusaliilor sau la Mosii de Vara, in timpul ceremoniei numite Legatul Calusului. Steagul are putere divina: in fata lui jura, ingenuncheaza si joaca indivizii din ceata, cu ajutorul lui vataful doboara calusarii, cu aschiile ramase de la confectionarea acestuia se tamaduiau bolile. Steagul este o prajina inalta de 3-10 m, in varful careia se leaga o naframa alba sau rosie si, pentru fiecare membru al cetei, cate o capatana de usturoi, un fir de pelin, cate un spic de grau. In unele zone, naframa (basmaua) si usturoiul erau date calusarilor de vrajitorul sau vrajitoarea satului. Obiectele cu valoare rituala erau legate cu o ata, de obicei, de culoare rosie si, uneori, egala cu inaltimea vatafului.

CLOPOTEII. "In spiritualitatea romaneasca, clopotul este personificarea instrumentului metalic a carui limba imita glasul divinitatii, mangaie si cheama credinciosii la inchinaciune, alunga si indeparteaza duhurile malefice. Pentru a se feri de Iele, calusarul isi leaga si el clopotei la picior, la brau si chiar la gat. Asa cum vrajitoarele care fura mana laptelui sunt alungate de sunetul talangilor, clopotelor sau clopoteilor legati la gatul vacilor, la fel procedeaza si calusarii ca sa alunge Ielele."

DE LEAC. Actiunea calusarilor nu putea fi totala fara folosirea unor plante de leac. Principalele plante de leac purtate la brau de calusari, pelinul si usturoiul, in traista Mutului, in pielea care imbraca Ciocul Calusului, legate in varful steagului, mestecate in anumite momente de calusari sau vrajite in timpul jocului impreuna cu drobul de sare si alte obiecte de pe masa asezata pe pamant in curtea gospodarului colindat sunt pelinul, usturoiul, odoleanul, avrameasa, frunzele de nuc, bozul.

"Jocul calusarilor este un colind de mare spectacol in care Calusul si anturajul sau, ceata calusarilor, povestesc, prin dans, gesturi, acte rituale, strigaturi victoria asupra Ielelor sau Rusaliilor. Ei reconstituie lupta crancena a unei osti inarmate cu ciomege, legata prin juramant de credinta fata de Calus sau de un substitut al acestuia (Ciocul sau Steagul Calusului) impotriva Ielelor sau Rusaliilor. Este o lupta inchipuita cu un adversar invizibil si, oricum, lipsit de putere la lumina Soarelui, Rusaliile", conchide profesorul Ion Ghinoiu.
SA VINA PLOAIA
Un alt ritual. Caloianul este un trimis al oamenilor catre divinitatea care are grija de ploaie. Este trimis in solie si daca este seceta, si daca ploua prea mult. Este substituit de o papusa facuta din lut, carpe, paie sau o crenguta imbracata cu hainute din carpe. In functie de zonele tarii, caloianul mai poarta numele: Ploaia, Moasa Ploii, mama Caloiana, Maica calatoarea, Zana, Scaloiana, Seceta sau nume masculine: Scaloian, Tatal Soarelui, Sfantul Soare. In unele zone cei doi: Caloianul si Caloiana sunt expediati in pereche catre divinitate printr-un rit funerar: inhumare sau scufundare in apa. Uneori, papusile - caloianul - invie dupa trei zile.
Citeşte mai multe despre:   editie de colectie,   calusarilor,   rusaliilor,   calusului

Serviciul de email marketing furnizat de