x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ritualuri pentru viata noua

0
Autor: Carmen Anghel 11 Sep 2006 - 00:00
Ritualuri pentru  viata noua


FOLCLOR
Uneori, rostirea numelui poate fi un pericol. Alteori, un nume se poate imbolnavi.

Si atunci apare pe scena celalalt nume. Sanatos. Salvator. In vechime, romanii, cand isi botezau copiii, le puneau doua nume. Tocmai pentru ca, la un moment dat, putea sa apara boala, blestemul, nenorocul.

Atat grecii, cat si romanii nu le dadeau noilor nascuti numele zeilor adorati. Se temeau sa nu-i supere si sa se razbune pe ei.

TEMERI. Cam asa au procedat si romanii. Pana la inceputul secolului al XX-lea: evitau sa pronunte numele divinitatilor precrestine in zilele lor de celebrare din calendarul popular. Daca trebuia, numele lupului se pronunta la Filipi Gadineti. Iar numele ursului se spunea la Streteni , dar cu alte formule: "Al batran, martin, mos".

Crestinismul a schimbat aceasta viziune. A considerat ca prin simplul act de atribuire a numelui sfantului celebrat in ziua nasterii pruncului, sau in zilele apropiate de acest eveniment, se poate obtine protectia divina pentru noul nascut, ne spune profesor Ion Ghinoiu.

CRESTINI. "Onomastica romaneasca, precumpanitor crestina, este, in acest sens, o confirmare. Dar regula nu a fost in totalitate respectata. Va dati seama cum ar fi aratat astazi tezaurul nostru onomastic, componenta importanta a identitatii nationale, daca preotii ar fi impus, cum de altfel, unii au si incercat uneori prin actul botezului, o serie de nume straine lexicului si realitatii romanesti, care populeaza calendarul autohton."

Asa ca, in aceasta idee, iata cateva exemple: fetele nascute la 25 iunie ar fi urmat sa se numeasca Frevonia, cei nascuti la 13 mai s-ar fi numit Glicheria sau Serghie, la 29 aprilie Cizic sau Memnon, la 3 martie Eutropie, Cleonic sau Vasilisc si asa mai departe (dupa cum apare in Calendarul crestin ortodox, din 1998).

Fara indoiala, numele sfintilor crestini au cea mai mare circulatie in sistemul romanesc de denominatie personala. Credinta oamenilor ca purtarea numelui unui sfant atrage si protectia sa este inca treaza in mentalitatea populara si explica dorinta ce si-o manifestau parintii ca nasterea copilului sa se petreaca in preajma marilor Sarbatori. Daca nasterea intervenea intr-o zona a calendarului cu sfinti "marunti", botezul se amana uneori, pana la o sarbatoare importanta. Se intampla, insa, ca unii nou-nascuti sa fie debili, si atunci botezul se facea chiar a doua zi dupa nastere.

Din prima categorie fac parte numele zilei saptamanii - Domnica, pentru duminica, a lunii - Iuliu, pentru iulie, Augustin pentru august, a sfintilor care domina, ca importanta anotimpurile calendaristice - Gheorghe, daca s-a nascut primavara, Ilie, daca s-a nascut vara, a plantelor care infloresc in ziua nasterii sau a botezului: Floarea, Brandusa, Ghiocel, Sanziana si asa mai departe.

REGULI DE DAT NUME. Prin actul de atribuire a numelui se avea in vedere individualizarea onomastica a spitei de neam paterne, nasterea cu precadere a baietilor si, in general, cresterea obstii. Calculele care se faceau la acordarea numelui exprimau, direct sau indirect, mentalitatea zonala sau locala privind familia.

Iata cateva reguli consemnate in satul Matau, din zona etnografica a Muscelului: pentru conservarea onomastica a spitei de neam paterne, se obisnuia sa se dea copilului numele tatalui. Daca primul copil era fetita i se da numele mamei, in speranta ca aceasta va fi prima si ultima; adica cu ea sa se termine randul fetelor si sa inceapa randul baietilor, doriti foarte mult intr-un sat cu specific pastoral. Dar daca primul nascut era baiat, nu i se da numele tatalui, in dorinta de a se naste numai baieti, urmand ca ultimul sa mosteneasca onomastic parintele, ne completeaza profesorul Ion Ghinoiu tabloul despre "regulile de dat nume".

"O alta modalitate de a pacali boala sau moartea era aceea a vinderii simbolice a copilului, unei mame careia i-au trait toti copiii. Sau a scoaterii lui prin gura camasii. Copilul se introducea prin gura camasii - care semnifica moartea, si se scotea prin poale, retraindu-se astfel, simbolic, nasterea"
profesor Ion Ghinoiu

Cu copiii la botezat, in Maramures

TEAMA DE STRIGOI

Pruncul mort inainte de a se naste se considera un mare pericol pentru comunitate, dar mai ales pentru familia in care s-a nascut. Conform credintelor populare, pruncul fiind pagan cu usurinta s-ar fi putut transforma intr-un strigoi sau intr-un moroi. Drept pentru care, pruncii nebotezati erau inmormantati de moase fara sicriu si fara preot la o margine de cimitir sau in afara cimitirului.
Pentru ca pruncul sa nu se transforme in strigoi, cei din familie si din comunitate luau diverse masuri. Botezul copilului inainte de a se naste prin stropirea cu apa a pantecelui mamei si pronuntarea unor formule de atribuire a celui mai cunoscut nume de botez: "De-i cocon, Ion sa-l cheme! De-i cucoana, Ioana s-o cheme!", purificarea prin stropirea copilului cu apa, pe vatra, imediat cupa nastere, de moasa. Era un botez simplificat in care nu se atribuia numele si nici nu se spuneau rugaciunile de alungare a satanei. Apoi introducerea copilului de trei ori pe gura iei moasei si scoaterea acestuia pe la poale.
Indiferent de solutia adoptata pentru pacalirea bolii sau a mortii, moartea simbolica a copilului prin iesirea sufletului, pe o gura a adapostului, si nasterea copilului sanatos, prin intrarea in adapostul sufletului prin alta gura.
Cu acest prilej se abandona numele "mortului" si se acorda, dupa alt ritual decat botezul crestin, un nume de fiara - Lupu, Ursu, de care sa se sperie boala si moartea. Erau nume de botez pronuntate de preoti numai la acordarea lor, la botez, la cununia religioasa si la inmormantare. Frecventa in antroponomastica romaneasca a numelor de Lupu, Ursu si derivatele lor, confirma marea extensiune care a avut-o aceasta practica magica in cadrul obiceiurilor la nastere.

NUME EXCLUSE DIN ONOMASTICA FAMILIEI

Oamenii se mai impotriveau si altfel soartei: in cazul in care copiii cu numele Maria, Ion, Dumitru etc. mureau, se evitau aceste nume la nasterile viitoare. Daca in familie mureau toti copiii sau se nasteau prea multi, ultimului nascut (cand se considera ca exista vreunul dintre pericolele amintite) i se dadea numele Oprea. Adica "opreste!". In fine, daca primul copil era baiat i se dadea numele Bucur, insemnand bucurie. Cu toate acestea, la numai cativa kilometri de Matau, in satul Albesti de Muscel, numele de Bucur sau Bucura se dadea copiilor din flori.

NUMELE INFRICOSATOARE

Daca trebuia, numele lupului se pronunta la Filipi-Gadineti. Sarbatoare a femeilor casatorite formata din una sau mai multe zile, dedicata divinitatilor protectoare ale lupilor, in perioada imperecherii acestora, intre Lasatul Secului de Craciun (14 noiembrie) si Noaptea Strigoilor (30 noiembrie) sinonima cu Gadineti. Durata in zile a sarbatorii corespundea cu numarul Filipilor celebrati si varia de la sat la sat. Iar numele ursului se spunea la Streteni, dar cu alte formule: "Al batran, martin, mos". Stretenia - divinitate meteorologica, raspunzatoare de modificarile climatice dela inceputul lunii februarie, celebrata in ziua in care crestinii praznuiesc Intampinarea Domnului (2 februarie).

PRACTICI MAGICE PENTRU PACALIREA MORTII SI A BOLII

Existau cazuri in care copiii se imbolnaveau sau mortalitatea infantila era foarte ridicata. Asa s-au nascut unele ritualuri menite sa salveze copilul. Numele de botez al copilului se schimba cu alt nume, crestin sau necrestin, in timpul unor practici magice desfasurate in afara bisericii. Astfel, alegerea moasei sau a nasului din drum a fost identificata de sondajele etnografice aproape in toate regiunile tarii. Mai era folosita ingroparea terapeutica (atestata de multe ori de anchetele etnografice realizate pentru Atlasul Etnografic Roman). Se facea o groapa cu doua iesiri. Trebuie spus ca, in general, romanii isi botezau copilul cu doua nume. In cazuri din acestea, cand copilul se imbolnavea era introdus in groapa, in moarte, cu un nume, de exemplu Vasile, si era scos din groapa, la viata, pe cealalta iesire cu al doilea nume, cum ar fi Ion. Din acel moment primul nume, cel care se imbolnavise, nu mai era folosit niciodata pentru a fi apelat copilul.
Citeşte mai multe despre:   copilului,   născut,   nume,   numele,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de