x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Rockerii de Curtea Veche

0
Autor: Dana Andronie 13 Mar 2006 - 00:00
Rockerii de Curtea Veche


Astazi, rockul este facut de repetenti. Premiantii se afla intr-o vacanta prelungita, lasand pogoane intregi de cultivat manelistilor si muzicantilor de duzina.

SPIRITUL CHITARELOR
Astazi, rockul este facut de repetenti. Premiantii se afla intr-o vacanta prelungita, lasand pogoane intregi de cultivat manelistilor si muzicantilor de duzina.

Acesti "agricultori" au devenit atat de productivi, incat nu e exclus ca, pana la urma, sa falimenteze chitarele electrice. Ceva totusi oricum va ramane: spiritul.

LET’S ROCK! Degeaba vom plange… Ce-am omorat omorat ramane! Bine ca mai exista Motu Pittis, care se mandreste cu faptul ca a fost, este (si va fi, zicem noi) contemporan cu rockul. "Spre marea mea bucurie, am parcurs toata evolutia rockului exact cand trebuia. Dupa al doilea razboi mondial, a insemnat o stare de spirit. Si asta s-a simtit pe intreaga planeta, nu doar la noi. Primul rock’n’roll a fost in 1956, «Rock around the clock», cu Bill Haley in «The Comets». Atunci nu-i stiam inaintasii. Oricum, tarziu am aflat ca inaintea lui Bill au fost altii. Dar acesta a fost actul de nastere oficial al muzicii rock in intreaga lume." Si prima fila de istorie data de naratorul Pittis.

"Desi eram o republica populara, ne duceam la cinematograf sa vedem jurnalul de Actualitati, unde ni se prezentau modul de viata capitalist si decadenta artei. Se difuzau fragmente din «Rock around the clock», cu Bill Haley in concert. Cel de la bas canta pe spate, tinand instrumentul cu piciorul ridicat, tinerii distrugeau salile de sport si cinematografele unde se tineau concertele. Iar noi mergeam la Teatrul Tanase doar sa vedem aceste momente. Elevii in sala de clasa se «imbatau» cu Coca-Cola, trageau cu pistoalele in aer si totul se termina cu un rock’n’roll desantat", atat de multe grade Celsius avea febra care "imbolnavise" tot globul pamantesc.

SI CAPRA, SI VARZA. "Orchestra Electrecord, condusa de Alexandru Imre, mai «scapa» niste melodii ce se apropiau de rock. Dar nu erau formatii ale tinerilor. Ele au aparut o data cu Beatles. Dupa ce s-au nascut «beatles-ii», ideea de trupa a inceput sa circule si pe la noi. Motorul principal a fost filmul «Tinerii», desi Cliff Richard n-avea nici o legatura cu rockul. Si nici formatia Shadows. John Lennon ii ura pe astia", a mai scos Pittis o amintire din joben.

O data cu "Tinerii" au aparut formatiile de chitare electrice romanesti. Cea mai mare a fost Sincron. "Ca sa impace si capra, si varza, in emisiunile de varietati, Sincron cita din folclor. Nu-l prelucra, ca doar nu era Phoenix. S-a intamplat si la noi Sincron-mania, asa cum afara era Beatles-mania. Nu existau sali de teatru, nu se putea da concerte in sali de sport, pentru ca nu exista echipament tehnic ca sa faca fata. Dar se canta in cinematografe. Tinerii se bateau, spargeau geamuri, iar Militia venea calare ca sa-i linisteasca. Ulterior au inceput sa vina formatii din ce in ce mai pregatite, care prezentau altceva. De exemplu, Olimpic ’64, cu Piki Inglessis si Dorin Liviu Zaharia"… Tot de la Pittis citire.

IN LUMINA COMUNISMULUI. Tinerii care se ocupau de rock aveau o buna pregatire intelectuala si culturala, refuzand sa-si urmeze meseria pentru care se pregatisera. "Atentie, poezia i-a salvat! Foloseau un text de Eminescu pe post de arma! Erau premianti... De asta zic ca, astazi, rockul este facut de repetenti.... Totul era frumos si incitant pentru acesti tineri, atata vreme cat ii mai tineau parintii, nu se casatorisera, nu aveau copii. Dar, pe urma, trebuia sa traiasca din rock. Si nu erau lasati sa cante peste tot. Se loveau de mintea «luminata» a tovarasilor de la judet, de la regiune, de la raion. Sau de secretara de partid din scoala, asa cum a patit Sorin Chifiriuc, alaturi de Curtea Veche. In ’76, s-a dus sa cante la balul de absolvire, la Liceul ’43, unde director era domnul Pop. Ala a oprit cantarea, pentru ca nu era de acord cu ce se canta. De aceea, Kifi a luat denumirea de Curtea Veche ’43. Am fost si eu prezent acolo, cu Anda Calugareanu, cu Dan Tufaru, cu Dan Nutu...", ne-a mai povestit Motu.

MASURI. In anii ’60, toate formatiile cantau in restaurante. Desi era o contradictie totala. Restaurantul era arhiplin, dar cu pusti care nu aveau bani ca sa consume. Dar proprietarii erau putin mai descuiati la minte decat tovarasii de la partid si lasau chitarele sa cante. "Cu timpul s-a intamplat altceva. Desi artistii nu erau cunoscuti - la televizor erau lasati doar daca isi prindeau parul cu agrafe, daca nu luau in mana stativul microfonului - , decembrie era un sezon plin pentru formatii. Toate institutiile, in special cele artistice, erau nevoite sa-si faca planul. Si-l faceau pe ultima suta de metri, prin concerte la Sala Polivalenta, la care erau invitati Sfinx, Rosu si Negru, Phoenix. Trebuia sa se stranga toti banii care nu se realizasera intr-un an." A fost o alta fila din trecut, rasfoita de Pittis.

Marea salvare a tinerilor a fost ca, atunci, in acea perioada de deschidere de la inceputul anilor ’60, nu s-a gasit un securist destept care sa ia Phoenix-ul ca formatie reprezentativa a UTC-ului. Au ales Savoy, iar Phoenix a ramas simbolul nonconformismului pentru tineret.

Dupa 1971 s-au luat masuri impotriva culturii si au fost interzise formatiile de chitare, grupurile vocal-instrumentale. "Pe litoral a fost chiar o sedinta cu cei de la partid si cineva a intrebat: «Bucati instrumentale putem sa cantam?». Raspunsul: «Da, dar numai in limba romana!». Iar lui Mircea Vintila i s-a spus ca poate sa cante din repertoriul lui, dar cu microfonul mai incet." Tocmai lui Cioculet i s-a spus ciocu’ mic! Trista amintire! Si mai de trista amintire este agonia lenta a rockului, al carei semnal a fost dat de plecarea lui Dan Andrei Aldea si a Sideral-ului. "Nu si-au dat seama ca este imposibil sa razbati in strainatate. Phoenix a facut niste inregistrari in Germania, dar tot pentru Romania! La radio se dadea Andrii Popa, fara sa se spuna cine o canta, desi Baniciu se afla in tara si era interzis. Spiritul Phoenix a fost intretinut si datorita unor lucratori de la Electrecord, care au scos discuri-pirat cu Phoenix, fara coperta, doar cu o eticheta alba. Se vindea cu 25 de lei bucata... Usor-usor, inaintati in varsta, unii au trecut la repertoriul «botanic», au inceput sa cante despre un copac cu flori, doar ca sa fie dati la radio si la emisiuni tv, sa castige astfel un ban pentru a-si intretine familia. In anii ’60, cei care faceau rock aveau de luptat doar cu prostia din muzica usoara. Mai tarziu au inceput sa se bata cu albastrul infinit, cu cincinalul in patru ani si jumatate. Era foarte greu… Cantai la chitara si toata lumea iti spunea ca nu esti Dan Andrei Aldea… Doar Iris a dus spiritul mai departe"… O alta marturisire-document a lui Pittis.

PROSTIA SE REVARSA! Evolutia noastra, din punct de vedere al istoriei rockului, a fost infioratoare. "Tot ceea ce era acceptat la televiziune era cah. N-am iubit Bee Gees pentru ca ii auzeam la Radio Romania. Si ne intrebam ce aveau astia atat de tampit, incat sa fie acceptati de comunisti? Si Jimi Hendrix, Led Zeppelin, Rolling Stones au avut aceeasi soarta. De aceea, lumea il asculta pe Cornel Chiriac, pentru ca facea educatie. El stabilea niste puncte de reper in istoria muzicii rock si chiar o scara a valorilor. Dupa 1989, au venit niste indivizi care au pus mana pe posturile de radio si au zis sa ajungem la zi cu rockul. Au inceput sa difuzeze ultimele noutati si din nou Led Zeppelin, Rolling Stones, Pink Floyd nu erau pe lista! S-au dat, in nestire, doar realizarile la zi" - da Motu sentinta.

Tinerii de ieri se simteau bine in casa rockului, Club A

Din aceasta cauza n-am avut o cultura a rockului. Daca ascultam in fiecare zi Madonna sau Michael Jackson, incepem sa credem ca muzica numai asta inseamna. Dar, vorba lui Pittis, avem de-a face cu prostia revarsata. Din spiritul rock n-au mai ramas, statistic vorbind, decat rockerii care dau din cap a hip-hop. Hei, nu ma contrazice nimeni?

"Problema cea mare este ca in rock n-au mai aparut lideri. Cineva care sa coaguleze tot ce se intampla, unii sunt hais, altii cea. Nu ca s-ar uri, dar este nevoie de un rocker care sa fie mai in fata. Sa aiba o nemultumire totala despre ceea ce se petrece in societate, exact cum au avut rockerii dinaintea lor. Cine-i opreste? Nu inteleg!" - Florian Pittis
Citeşte mai multe despre:   rock,   pittiş,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de