x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ruga, bucurie si speranta

0
Autor: Mihai Stirbu 13 Noi 2006 - 00:00
Ruga, bucurie  si speranta


Crestinii romano-catolici si cei greco-catolici se pregatesc, la randul lor, pentru Nasterea Domnului. Sa fie oare fratii nostri romano-catolici mai norocosi pentru faptul ca postesc doar patru saptamani? Nu trebuie invidiati. Cultul acestora pune mai mult accent pe partea spirituala. Greco-catolicii insa au in mare aceleasi randuieli ca si ortodocsii.

RITUL CATOLIC

Crestinii romano-catolici si cei greco-catolici se pregatesc, la randul lor, pentru Nasterea Domnului. Sa fie oare fratii nostri romano-catolici mai norocosi pentru faptul ca postesc doar patru saptamani? Nu trebuie invidiati. Cultul acestora pune mai mult accent pe partea spirituala. Greco-catolicii insa au in mare aceleasi randuieli ca si ortodocsii. Postul, pentru crestinii romano-catolici, face referire la perioada de pregatire, atat trupeasca, cat mai ales sufleteasca, pentru marile sarbatori. In Biserica Romano-Catolica sunt doua astfel de sarbatori precedate de o perioada intensa de post, si anume: Craciunul si Pastele. Parintele Iosif Dumea, vicar parohial la Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Braila, ne impartaseste ganduri pentru a trai postul Craciunului: "Postul Craciunului sau Adventul este marcat de bucurie si speranta, deoarece se asteapta venirea Fiului lui Dumnezeu pe pamant in trup". Adventul incepe in prima duminica din luna decembrie si se incheie in ziua de Craciun. Acest timp de post dureaza aproximativ patru saptamani si cuprinde patru duminici. Programul liturgic este acelasi ca in timpul anului. Se accentueaza pregatirea spirituala a credinciosilor prin predicarea zilnica a Cuvantului lui Dumnezeu, prin participarea la sacramente, mai ales Spovada si Sfanta Euharistie.

PREGATIRE. Referitor la asprimea acestui post al Craciunului, parohul crede ca nu este atat de exigent incat credinciosii sa nu-l poata respecta, ci dimpotriva, este un post in care asprimea cade mai mult pe viata sufleteasca a fiecarui credincios, ajutat fiind si de o renuntare si abstinenta referitoare la trup. Zilele de vineri sunt zile speciale de post, zile in care se renunta la consumul preparatelor din carne si se mananca o data pe zi pana la saturare, iar cine doreste sa multiplice aceste zile mai intense de post o poate face. Toate rugaciunile care se fac in acest timp sunt specifice acestei perioade; iar printre distinctivele timpului se numara coroana de advent, facuta din frunze de brad cu patru lumanari, simbol al celor patru duminici ale postului, si apoi este culoarea liturgica mov. "Orice bun crestin tine acest post pentru ca doreste sa se pregateasca cum se cuvine si asa cum biserica propune pentru sarbatoarea Craciunului. In acest timp pe care il incepem, trebuie sa traim invaluiti de vigilenta pentru a putea sa revizuim primirea acestui Dumnezeu care se naste prin credinta; trebuie sa acceptam invitatia de a trai in veghe continua si de a analiza viata noastra cu referire la evanghelia care ni se propune in acest timp, si astfel sa pregatim sosirea Domnului in viata noastra", spune pr. Iosif Dumea.

REMEMORARE. Parohul afirma ca trebuie sa traim acest timp unindu-ne trairii de credinta a poporului lui Israel, Poporul lui Dumnezeu, care de-a lungul intregului Vechi Testament a stiut sa traiasca si sa calatoreasca cu marea lui speranta: venirea lui Mesia. "Nu putem face aceasta fara sa ne apropiem de mesajul profetilor pentru a-l savura si pentru a-l medita, caci ei au stiut sa mentina ferma credinta lor si a poporului in mijlocul marilor dificultati ale acelei epoci. Unindu-ne atator oameni care in cel nascut la Bethleem au stiut sa-l recunoasca pe Mesia, cel asteptat, si actualizand faptul ca acel nou-nascut este prezent in fiecare fiinta umana, in fiecare zambet si in fiecare durere."



PRILEJ. Adventul este un timp propice pentru a analiza si pentru a potenta fidelitatea noastra fata de Dumnezeul nostru care este fidel intalnirii sale stabilite cu noi oamenii. "El vine din iubire, de aceea si noi trebuie sa-l asteptam cu iubire; iar cel mai important lucru pe care trebuie sa-l facem in timpul Adventului este sa traim Adventul, sa dorim si sa strigam: «Vino, Doamne Isuse, si ramai cu noi!», sa facem un loc in viata noastra pentru ca sa nu se repete acel: «La ai sai a venit, iar ai sai nu l-au primit!»."
Parintele Iosif Dumea ne invata ca Adventul este o noua ocazie de a da o motivatie sperantei noastre, caci acest timp este un timp al sperantei; si daca suntem oameni ai sperantei, trebuie sa se simta acest lucru. "Speranta nu numai ca se crede, dar se si traieste. Viata noastra trebuie sa fie luminata de stralucirea acestei virtuti, caci numai astfel vom putea sa-i «contaminam» si pe ceilalti cu speranta noastra. Nu este suficient sa prezentam celorlalti doar motivatii intelectuale, ci trebuie sa prezentam si motivatii existentiale si concrete."
Parohul crede ca daca suntem oameni ai sperantei vom trai cu bucurie, pentru ca suntem salvati; vom trai cu incredere, deoarece suntem pe maini bune; vom invinge fricile, pentru ca nu suntem singuri; nu vom aduna bogatii, caci sunt relative; nu vom semana suparari, deoarece Dumnezeu este dreptatea noastra; nu ne vom atasa acestei vieti pamantesti, pentru ca aceasta nu este un bine absolut; vom trai prezentul, dar asteptand; vom semana in fiecare zi, chiar daca recolta intarzie sa apara; vom anticipa viitorul, cu rugaciune si munca; vom proclama ca nimic si nimeni nu va putea sa ne fure aceasta speranta, nici macar moartea, pentru ca Dumnezeu este ultimul scop al nostru, este cel mai puternic si El ne asteapta.

DEFINITIE. Timpul Adventului este un timp de aducere aminte, un astazi si o virtute care invaluie. "O aducere aminte, caci privind radacinile noastre vom afla in ele originea credintei noastre; un astazi, deoarece plecand de la credinta, trebuie sa stim sa-L asteptam si sa-L primim pe Cel care se naste si care este prezent in fiecare frate al nostru si a carui nastere se actualizeaza in fiecare an; o virtute pe care trebuie sa o practicam in aceste zile: speranta; virtute ce trebuie sa ne cuprinda in totalitate. A pierde speranta inseamna sa-i inchizi portile unui Dumnezeu care se face nou in fiecare zi, care s-a revelat in istorie, care doreste sa se «cuibareasca» in inima fiecarui om, care calatoreste cu ei desi acestia nu stiu ca El este prezent in drumul lor si in istoria lor."

"Trebuie sa stim sa-L asteptam si sa-L primim pe Cel care se naste si care este prezent in fiecare frate al nostru si a carui nastere se actualizeaza in fiecare an; o virtute pe care trebuie sa o practicam in aceste zile: speranta; virtute ce trebuie sa ne cuprinda in totalitate. A pierde speranta inseamna sa-i inchizi portile unui Dumnezeu care se face nou in fiecare zi, care s-a revelat in istorie, care doreste sa se «cuibareasca» in inima fiecarui om, care calatoreste cu ei, desi acestia nu stiu ca El este prezent in drumul lor"
Parintele Iosif Dumea, vicar parohial la "Adormirea Maicii Domnului", Braila

"Adventul este un timp propice pentru a analiza si pentru a potenta fidelitatea noastra fata de Dumnezeul nostru, care este fidel intalnirii sale stabilite cu noi oamenii. El vine din iubire, de aceea si noi trebuie sa-l asteptam cu iubire; iar cel mai important lucru pe care trebuie sa-l facem, in timpul Adventului, este sa traim Adventul, sa dorim si sa strigam: «Vino, Doamne Isuse, si ramai cu noi!», sa facem un loc in viata noastra pentru ca sa nu se repete acel: «La ai sai a venit, iar ai sai nu l-au primit!»."
Parintele Iosif Dumea, vicar parohial la "Adormirea Maicii Domnului", Braila

LA GRECO-CATOLICI
Postul greco-catolic se supune normelor Bisericilor Orientale. Biserica a stabilit norme specifice legate de post. Sunt doua forme legate de alimentatie: zile de ajun in care se mananca o singura data pe zi consistent, dar cu alimente de post, si postul obisnuit in care se mananca dimineata, la pranz si seara, dar numai alimente considerate de post. La catolici sunt unele inlesniri fata de ortodocsi, restrictiile la ulei, produse lactate si oua fiind mai putin severe. De asemenea, se dau scutiri de post copiilor, persoanelor in varsta sau bolnavilor. In bisericile greco-catolice se traieste viata cultica prin serviciile divine obisnuite, imbogatite cu imne si rugaciuni care amintesc de post, mai ales in anumite zile ale saptamanii, deoarece infranarea si sporirea in fapte bune si virtuti se realizeaza prin post si rugaciune. Cine se pocaieste prin spovedanie si se roaga mai intens in aceste timpuri deosebite, asa cum recomanda Biserica, poate afla in Ceaslov sau Orologhion, care cuprind rugaciuni, laude dumnezeiesti si alte devotiuni, precum si in cartile de rugaciuni aprobate de Ierarhii Bisericii, texte potrivite acestor imprejurari; de exemplu, "Randuiala marturisirii" sau o aleasa rugaciune catre Maica Domnului, de la sfarsitul "Paraclisului". Postul este o practica care ne ajuta sa ne examinam mai profund pornirile dezordonate ale firii si sa cautam a le indrepta, chiar sa ajungem sa practicam virtutile crestinesti. El se asociaza bine la pregatirea pentru spovada si poate fi recomandat sau impus de preot la spovada ca ispasire pentru o perioada de vindecare sau refacere in urma pacatelor pe care le-am marturisit cu sinceritate si in mod deplin. Cat priveste impartasirea, ea se poate face "in perioada premergatoare a Craciunului" dupa ce ne-am spovedit preotului randuit. Crestinul in general si deopotriva cel greco-catolic trebuie sa se comporte astfel incat sa merite numele de crestin, adica urmas al lui Cristos. Aceasta inseamna credinta manifestata, cumpatare, buna cuviinta, caritate si responsabilitate fata de semeni.

"Coboare roua din senin, din cer coboare Domnul Sfant! Gandeste-te, Doamne, la mahnirea poporului tau; si da-ni-L pe Cel fagaduit. Da-ni-L pe Mielul stapanitor al pamantului, indreapta-L spre lacasul noroadelor tale, ca sa ridice lanturile robiei noastre. Fii mangaiat, fii mangaiat poporul meu, caci e aproape mantuirea ta. Pentru ce durerea te-a doborat si tristetea a patruns inima ta? Eu te voi mantui, fii fara teama, caci eu sunt Domnul Dumnezeul Tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul tau!."
Coboare roua - Rorate

Citeşte mai multe despre:   să-l,   viata,   căci,   speranta,   post,   dumnezeu,   adventul,   editie de colectie,   iosif dumea

Serviciul de email marketing furnizat de