x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Saraci in texte

0
Autor: Daniela Cârlea Şontică 16 Oct 2006 - 00:00
Saraci in texte


LITERATURA
Misticismul poporului roman, ortodox de la inceputurile sale, nu a dat nastere si la opere literare care sa abordeze partea neagra a credintelor si practicilor sale.

Daca folclorul nostru abunda in descantece, initieri, ritualuri si incantatii magice, in schimb, literatura culta sondeaza cu mai putin apetit aceasta latura a magiei, care in realitate nu lipseste poporului nostru. Criticul Felix Nicolau explica de ce magicul a fost mai putin valorificat literar. "La Creanga, Stan Patitul, un holtei «statut», isi da seama ca ispravile lui Chirica, argatul sau, nu tin de firescul uman, dar, pragmatic, isi zice ca, o data ce l-ai prins pe dracul, nu se face sa-l scapi din mana fara beneficii. Creanga aminteste, cu oarecare sfiala, de darul vrajitoresc al mamei lui Nica a lui Stefan a Petrei. Cu precizarea ca aceasta apela doar la un soi de magie alba, de mare folosinta in treburile sale zilnice".

INCEPUTURI. Felix Nicolau observa in continuare cum au surprins scriitorii romani magia si cum au reusit sa redea in scris fenomenul. "Alecsandri, primul dintre cei care au exploatat aceasta zona, o vede pe Baba Cloanta drept vrajitoare atotputernica, iar magia neagra o inregistreaza doar la modul burlesc. Figura centrala a multor poeme eminesciene (Strigoii, Povestea magului calator in stele, Scrisoarea I) este Magul, cel care cumuleaza insusiri de astrolog, matematician, judecator, preot si magician. Luceafarul, poem intemeiat pe varianta versificata a basmului Fata in gradina de aur, contine incantatia magica - cum considera G. Calinescu - rostita de Catalina in somn (stare cataleptica) pentru a-l «rupe» pe Luceafar de beatitudinea sa cosmica. Un blestem complex si rafinat este proferat in poemul Gemenii, intre cei doi frati gemeni: Sarmis si Brigbelu, iar in teatrul eminescian vom gasi magie neagra, practicata de Bogdana, vrajitoarea malefica, mama a viitorului paricid Grue Sanger".

ATRACTIE. Criticul citat aminteste intre autorii atrasi de tema vrajitoriei pe clasicul Caragiale, care, in nuvela "La hanul lui Manjoala", desi nu descrie explicit ritualuri magice, le sugereaza, intreaga intriga fiind bazata pe influenta puternic sugestionata a "farmecelor necurate". "Magie de extractie folclorica vom gasi si in poezia lui Arghezi. Aici primeaza insa interesul pentru imbogatirea vocabularului poetic si pentru rasturnarile sintactice, care sa ateste originalitatea scriiturii", spune Nicolau.

Alchimia si vrajitoria sunt ingrediente nelipsite ale teatrului blagian, considera criticul: "In «misterul pagan», Zamolxe, preotul dac, colaboreaza cu un vrajitor pentru a profita de deificarea noului profet. Adevaratii posedati sunt insa ciobanul care noaptea se transforma in varcolac si ghebosul care este banuit ca ar ucide oameni pentru a-i ingropa la radacina vitei-de-vie, cu scopul de a creste productia. In Tulburarea apelor, dramaturgul ii satirizeaza pe alchimistii luterani din Sibiu, iar demonica Nona, cu dansul ei inflacarat, sexual, il scoate din minti pe preotul ortodox si-l determina sa-si incendieze biserica. Cruciada copiilor are in centru un calugar fanatic, capabil sa-si hipnotizeze oponentii cu forta demonica a privirii sale".

Cand vorbim despre magic nu-l putem trece cu vederea pe Mircea Eliade. "Insertiile magice in literatura lui Eliade", spune Felix Nicolau, "sunt reflexul cercetarilor sale in calitate de istoric al religiilor. Iata de ce supranaturalul este foarte atent supravegheat in aceste scrieri, in sensul ca se are in vedere mai mult rezultatul obtinut prin artele oculte decat practica magica in sine. Sarpele, Secretul doctorului Honiggberger, La tiganci retin metamorfoze, pregatiri minutioase pentru integrarea in Nirvana, calatorii temporale. Foarte putin din recuzita "eresurilor" autohtone insa. Eliade nu se poate debarasa de formatia stiintifica in escapadele sale literare. Interesul lui este pentru miraculosul nobil si nu pentru senzationalul grotesc".

Paradoxal, Vasile Voiculescu este cel mai atent observator al vrajitoriei, care, in nuvele ca Lostrita si Ultimul berevoi, descrie evenimente inexplicabile si dramatice. "Scriitorul, recunoscut pentru fervoarea credintei sale ortodoxe, pune intr-o lumina noua tocmai practicile pagane ce dezvoltau energii stranii. Un tanar este sedus de o femeie-peste, un vrajitor deghizat in animal se sacrifica salvand de la pieire o lume ce pierde treptat contactul cu fortele originare, htonice. Nu trebuie sa mire interesul lui Voiculescu pentru magie, domeniu prin definitie anticrestin. Si Vitoria Lipan, eroina din Baltagul lui Sadoveanu, plecand in cautarea ritualica a sotului disparut, se duce intai la preot sa ceara binecuvantare, dar merge si la vrajitoarea satului", concide Felix Nicolau.

"Gheorghe Schwartz, in romanul Cei o suta, Axa lumii, rescrie istoria umanitatii din perspectiva unei spite evreiesti. Reprezentantii acesteia ar fi eminentele cenusii ce stau in umbra conducatorilor de popoare ai tuturor timpurilor. Bineinteles, pentru a avea acces la putere, cei o suta de barbati trebuie sa apeleze la magie in toate manifestarile ei: de la astrologie pana la numeroasele tipuri de mantica" - Felix Nicolau, critic literar
FARA AURA
"Spiritualitatea romaneasca este rezultanta a doi factori antitetici: pe de o parte ortodoxismul riguros, mistic si contemplativ, pe de alta parte, balcanismul bascalios, demitizator, postmodern avant la lettre. Ortodoxia percepe magia ca pe o erezie, ramasita a vremurilor pagane. Balcanismul cu inclinatia sa spre kief, otium, dolce far niente, desfiinteaza orice aura magica prin barfa, calomnie, mistocareala. Cu alte cuvinte, romanismul este blocat undeva intre iad si rai, intre mimeticul inferior si cel superior, cam asa cum i se intampla si lui Ivan Turbinca, dat afara si de Sfantul Petre si de Scaraotchi. Iata de ce nu ne este specific realismul magic al multor autori sud-americani pe care, totusi, ii citim cu aviditate. Ramane de vazut daca imaginarul literaturii tinere este permeabil la scenariul magic sau daca se straduieste sa imite opere scrise aiurea. Vom fi devenit constienti de pofta nesatioasa de fictiune a omului-functionar, sastisit de un cotidian plat si incapabil sa se reinventeze?", observa si se intreaba retoric Felix Nicolau in legatura cu magicul in literatura romana, cum este ea si cum ar putea fi.
Citeşte mai multe despre:   editie de colectie,   nicolau,   felix nicolau

Serviciul de email marketing furnizat de