Schimbare la fata

Dupa cutremurul din ’77, Ceausescu a vrut o Capitala noua. Asa a inceput "reconstructia socialista".

Pentru constructia noului centru al orasului, incepand cu anul 1984 s-au demolat locuinte, monumente de arhitectura si biserici. Casa Republicii si Bulevardul "Victoria Socialismului" trebuia sa reprezinte grandoarea autoritatii politice a regimului

Dupa cutremurul din ’77, Ceausescu a vrut o Capitala noua. Asa a inceput "reconstructia socialista".

In anii "maretelor infaptuiri", Institutul "Proiect Bucuresti" era responsabil de elaborarea schitei de urbanism si de constructia de locuinte. Constantin Jugurica, fost director tehnic al institutiei, a fost unul dintre cei cativa arhitecti care ii puneau pe masa lui Ceausescu planurile noii Capitale.

DOCUMENT. Cele mai importante obiective construite in Bucuresti nu au mai nimic de-a face cu "viziunea urbanistica" a primului fiu al tarii. "Tot ce s-a facut pe vremea lui Ceausescu, tot ceea ce s-a pus pe seama «gandirii lui geniale» se regaseste de fapt in schita de sistematizare a orasului din 1935 - un plan de dezvoltare care a facut furori in Europa la acea vreme, aprobat prin decret. E ireal! Nici astazi, nimeni nu prea vrea sa vorbeasca despre aceasta schita, nici macar colegii mei…", spune Constantin Jugurica.

Planul din 1935 a fost elaborat din initiativa primarului Dem Dobrescu, supranumit "primarul tarnacop", si a fost opera arhitectilor Duiliu Marcu, G.M. Cantacuzino, R. Bolomey, Ion Al. Davidescu si T. Radulescu. "Daca axul nord-sud era batut in cuie prin realizarea in sec. XIX a Bdului Kiseleff si a Bdului Lascar Catargiu, prelungindu-se in 1950 pana la Piata Unirii, si continuand apoi, dupa 1960, cu Bdul Cantemir si Tineretului (exact ca in schita din ’35), planul prevedea insa si realizarea premiselor pentru constructia axului est-vest de circulatie al orasului (pe splaiurile Dambovitei)." In 1939, izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial a oprit insa punerea in aplicare a proiectului.

PLANURI. Dupa razboi, in 1952, Consiliul de ministri adopta o hotarare "cu privire la elaborarea pe baze stiintifice a planului general de sistematizare si reconstructie a orasului Bucuresti". Erau in proiect construirea metroului, amenajarea Dambovitei si constructia de cartiere. In 1974 apare Legea 58, care prevedea desfiintarea proprietatii private asupra pamantului si trecerea lui in proprietatea statului.

CUTREMURUL. "Pana in ’77, Ceausescu nu a acceptat nici un fel de modificare a aspectului orasului. Dupa cutremur insa i-a venit pofta de un nou centru politic-administrativ, pentru ca CC-ul fusese zdruncinat." La 8 martie 1977, Ceausescu ii convoaca pe arhitectii Octav Doicescu, Cezar Lazarescu si Constantin Jugurica la sediul Consiliului de Stat, unde isi exprima dorinta ca noul centru sa fie amplasat in zona Stirbei Voda. La doua saptamani de la prima intalnire, Ceausescu ii cheama din nou pe arhitecti, oferindu-le o mare surpriza. Noile indicatii erau ca amplasamentul Centrului Politic sa fie pe Dealul Arsenalului, loc in care astazi se afla Palatul Parlamentului. Insa, si planul din timpul lui Carol al II-lea prevedea sa se amplaseze aici cladirea "Parlamentului Romaniei Mari". "Evident, sunt mult prea multe coincidente intre planul din 1935 si ideile din martie ’77 ale lui Ceausescu. De exemplu, la poalele dealului se prevedea o piata semicirculara ampla, la fel ca in proiectul din 1935. Probabil, cineva care avea cunostinta de aceasta schita i-a facut-o cunoscuta lui Ceausescu", spune Constantin Jugurica. Astfel, la consfatuirea din 22 martie 1977 s-a semnat actul de nastere a actualei imagini a Capitalei.

"Chiar in conditiile «indicatiilor» ramanea destul spatiu si pentru participarea specialistilor. S-a organizat chiar un concurs prin Uniunea Arhitectilor. Raspunsul profesionistilor a fost prompt: intr-un termen incredibil de scurt, la 28 aprilie 1977 s-au prezentat 15 machete, atat din Bucuresti, cat si din provincie, creatii ale unui mare numar de arhitecti si ingineri. In istoria ultimei jumatati de secol mai fusese un singur asemenea moment, in 1957, cand Gheorghiu-Dej a hotarat sa construiasca Monumentul Eroilor Clasei Muncitoare. In scurt timp insa, aportul de «urbanist» al lui Ceausescu a inceput sa se manifeste din ce in ce mai pregnant. Acesta a fost inceputul, dar si sfarsitul! Specialistii nu au mai avut decat rolul de a pune in practica indicatiile date permanent de Nicolae Ceausescu."

La 22 martie 1977 s-a semnat actul de nastere a noii fete a Capitalei. Surprinzator, indicatiile date de Ceausescu in acea zi erau aproape identice cu planurile schitei din 1935. "Parlamentul Romaniei Mari" de pe dealul Arsenalului era doar una din constructiile care erau prevazute in vechiul proiect

"Tot ce s-a facut pe vremea lui Ceausescu, tot ceea ce s-a pus pe seama «gandirii lui geniale» se regaseste de fapt in schita de sistematizare a orasului din 1935 - un plan de dezvoltare care a facut furori in Europa la acea vreme, aprobat prin decret" Constantin Jugurica fost director tehnic al Institutului "Proiect Bucuresti" "Chiar in conditiile «indicatiilor», ramanea destul spatiu si pentru participarea specialistilor. S-a organizat chiar un concurs prin Uniunea Arhitectilor. In scurt timp insa, aportul de «urbanist» al lui Ceausescu a inceput sa se manifeste din ce in ce mai pregnant. Acesta a fost inceputul, dar si sfarsitul!" Constantin Jugurica fost director tehnic al Institutului "Proiect Bucuresti"

TÃ...VÃ...LUGUL RECONSTRUCTEI „Necazul cel mare din punct de vedere urbanistic era ca noul centru cadea de fapt pe o zona traditionala a orasului, interesanta din punct de vedere al denivelarii si punctata din loc n loc cu monumente sau cladiri impozante. Pe acest teritoriu, blestemat ntr-un fel, a disparut tot ce statea n calea noilor constructii. Conceptia lui Ceausescu era de total dispret fata de tot ceea ce era facut naintea lui. Nu a ramas nici o biserica, nici o cladire pe toata zona intitulata Centrul Civic, zona dominata de Casa Poporului, Bulevardul Unirii, mergAnd pAna la Piata Alba...", spune arhitectul Gheorghe Leahu, unul dintre cei care au facut parte din „Proiect Bucuresti". INCERCÃ...RI DE PROTEST In decembrie 1984, trei oameni de stiinta au trimis o scrisoare la sectia de presa si propaganda a CC al PCR pentru a se opri demolarea nceputa la Manastirea Vacaresti. O a doua scrisoare, semnata de sapte oameni de stiinta, membri ai Comisiei centrale pentru patrimoniul Cultural National a fost trimisa la cea mai nalta autoritate, subliniind importanta complexelor arhitectonice Vacaresti si Mihai Voda. In afara granitelor RomAniei, restructurarea urbana si rurala a fost n repetate rAnduri condamnata fara apel de arhitecti, urbanisti, scriitori, profesori sau jurnalisti. In calea „sistematizarii" nu a stat nsa nimic. (Dinu C. Giurescu) PLANUL „SISTEMATIZÃ...RII" A RAS TOTUL IN CALE „Toate ncercarile de la sfArsitul anilor ’70 si nceputul anilor ’80 de a opri distrugerea patrimoniului traditional au avut putine rezultate. In 1984, demolarea radicala si reconstructia au nceput ntr-o arie rezidentiala a Bucurestilor, marginita de DAmbovita, Bdul George Cosbuc si Calea Rahovei. Totul a fost darAmat: case, vile, biserici, monumente istorice, dealul Uranus, care vreme de secole a fost una dintre ariile istorice importante ale Capitalei. Un an mai tArziu, distrugerile au avansat spre Piata Unirii de-a lungul DAmbovitei, Bulevardul Marasesti, Calea Dudesti, Strada Mircea Voda si Calea Calarasi. In 1986, distrugerile masive au continuat pe latura de est a zonei centrale, ntre Dristor, Theodor Sperantia, Tepes Voda, Agricultori, Bdul Mihai Bravu. In 1987, din 150 de cladiri existente ntre Stirbei Voda, Berzei, Virgiliu si Calea Plevnei, numai patru cladiri si o scoala au supravietuit campaniei de demolari desfasurata pAna n august ’87. Strada Buzesti si toate cladirile din apropierea Ministerului Afacerilor Externe au fost, de asemenea, demolate. (Dinu C. Giurescu)