x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sfantul Johnny Raducanu

0
10 Apr 2005 - 00:00

JAZZ
La 74 de ani, Johnny Raducanu este, probabil, singurul roman caruia i se potriveste cel mai bine titlul de "legenda vie". Este mai mult decat un jazzman, este un muzician desavarsit, un om spiritual, un solitar plin de viata si indragostit mereu de muzica buna.



  • de CATALIN PRUTEANU

  • Johnny, ca si in muzica, pune suflet in orice spune
    De 30 de ani, Johnny locuieste intr-o garsoniera aglomerata de amintirile tineretii, intr-un bloc de pe Strada Banu Manta din Bucuresti. De cate ori se apuca sa cante la pian sau la contrabas, vecinii bat in tevi. "Bat toti. Dar se muta. Se muta. S-au mutat in 25 de ani vreo 50. Nici pe vremea lui Ceausescu n-am putut sa fac nimic", povesteste resemnat maestrul, dupa care adauga: "Erau baietii - tubistii, trombonistii - si in blocurile unde sedea fiecare a fost scandal cu vecinii. Sucar mare a fost. Si atuncea i-au luat pe toti si i-a bagat intr-un bloc pe toti. Sa vezi paradox: gagii, cand au stat in acelasi bloc, fiind prieteni, n-a mai studiat nici unul - se deranjau".

    A fost prieten la catarama cu Nichita Stanescu; o "intimitate greu de egalat" ii lega pe cei doi. Nichita este cel care i-a spus pentru prima data ca este un "monstru sacru", dar Johnny tine sa precizeze ca nu-i face nici o placere sa auda acum asemenea cuvinte despre propria persoana.

    VITEZA SANGELUI. Ii curge sangele cu viteza mare: "Pai, tiganet iesit din Orient, iti dai seama ce viteza mare are. Eram un caftitor mare. M-a operat si la inima. Cinci by-pass-uri mi-a pus. Primesc voluntar totul. Eu am citit pe urma pe astia, pe Plesu, pe astia care sunt de meserie destepti. Se pare ca asta e o intelepciune. In orice lucru, daca plonjezi voluntar, ai pe urma mai mult castig de cauza decat daca stai asa, in expectativa". Ca este un intelept se vede si din nostalgia dupa vremurile copilariei, anii 1938-1939, o nostalgie constructiva, pentru ca Johnny Raducanu propune solutii pentru miscarea tarii din loc. Ar vrea sa inchirieze Romania americanilor, pentru ca "ne-am salva de-a pururea, in veci. Astia au un talent extraordinar. Cei mai tari ei sunt. Nu este o gluma. Eu am fost in America si am vazut cum arata supermarketurile la ei. Pai, cu un dolar iti luai un cos de-ala. Costau un cent 12 pliculete de ceai. Atata costa: un cent". Johnny ar vrea inapoi anii Romaniei Mari, cu "1.000 de dolari pe cap de locuitor".

    UN SECOL. "Inainte, cand aveai clasa a patra primara, daca nu mergeai mai inainte si luai de la liceu hartie ca ai facut patru clase primare, erai un mic functionar. Pai, daca erai fara parinti, iti trebuia recomandare de la bacan, de la carciumarul din cartier. Ce, crezi ca era Securitate? Nu era nici o Securitate. Venea unul si facea control sa ai unghiile curate. Ce, vindeai ziare cu unghiile murdare?", spune maestrul, care, in copilarie, a vandut ziare pe strada, munca de care e foarte mandru si acum. "Ca sa ajungi in ’38-’39 a durat un secol. Si a durat un secol cu viteza fireasca. La Sorbona erau 10 locuri, se prezentau cinci romani, toate erau luate din oficiu. Iti dai seama ce minte a plecat acolo? La 1848, astia toti, Balcescu, astia care au scarmanat Parisul, astia s-au intors si au facut si aicea. Un secol a durat. Asa a iesit Take Ionescu, toti oamenii de cultura, toata gasca asta, Spiru Haret, sunt oameni luminati. Inchipuie-ti ca-n Romania aveai vreo 500 ca Plesu. Iti dai seama ce era? Nu puteai sa tragi un scuipat asa usor", argumenteaza Johnny.

    AMINTIRI. Cine ar putea scoate tara din groapa? "Cred ca nimeni, n-avem nici unul. Pai, in primul rand, aia erau o societate de oameni cinstiti, n-aveau nevoie de gainarii. Ei, ca sa ajunga acolo unde au ajuns, de la senatori, procurori sau contabili-sefi, directori de banca, de posta, unde vrei tu, ta-su’, bunica-su au fost de-aia ca in Anglia, care cand era la pensie il chema, ii multumea, ii dadea ceasul de aur. Niste gentelmeni, bre! Tara n-a fost de gainari facuta. Braila, unde m-am nascut eu, era un oras occidental. Tot graul de acolo pleca, acolo era flota. In ’37-’38, orasul avea opt night-club-uri. Bucurestiul avea doua. Tramvai ei au avut inaintea Bucurestiului. Instructia e aia care vine incet ca melcul."

    S-AU DUS. Cine sunt prietenii lui acum? "Ma viziteaza destui, dar neinteresanti. Nu mai am prieteni. Am avut... Nichita era un prieten. Nu mai am, s-au dus. Plesu e un prieten, tin la el, el tine la mine, dar el isi plimba viata pe alta alee. N-am apelat la nimeni, niciodata. Nu mi se pare normal. Sunt beneficiarul meu solitar. Nu-mi place si nici nu cred ca e mare lucru mare." "Ca sa ajungi in ’38-’39 a durat un secol. Si a durat un secol cu viteza fireasca. La Sorbona erau 10 locuri, se prezentau cinci romani, toate erau luate din oficiu. Iti dai seama ce minte a plecat acolo? La 1848, astia toti, Balcescu, astia care au scarmanat Parisul, astia s-au intors si au facut si aicea"

    "Eu la romana eram o ruina, dar stiam cine sunt astia - Eminescu, Creanga. Astia nu stiu nici astazi. Ai vazut gagica aia, care a scris ca Nichita Stanescu a fost o poeta remarcabila?! Eu am fost prieten cu Nichita Stanescu. Lui Nichita i-ar fi placut asta" - Johnny Raducanu

    NEMULTUMIT DE MUZICA ROMANEASCA DE ASTAZI
    Johnny cantand in Club A in anul 1983
    L-am intrebat pe Johnny Raducanu ce parere are despre muzica de dupa 1990 si ce muzician sau cantaret prefera. "Pe Beethoven, pe Mozart, pe Shumann, sigur, ii am pe astia", spune el cu amaraciune. "Nu mai stiu ce e acuma, dar ii vad pe la televiziune. Nu-mi place nimeni. Mi-a spus cineva ca Directia 5 sunt foarte buni. Nu se poate! Sa nu stii un acord! Nici cum cantau Beatlesii nu stiu sa cante. Aia erau un grup, asa, o chestie. Se sperie de un acord, ei nu stiu nici asta", spune Johnny, intorcandu-se repede spre pian si facand repede un acord. "Asa ceva nu exista la ei. Asta in America toti stiu. E un abecedar. Aici numai asa, c...tul asta", adauga Johnny, jucandu-se cu clapele pianului. "Numai asa canta. Asa poate sa cante, si canta cam de 30 de ani."

    REACTIE. Acum canta numai la Laptaria lui Enache. "Imi ajunge", concluzioneaza el. Manelele nu-i plac si, daca i se intampla vreodata sa mearga pe strada si sa auda o astfel de muzica, reactioneaza, dupa cum spune, destul de violent: "Daca cumva ii vad, ii injur. Ii invat eu cum se canta manele, ca eu am capacitatea asta. Le arat eu cum se canta rock. Le arat eu cum e o bataie de baterie. Un tobosar are patru membre: unu, doi, trei, patru", se infierbanta Johnny, lovindu-se, pentru exemplu, peste brate si peste picioare. "Cu asta faci tam-tam, cu asta - taca-taca... Nici unul nu poate sa faca asta, nici unul! Nici unu-n tara, care vrei tu. Tiganetul cu manele: vai de mama lor!"

    MAESTRUL. Regreta standardele muzicale de dinainte de 1990, este, poate, singurul lucru pe care-l regreta din acea perioada: "Cum sa nu regret?! Pai, era o comisie. Nu se cantau c...turile de acuma. Nu-i nimeni sa-i opreasca? Sunt papagali, au copiat tot si nu-i nimeni sa-i opreasca?". Johnny Raducanu a studiat contrabasul trei ani la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din Bucuresti, a urcat pe cele mai mari scene ale lumii, unde a cantat cu cei mai mari dintre cei mari, iar pe urmele lui merg acum zeci de muzicieni talentati. Cu toate astea, pensia este putin peste doua milioane, castiga putin si spune ca prietenii din strainatate, cand aud cum traieste, il cred nebun de legat. "Era unul care zicea ca a facut un tabel cum ca eu iau pe un concert 10.000 de dolari. Si-am vrut sa-i scriu sa-mi dea 1.000, sa ia el restul", spune, zambind amar, maestrul Johnny Raducanu.

    NECAZURILE CU BARBA

    Pentru ca purta barba, Johnny Raducanu a avut multe probleme pe timpul comunismului. "Am avut cateva gale unde am cantat si am fost apreciat, dar in Romania nu am fost dat niciodata, pentru ca aveam barba. Ceausescu nu mi-a dat voie. Adica aveai un artist in Galele UNICEF, care erau cele mai mari din Europa, si el nu m-a dat, ca aveam barba! Stii ca am avut necazuri cu barba. Ma radea, imi punea alt pasaport fara barba", povesteste muzicianul.

    S-A BATUT CU SECURISTII

    Desi a fost urmarit de Securitate, maestrul nu vrea sa-si vada dosarul de la CNSAS. "Nu, niciodata", raspunde hotarat Johnny . "Dupa mine, chestia asta cu consultatul dosarelor e o mare porcarie, o deceptie mare. Sa aud au ca fiica-mea a vorbit de urat de mine sau ca m-a turnat un prieten... Nu, mai bine lasa! N-am nevoie, cunosc bine, am trait, m-am batut cu securistii. Noi suntem democrati, noi nu-i omoram si ei misuna bine-mersi", afirma Johnny Raducanu.

    "REVOLUTIA LU’ PESTE"

    Maestrul e dezamagit de Revolutia din 1989, despre care spune ca a fost "revolutia lu’ peste", e dezamagit de ceea ce a urmat. "Comunistii, cand s-au asezat, au fost criminali. Langa Liceul Lazar, n-o sa uit niciodata, erau noua tipi impuscati in cap. Si aveau pancarte pe care scria: «Dusmanii poporului». Nu trebuia Ceausescu impuscat. Ne-am facut de rahat in toata lumea. Nu, el trebuia bagat cu nevasta-sa - ideea mea a fost - intr-o garsoniera confort trei. Si-i dadeai 900 de lei pe luna sa traiasca cu banii astia. L-a omorat, cel mai usor a fost. Si el, si ea, imbracata in blana, ca niste boieri au murit", e de parere Raducanu.
    Citeşte mai multe despre:   johnny,   johnny răducanu,   editie de colectie

    Serviciul de email marketing furnizat de