x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Smerenie de la Stapanul norilor

0
Autor: Loreta Popa 14 Noi 2005 - 00:00
Smerenie de la Stapanul norilor


PELERINAJ
Am pornit spre Sambata de Sus intr-o dimineata cetoasa de toamna, lasandu-ma cucerita pas cu pas de cate un fuior de vant transparent care rostogolea cate o frunza pe parbrizul masinii. Stapanul norilor, muntele, se iveste inaintea ochilor mei. Ochii se pierd in culoarea zugravita de inceputul lui noiembrie pe acoperisurile Manastirii Brancoveanu.

Cu gandurile aiurea, adulmecand mirosul ploii ce se anunta, ma plimb gandindu-ma ca s-a sfarsit si aceasta toamna, care a vibrat cu sufletul meu in tonuri de galben, ocru, maron si ruginiu.

RECULEGERE. Bucuria pe care o descopar la Manastirea Sambata de Sus capata alte dimensiuni. Decoratia in piatra a incadrarilor de la usi si ferestre, dar mai ales a pilastrilor sculptati si a panourilor de piatra traforata din pridvorul bisericii dau o deosebita frumusete acestui monument. Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, care se afla pe valea raului Sambata, la poale de Fagaras, este renumita ca loc de reculegere, mangaiere si intarire sufleteasca pentru vizitatorii ce poposesc in acest lacas sfant. Manastirea mi s-a deschis in fata ochilor precum o punte intre doua lumi. Natura umana implica atat trupul, cat si spiritul. Deci, discutia mea cu vietuitorii acestor locuri, cum le place sa fie numiti, dar si cu doua gospodine de prin imprejurimi, vizand regulile Postului Nasterii Domnului porneste de la observatia ca intr-o masura, mai mica sau mai mare, legatura intre om si Divinitate s-a alterat, singurul remediu ramanand rugaciunea si postul. In haine cernite si tacuti, parintii te asculta cu rabdare, te adapostesc si te hranesc pe tine, trecator prin aceste locuri, venit sa-ti gasesti linistea. Fiecare dintre cei 35 de calugari de la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus ramane o enigma pentru cei care calca pragul lacasului de cult si fiecare dintre ei are cate o responsabilitate. Unii traiesc aici de zeci de ani, altii abia acum incearca rabdarea vietii de monah. "Portile manastirii au fost si vor fi intotdeauna deschise, iar cei care au drum in zona stiu ca pot ramane peste noapte in chilii, unde primesc si o portie de mancare pregatita de calugari. E renumit celebrul ghiveci manastiresc, care se pare ca iese mai bun de fiecare data cand nu folosim carne. Este o perioada de pregatire, de apropiere de Dumnezeu prin post si rugaciune. Ne bucuram ca din ce in ce mai multi oameni isi indreapta pasii spre manastirea noastra", spune parintele Daniel. Acum, parintii pregatesc mancare de post, foarte apreciata de trecatori. Cand intri in curtea manastirii, totul pare cald si bland. In linistea si pacea de aici, vietuitorii abia daca se zaresc trecand ca niste umbre. Atmosfera este atat de pioasa, ca nici n-ai banui trecutul incercat. Asezata pe un platou muntos, excelent ca mijloc natural de aparare, manastirea e insufletita de credinciosi si de sfintii parinti. Viata din manastire este asemenea cu furnicarul, unde slujesc toti impreuna si nimeni nu are nimic al sau. Monahul se sileste sa fie gazda generoasa tuturor pelerinilor in orice ora de zi si de noapte, fara sa se planga si fara sa reproseze acestora indraznelile necrestinesti. Caci a trai fiecare de capul lui, a manca atunci cand vrea si a face ce vrea este lucru cu totul strain de viata calugareasca. Manastirea Brancoveanu este un loc asa cum greu gasesti. Atmosfera de legenda te duce cu gandul la o minune dumnezeiasca. Asa o stiu satenii de prin partile locului, asa o gasesc miile de turisti. E liniste tot timpul anului. Satenii veniti din comunele vecine se simt apropiati sufleteste de acest loc. "Suntem toti la fel, venim de fiecare data cand avem timp", ne asigura Ioana Pestritu si Alexandrina Raicea, doua femei care locuiesc in zona. "Incuiem poarta si plecam, pur si simplu. Cateva ore, n-o fi foc! Asa a fost de cand ne stim noi. Tinem tot postul si gatim mancaruri pe care le stim de la mamele si bunicile noastre. Postul Craciunului este mult mai usor pentru ca sunt multe dezlegari la peste, asa ca nu simtim nevoia de a manca oarece carne. De baza raman ciorbita de legume, sarmalutele cu orez, cartofii copti in jar, ghiveciul de legume, fasolea boabe, lintea, ciupercile, care pot fi gatite in toate felurile, conopida, varza si usturoiul, dar si nucile."

CURATIRE SUFLETEASCA. Parintele Daniel, de la Manastirea Brancoveanu, ne-a spus despre semnificatia postului: "Postul Nasterii Domnului inchipuie ajunarea de 40 de zile a proorocului Moisi, precum si postul patriarhilor din Vechiul Testament. Acest post tine 40 de zile, de la 15 noiembrie la 25 decembrie. Postim de carne, oua si branza. Lunea, miercurea si vinerea mancam bucate fara unsoare si fara vin. Martea si joia se da dezlegare la untdelemn si vin. Sambetele si duminicile, pana la 20 decembrie, se dezleaga la untdelemn, vin si peste. In ziua de Ajun se mananca, abia spre seara, grau fiert indulcit cu miere, poame, covrigi sau turte din faina. De Craciun, in orice zi ar cadea, mancam de dulce."

ILUMINARE. A posti implica absenta voluntara, partiala sau totala de hrana. Postul este practicat din cele mai vechi timpuri pentru recapatarea sanatatii si pentru iluminarea spirituala. Postul de 40 de zile al lui Iisus reprezinta un exemplu ce trebuie urmat. Renuntarea la placerile hranei este un mic act de smerenie, care reaminteste fiecaruia despre modestie, abtinere in fata tentatiilor. "Postul ne face sa ne simtim mai bine, ne intareste sanatatea, dar si mintea, spune parintele Daniel. Sanatatea trupului si sanatatea sufleteasca sunt impletite una cu alta. Este bine ca postul sa fie insotit de rugaciune, caci astfel se curata atat mintea, cat si sufletul, determinand inaltarea spirituala. In perioada postului este bine ca toti crestinii sa evite conflictele si sa ii ierte pe toti cei care i-au suparat, impacandu-se cu ei. Este bine sa isi ceara iertare celor pe care i-au suparat, stabilind o buna relatie cu ei. In acest mod, eficienta postului este cu mult mai mare."

LINISTE. Pelerinajul meu in cautarea smereniei e resimtit in lacrimile prelinse pe-o geana. Simt ca legatura mea cu universul este vie. Ma regasesc in rotunjimea boltei Manastirii Brancoveanu, unde este atata liniste si pace in aer, aburi de ceata se ridica si aluneca peste copaci, lasand in urma doar speranta ca anotimpul viitor este un alt inceput, unul plin de promisiuni. "Postul religios al Craciunului este practicat de mii de ani si face parte din viata crestinului. In timpul postului se consuma paine de secara, fulgi de ovaz, mazare, fasole boabe, linte, masline, nuci, caise uscate, struguri, stafide, ciuperci, conopida, dovlecei, usturoi. Postul Craciunului este in mod deosebit un post al asteptarii si al bucuriei venirii in lume a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Postim fiecare dupa puteri. Trebuie sa ne rugam mai intens, sa participam in fiecare duminica la Sf. Liturghie. In post trebuie sa fim mai buni, mai iertatori si mai generosi decat oricand. Fie ca Postul Craciunului, ca va decideti sa-l tineti sau nu, sa va aduca in case liniste, impacare, bucurie si sanatate", isi incheie pledoaria parintele Daniel.

RUGACIUNEA SFINTEI TREIMI


Din somn sculandu-ma, multumescu-ti Tie, Prea Sfanta Treime, ca pentru multa bunatatea Ta si pentru indelunga Ta rabdare nu Te-ai maniat pe mine lenesul si pacatosul, nici nu m-ai pierdut cu faradelegile mele; ci ai facut iubire de oameni, dupa obicei, si in deznadajduire zacand eu, m-ai ridicat, ca sa slavesc puterea Ta. Deci, acum, lumineaza-mi ochii gandului, deschide-mi gura ca sa ma invat cuvintele Tale, sa inteleg poruncile Tale, sa fac voia Ta, sa-ti cant in marturisirea inimii si sa laud Prea Sfant numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin!

RUGACIUNE CATRE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU


Prea Sfanta Stapana mea de Dumnezeu Nascatoare, cu sfintele si preaputernicele tale rugaciuni, izgoneste de la mine smeritul si ticalosul robul Tau: deznadajduirea, uitarea, necunostinta, nepurtarea de grija si toate gandurile cele spurcate, rele si hulitoare de la ticaloasa mea inima si de la intunecata mea minte, si stinge vapaia poftelor mele, ca sarac sunt si ticalos. Izbaveste-ma de multe rele si aduceri aminte, de naravuri si de toate faptele cele rele ma izbaveste, ca binecuvantata esti de toate neamurile, si se slaveste prea cinstitul tau nume in vecii vecilor.
Amin!

RUGACIUNEA SFINTEI CRUCI


Sa Se scoale Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui, sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul. Sa piara cum piere fumul; cum se topeste ceara de la fata focului, asa sa piara diavolii de la fata celor ce iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul Crucii si zic cu veselie: Bucura-te prea cinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului, care izgonesti pe diavoli cu puterea Celui ce S-a rastignit pe Tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, si S-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit noua pe tine, cinstita Crucea Sa, spre izgonirea a tot pizmasul. O! Preacinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului, ajuta-mi cu Sfanta Doamna Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu si cu toti sfintii in veci.
Amin!

FILE DE POVESTE SAU SCURT ISTORIC


In anul 1654, satul si mosia din Sambata de Sus au intrat in stapanirea lui Preda Brancoveanu, care a construit o bisericuta din lemn pe valea raului. In 1696, primul ctitor, domnitorul Constantin Brancoveanu, a zidit aici in piatra o manastire. Pentru a intari si a salva ortodoxia romana, domnitorul Constantin Brancoveanu a intemeiat la Sambata de Sus o manastire ortodoxa, pentru a da marturie in timp despre unitatea de neam si credinta a romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor. In 1785, Viena, la cererea administratiei catolice, este facuta una cu pamantul manastirea brancovenilor, chiliile sunt distruse complet, iar biserica, adusa in stare de ruina. Al doilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus a fost Mitropolitul Dr. Nicolae Balan, care a inceput restaurarea bisericii in anul 1926. Sfintirea a fost facuta in anul 1946. S-a pastrat in interiorul bisericii pictura veche, dar si arhitectura bisericii Manastirii care se incadreaza intru totul in stilul brancovenesc. In anii 1976-1977 s-a imprejmuit suprafata aflata in proprietatea manastirii, asezandu-se o noua poarta sculptata in lemn de stejar si s-a incheiat lucrarea de restaurare a paraclisului brancovenesc, executat in lemn de stejar sculptat in motive brancovenesti. Fantana "Izvorul Tamaduirii", cea mai veche piesa din incinta Manastirii, in jurul careia s-au petrecut si tesut multe intamplari miraculoase, a fost restaurata, mai intai, de Mitropolitul N. Balan, iar in zilele noastre s-a construit in jurul ei un baldachin sculptat in lemn de stejar.

Al treilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus a fost I.P.S. Dr. Antonie Plamadeala, ales in anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crisanei si Maramuresului. I.P.S. Dr. Antonie Plamadeala a rezidit din temelie incinta Manastirii Brancoveanu si a reusit sa faca din aceasta un centru de spiritualitate ortodoxa si de cultura romaneasca.

Serviciul de email marketing furnizat de