x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Stalin a decis

0
Autor: Lavinia Betea 26 Sep 2005 - 00:00
Stalin a decis


In cuprinsul timpului au circulat diverse versiuni, provenite din zvonuri si presupuse convorbiri "de taina", despre decizia constructiei Canalului Dunare-Marea Neagra. Daca toate prezentau acelasi punct de vedere privind initiatorul ei, asupra mobilurilor care il determinasera pe Stalin sa impuna aceasta constructie, insusi Gheorghiu-Dej murise fara sa le cunoasca.

Dupa cum este stiut, una dintre sursele de documentare ale istoriei contemporane o constituie amintirile "martorilor privilegiati". Fie prin participarea la anumite evenimente, fie prin apropierea fata de anumite personaje, acestia inlesnesc accesul la culisele si mecanismele faptului istoric.

"MARTOR PRIVILEGIAT". Cum in arhive nu exista nici un inscris care sa contina decizia argumentata a constructiei Canalului Dunare-Marea Neagra, sursa prima in culisele deciziei prezentate ca apartinandu-i lui Gheorghiu-Dej o constituie amintirile lui Paul Sfetcu, cel care-a fost timp de 13 ani in anticamera liderului comunist ca ajutor si mai apoi sef de cabinet.

Relatand una dintre discutiile purtate cu seful sau, Paul Sfetcu scrie ca, dupa propriile-i marturisiri, Gheorghiu-Dej a fost foarte surprins de decizia lui Stalin. Momentul este plasat dupa nationalizarea din iunie 1948, cand in fruntea unei delegatii de partid si de stat Dej se deplaseaza la Moscova pentru "a pune bazele unei cooperari economice". Ca si cum Stalin n-ar fi auzit raportul liderului comunist roman despre potentialul economiei romanesti si dezvoltarea schimburilor economice cu Uniunea Sovietica, Stalin a deviat discutia.

RELATAREA LUI DEJ, repovestita, este aceasta: "Stalin, ca si cand n-ar fi auzit ce-am spus, a intrebat: - Are cunostinta conducerea Romaniei de un proiect intocmit de englezi, pe la inceputul secolului XX, pentru construirea unui canal navigabil intre Dunare si Marea Neagra?

Am ramas inmarmurit si totodata inspaimantat de perspectiva ca in loc de dezvoltarea industriei - obiectiv cu care venisem la Moscova - sa ne alegem cu o gaura in pamant. I-am raspuns lui Stalin ca nu avem cunostinta de un asemenea proiect, insa cum ne vom intoarce in Romania vom pune sa se scotoceasca arhivele si daca-l vom gasi, il vom prezenta. Stalin, sigur pe el, a replicat:

- Proiectul nu mai trebuie sa-l cautati.

A apasat pe un buton de pe masa de sedinta si dupa cateva secunde in biroul sau de lucru a intrat un individ, care probabil asteptase chemarea, cu o harta in mana pe care a pus-o in fata noastra pe masa. Stalin a aratat harta si a spus:

- Iata pe harta Romaniei cum este trasat drumul acestui canal!

Am privit si am vazut o linie groasa, rosie, care unea localitatile Cernavoda si Navodari, traseul asa-zisului viitor canal. Dupa ce ne-a lasat cateva minute sa admiram «miracolul», Stalin ne-a recomandat:

- Canalul trebuie realizat in Romania in vederea asigurarii unor conditii mai favorabile transporturilor fluviale pe Dunare si a economiei noastre nationale.

Ingrozit de perspectiva nenorocita ce se profila, am explicat ca Romania nu este pregatita inca pentru o asemenea lucrare de mare amploare, ca nu dispune de fondurile financiare necesare. Stalin insa a intervenit:

- Fondurile vor fi gasite daca tovarasii romani vor sa realizeze o lucrare asa mareata.

Am adus si alte argumente si in principal ca ne lipsesc fondurile, utilajele de excavatie si mijloacele de transport. De aceea am propus ca Romania sa organizeze mai intai fabricatia acestora si apoi sa ne apucam de realizarea Canalului. Dar totul a fost in zadar, caci Stalin neinduplecat a zis fara a ne da posibilitatea de replica:

- Uniunea Sovietica va livra Romaniei utilajele de excavatie si mijloacele de transport necesare daca romanii sunt hotarati sa se apuce de o lucrare atat de importanta si de necesara.

Astfel s-a intors delegatia romana de la Moscova «improprietarita» cu o harta pe care era trasat drumul viitorului canal Dunare-Marea Neagra. Presa scrisa si radioul au facut cunoscut tarii, poporului roman vestea cea mare, fericirea ce a cazut pe capul nostru, fara sa se spuna, bineinteles, a cui fusese ideea geniala. Pentru a se masca acest adevar si pentru a se da proiectului un «caracter national», a fost adoptata si o hotarare a Biroului Politic al CC al PMR in acest sens.

PROIECTAREA SI INCEPEREA lucrarilor pentru realizarea Canalului au demarat destul de repede. Pana la moartea lui Stalin, Canalul a «inghitit» o mare parte a venitului national. Daca fondurile respective le-am fi alocat pentru dezvoltarea industriei, avutia nationala ar fi sporit considerabil. Dupa moartea lui Stalin, conducerea noastra a discutat foarte deschis si cu deosebit simt de raspundere sistarea lucrarilor la canal. In cabinetul meu de lucru de la Consiliul de Ministri a fost un du-te-vino permanent timp de aproape o saptamana."

Estimarile lui Dej: "Pe masura ce discutiile abordau mai profund implicatiile economico-financiare, am ajuns la concluzia inteleapta ca lucrarile trebuiau sistate. Din concluziile specialistilor reiesea ca acest obiectiv, odata dat in exploatare, va genera permanent pagube, intrucat taxele ce urmau sa fie incasate pentru trecerea prin canal nu vor acoperi nici macar cheltuielile de administrare si de intretinere a acestei cai de navigatie".

CE URMAREA "TATUCUL"?
Multe speculatii au fost raspandite de presupusii confidenti ai lui Gheorghiu-Dej cu privire la ratiunile lui Stalin cand a impus constructia Canalului Dunare-Marea Neagra.

Desigur, convorbirea s-a desfasurat fara martori. Zvonul cel mai insistent era ca Stalin i-ar fi comunicat direct lui Dej ca rostul Canalului urma sa fie "exterminarea burgheziei". Aici urmau sa fie (si au fost) dusi detinutii politici si pusi la cele mai grele munci.

Din relatarea lui Paul Sfetcu reiese ca planurile liderului de la Kremlin i-au ramas pentru totdeauna necunoscute lui Dej. De fapt, toti cei care l-au cunoscut pe Stalin evidentiaza caracterul enigmatic al deciziilor sale si imposibilitatea dialogului.

Stalin nu obisnuia sa se confeseze si nici nu dadea cuiva socoteala. Interlocutorilor sai le cerea insa deplina sinceritate, apreciind chiar ca un lider de partid care purta ochelari sau ii evita privirea are ceva ("dusmanos") de ascuns partidului.

Astfel ca peste ani, dupa ce "amanase" sine die constructia Canalului, raspunzandu-si siesi la intrebarea ce-a urmarit Stalin cand l-a impus, Gheorghiu-Dej a avut cateva reflectii.

Au fost reproduse astfel de fostul sau sef de cabinet:

"Am crezut ca hotararea ne-a fost impusa din considerente asa-zis strategice, dar pana la urma nu i-am putea vedea o astfel de justificare.

Dupa un timp, am devenit convins ca Stalin a urmarit cu totul altceva si sunt aproape sigur ca daca ar mai fi trait si Canalul ar fi fost dat in exploatare, ar fi cerut Romaniei sa renunte «de bunavoie si nesilita de nimeni» la stapanirea gurilor de varsare a Dunarii in Marea Neagra. Inclusiv a Deltei, pe motiv ca avem de-acum iesire directa la mare prin Canalul pe care l-am construit".
Citeşte mai multe despre:   stalin,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de