Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prunariu nu a fost de unul singur în spaţiu. Alături de el, la bordul astronavei Soyuz 40 s-a aflat şi inteligenţa românească, care a îmbrăcat chipul unor experimente ştiinţifice deosebit de complexe.
Participarea românului Dumitru-Dorin Prunariu la misiunea spaţială din primăvara anului 1981 n-a fost doar un act de complezenţă, rod al unei bunăvoinţe senioriale a sovieticilor faţă de aliaţii lor din "lagărul socialist" faţă de nişte aliaţi din "lagărul socialist" pe a căror fidelitate oricum nu se prea bazau.
La câtva timp după revenirea lui pe Pământ, specialiştii ruşi au recunoscut că românul a fost singurul cosmonaut non-sovietic participant la programul "Intercosmos" care a îndeplinit integral programul stabilit în "fişa tehnică" a misiunii. De fapt, în "organigrama" oficială a echipajului navei Soyuz 40, Leonid Popov îndeplinea funcţia de cosmonaut-pilot, iar Dumitru Prunariu pe cea de cosmonaut-cercetător. Altfel spus, el era omul de ştiinţă. Iar experimentele pe care le-a derulat acolo sus, în cosmos, au fost concepute de numeroşi savanţi români care, oricât de mult şi-ar fi dorit, n-au văzut niciodată, cu ochii lor, cum arată Pământul privit de sus, din cosmos.
Acum, dr ing. Dumitru Haşegan este directorul Institutului de Ştiinţe Spaţiale. Dar, în urmă cu 30 de ani, era un tânăr cercetător care, totuşi, avea deja în spate, câţiva ani buni de cercetări legate de spaţiul cosmic. Motiv pentru care a şi participat la elaborarea atât teoretică, cât şi practică a unora dintre experimentele efectuate de Prunariu în cosmos.
Cu toate că de atunci au trecut deja trei decenii, Haşegan îşi aminteşte toate amănuntele ştiinţifice privitoare la activitatea desfăşurată de Prunariu în spaţiul cosmic. "Programul misiunii cosmice a cuprins mai multe activităţi, inclusiv efectuarea experimentelor ştiinţifice concepute şi realizate de specialiştii români. Concret, la aceste programe a participat «crema» inteligenţei româneşti din acea perioadă, iar la pregătirea şi realizarea acestor experimente au participat cercetători din cele mai importante institute din România: Institutul de Ştiinţe Spaţiale – ISS, Bucureşti; Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară – IFIN, Bucureşti; Institutul de Fizica Aparatelor cu Radiaţii – IFTAR, Bucureşti; Institutul de Tehnologii Izotopice şi Moleculare – ITIM; Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică «Gh. Danielopolu» din Bucureşti; Catedra de Fiziologie a Facultăţii de Medicină, Bucureşti; Institutul de Virusologie «Ştefan S. Nicolau», Bucureşti şi, bineînţeles, Centrul de Medicină al Aviaţiei, Bucureşti.
Pe baza experienţei acumulate de cercetătorii tuturor acestor institute pentru zborul cosmonautului român, Dumitru-Dorin Prunariu, a fost pregătit un program dens de cercetări, cu experimente propuse, proiectate şi realizate de savanţii noştri, în mod independent ori în colaborare cu specialişti străini".
Concret, programul de experimente ştiinţifice desfăşurat de Prunariu a avut mai multe "secţiuni" care corespundeau unui domeniu al ştiinţei. Astfel, experimentele codificate sub numele "Astro-1", "Astro-2", "Minidoza" şi "Integral" au avut ca obiect studierea radiaţiilor cosmice. Studiilor privitoare la tehnologiile spaţiale le-au fost dedicate programele "Capillar" şi "Nanobananţa".
Un domeniu deosebit de important al acestor cercetări au vizat medicina şi biologia spaţială. În acest domeniu, experimentele s-au numit "Imunitatea", "Pneumatic", "Balisto", "Rheo", "Interferon", "Neptun", "Guler", "Informaţia", "Ancheta" "Operator", "Capacitatea de lucru", "Relaxarea" şi "Chestionar".
Chiar şi acum, pentru noi, nespecialiştii, descrierea concretă a acestor experimente pare a fi un soi de "păsărească" ciudată şi greu de înţeles. Spre exemplu scopul programului "Astro-1" era "Studiul atomilor incomplet ionizaţi, cu energii mici din radiaţia cosmică în spaţiul circumterestru, inclusiv în Centura Interioară de Radiaţii". Simplu, nu? Iar ţinta vizată de programul "Chestionar" era "Studiul simptomelor de dezordine vestibulară în zborul cosmic şi în perioada de readaptare". Chiar dacă noi nu pricepem mare lucru din aceste vorbe savant meşteşugite, în spatele lor se ascund nişte realizări remarcabile care, de atunci şi până acum, s-au aplicat atât în misiunile spaţiale, cât şi aici, pe Pământ, în "viaţa civilă".
Iniţiator al experimentelor privitoare la studiul radiaţiei cosmice, şi nu numai, inginerul Haşegan a făcut parte din echipa de savanţi români care au urmărit zborul lui Prunariu şi i-au coordonat experimentele ştiinţifice chiar din punctul de comandă sovietic. Ba, mai mult decât atât, el a luat parte la tratativele preliminare în cursul cărora oamenii de ştiinţă români şi sovietici au stabilit, de comun acord, conţinutul acestor experimente. "Cooptaţi încă de la început în programul «Intercosmos», specialiştii români aveau deja o vastă experienţă în cercetările spaţiale. Lista experimentelor care aveau să fie efectuate de Prunariu a fost stabilită în urma unor tratative pe care le-am avut cu partea sovietică începând cu 1979. La primele întâlniri, ambele «tabere» au fost reprezentate de delegaţii compuse dintr-un mare număr de specialişti mai ales fizicieni şi medici specializaţi în fiziologia aerospaţială. Ideile alor noştri au fost propuse părţii sovietice.
Ulterior, fiecare titular de proiect a discutat direct cu omologul său rus. În urma acestor discuţii, unele propuneri au fost acceptate şi preluate, iar altele nu. Cu partenerii sovietici ne cunoşteam din anii anteriori, când cooperasem în cadrul programului «Intercosmos». Colaborarea cu ei a fost excepţională. Scopul nostru, dar şi al lor, era ca experimentele să fie pregătite la timp şi să ajungă sus, în spaţiu".
Haşegan îşi aminteşte că, practic, oamenii de ştiinţă români s-au întâlnit doar o singură dată cu cei trei candidaţi aflaţi de mult timp la Moscova, în cursul unuia dintre antrenamentele lor. Iar delegaţia de specialişti români a plecat la Centrul de Dirijare a Zborurilor Cosmice de lângă capitala URSS în preziua lansării.
Din echipa de savanţi români au făcut parte oamenii de ştiinţă care au participat la elaborarea experimentelor efectuate de Prunariu. Şeful delegaţiei a fost dr. Ioan Brânduş. Alături de el s-au aflat ing. Cristian Blaj, dr Alexandru Marin, realizatorii experimentelor Astro 1 şi 2, dr Sorin Cananău şi dr Petru Groza, experţi în fiziologie cosmică, dr Valeriu Ceauşu, cel care s-a ocupat atât de pregătirea psihologică a candidaţilor în timpul pregătirii lor, cât şi de programul de cercetări de psihologie cosmică. Dr Dumitru Haşegan a mers acolo în calitate de realizator al experimentelor "Minidoza", "Integral", şi "Imunitatea", dar şi coparticipant la experimentele "Astro" 1 şi 2. Iar dr Voicu Lupe şi Dorel Toma au fost iniţiatorii experimentului "Capilar".
În rest… "dai bog"
Haşegan îşi aminteşte că, imediat după sosirea la Moscova, specialiştii noştri au fost cazaţi la "Hotelul Academiei" unde confortul a fost "rezonabil". Ceea ce l-a impresionat atunci pe savantul român a fost însă Centrul de Dirijare a Zborurilor Cosmice. Pe scurt ŢUP, prescurtare oarecum ciudată pentru noi a mai lungului nume rusesc "Ţentre Upravlenie Poliatov". Iar cele văzute acolo l-au impresionat: "ŢUP era extraordinar. Arhitectura era ultramodernă, dar cu adevărat impresionantă era dotarea sa tehnică. Centrul de calcul era cel mai mare pe care-l văzusem eu până atunci. Calculatoarele de acolo, aparţinând ultimei generaţii de atunci, erau nişte coloşi. Dar cu siguranţă erau ultimul strigăt în domeniu".
Haşegan ne-a relatat că la un moment dat un oficial rus a spus: "Noi aici pe Pământ am făcut tot ceea ce depindea de noi. În rest... «Dai Bog». Adică «Dă-i Doamne!» Rugăciune pe care, sincer vorbind, nimeni nu s-ar fi aşteptat să o audă într-un bastion al ştiinţei raţionaliste". Specialiştii români s-au aflat tot timpul acolo, în colaborare directă cu sovieticii. Totul a mers ca pe roate până în fază finală, a revenirii pe Pământ.
Au fost nişte clipe extrem de tensionate, care lui Haşegan îi aduc, şi acum, fiori pe şira spinării. "Era la revenirea capsulei. În mod normal există un moment în care transmisiunile radio se întrerup datorită ionizării provocate de încălzirea învelişului exterior al capsulei spaţiale. O întrerupere care, de obicei, durează doar câteva minute. Dar în cazul lor, lungimea "pauzei" a fost aproape dublă decât cea anticipată. În centrul de comandă se lăsase o tăcere grea, mormântală. Toţi ne gândeam la cea mai neagră variantă. Apoi, după acele clipe tensionate în difuzoare s-a auzit vocea calmă a lui Popov care ne anunţa că se pregătesc de aterizare. Am izbucnit toţi în aplauze, dar şi în hohote de râs prin care am descărcat tensiunea aceea cumplită. Clipele acelea în care ne-au anunţat că se întorc cu bine au fost unele dintre cele mai fericite din viaţa mea".
Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - România în odiseea spaţială
