Tara noastra, Gradina Sfanta

Parintele Arhimandrit Ioan Iovan, de la Manastirea Recea, langa Targu-Mures, este unul din marii duhovnici ai tarii noastre. La 15 august 1992, parintele a tinut o predica ramasa in memoria multor credinciosi: "Romania, Gradina Maicii Domnului".

In predica sa, parintele spune: "…Eu, ca preot si ca frate al dumneavoastra, va spun: privirile dumneavoastra sunt primite de Hristos, care-i pe Sfanta Masa, si Dumnezeu, care este in cer; toti va privesc, si nu va privesc ca sa va intrebe unde ati fost pana acum, ci ca sa se bucure cu bucurie negraita...

- Uite-i, uite-i cum te cauta, zice Maica Domnului; ii intoarce privirea Mantuitorului cand vede asa ceva. Iar cand vede cadere, cand vede intinare, asa-i intoarce privirea, ca sa nu vada. Si cand striga cineva: Doamne, Maica Domnului (!), Doamne ajuta (!), Maica Domnului, ajuta (!), cand va vede prezenti la slujba Maicii sale, atunci Mantuitorul se bucura cu bucurie negraita, iar eu, ca preot, va spun ca-i aici, si l-ati fericit, l-ati bucurat, si cu o prezenta din acestea s-a sters absenta de 45 de ani dintr-o data, a uitat lipsa voastra, ca asa-i Dumnezeu, tu faci un pas si El face o mie catre tine. Asta-i proportia divina, da ploaie peste bun si peste rau, da soare peste drept si peste pacatos, de aceea, scumpii mei, rogu-va eu din inima cautati sa descoperiti, sa desfaceti inima, si sa impacati intr-insa o bucurie care sa va tina mult, si nu numai sa va tina asa, ci sa va hotarasca ca de acum inainte sa fiti oamenii lui Dumnezeu, oamenii credintei, nu in interesul lui Dumnezeu, caci El exista de la sine, ci in interesul nostru, iubiti credinciosi. Da, am fost pacatosi, mai suntem, dar iata ca Dumnezeu a semanat o mica putere la tinerii nostri, si au rasturnat o intunecime de veacuri.

Colectia Muzeului National de Arta al Romaniei: Icoana imparateasa "Adormirea Maicii Domnului", inceputul secolului al XVIII-lea

Un preot de dinainte de a ne dezbina de fratii nostri catolici, un preot vede cum se intineaza lumea si simte ca urmeaza pedeapsa lui Dumnezeu, si, framantat, se roaga cu lacrimi, intinzandu-si mainile, si zice:

- Doamne, mai iarta-i, mai da-le timp de pocainta, nu-i prapadi, nu-i distruge!

Ii apare in vedenie Mantuitorul, cu toata autoritatea lui, si alaturi, arhanghelul Mihail, si-i spune:

- Cand va suna a treia oara trambita lui, Mihail va pedepsi toata tara pentru pacatele ei. Preotul striga la Maica Domnului disperat, si apare Maica Domnului, dupa ce de doua ori se facuse semn lui Mihail, cand sa se dea al treilea semn, Maica Domnului vine in fata si spune:

- Opreste-te, Fiul meu, pentru rostul care-l am la tine!

Iar Mantuitorul a dat-o la o parte, si zice:

- Nu indrazni sa ma opresti, Maica Mea, caci au pacatuit toti, nu numai poporul de rand, ci si arhiereii, si preotii, si calugarii, toti au intinat juramintele, nu mai rabd, lasa-ma sa fac dreptate!

Maica Milei, care nu are opreliste la Fiu, a ingenunchiat si-si frangea mainile, si-i curgeau brazde de lacrimi pe obraz, si a strigat:

- Ai dreptate, Fiul meu, asa este, ai luat Trup din Trupul meu, Sange din Sangele meu, rogu-te iarta-i si de data aceasta, adica da-le timp de pocainta, te rog, pentru rostul meu la tine.

Mantuitorul, iubiti credinciosi, striga:

- M-ai biruit, Maica mea, m-ai biruit! In veci voi schimba dreapta mea manie si o voi transforma in mila. Le voi trimite alti propovaduitori sa-i invete calea mantuirii!...

Si se pare ca si noua ne trebuie asa ceva, sa ne rugam cu totii ca sa ne primeasca pe noi, pe toti, ca se poate, iubiti credinciosi, Dumnezeu nu tine minte raul pe care-l fac oamenii, si, pe langa toate acestea, sa nu uitam noi, romanii, ca oriunde am fi (si ma bucur ca azi sunteti aici din toate partile tarii), sa nu uitam cata dragoste are Maica Domnului de tara noastra, de poporul nostru care-l iubeste, care are in el, in sufletul lui, cel mai mult din lume, biserici inchinate Maicii Domnului si cele mai multe hramuri dedicate ei, Preacuratei.

"Binecuvantat sa fie Dumnezeu, care cu pronia Lui divina a transformat o rapa cu un cimitir vechi intr-o «gradina suspendata» a Maicii Lui, oferind un locas sfant si sfintitor neamului nostru crestinesc si romanesc." (despre Manastirea Recea)

"Dragii mei, am mai spus, dar mai repet, ca si Evanghelia se repeta: cinci calugari pleaca de la Manastirea Bistrita-Baia, din Moldova, pleaca la Sfantul Munte Athos, pleaca, si n-au apucat doi kilometri sau trei sa iasa, caci apare Maica Domnului in fata lor si le spune:

- Unde mergeti fiilor, unde va grabiti?

- Mergem la gradina ta, Maica Domnului, din Sfantul Munte, sa ne mantuim mai usor.

Si raspunde Maica Domnului, auziti toti:

- Intoarceti-va inapoi, si sa stiti ca si Romania este gradina mea!"
Multumin Parintelui Arhimandrit Ioan Iovan, care ne-a permis sa publicam predica Sfintiei sale.

ROMANIA ESTE PARTE DIN GRADINA MAICII DOMNULUI

Intariti in credinta ca trebuie sa plece in sihastrie, cativa calugari romani si-au adunat bruma de lucruri ramasa in urma unui incendiu care le-a ars manastirea, si-au mai intors o data privirile catre zidurile negre si au inceput a cobori muntele. Iata insa ca, inainte sa coteasca pe prima carare, in ramurile unui stejar li se arata dintr-o data o femeie imbracata imparateste al carei chip era plin de blandete si de lumina. Era chiar Maica Domnului. "Parintilor, unde va duceti?", i-a intrebat. "Ne ducem la Athos, in Gradina Maicii Domnului", au raspuns ei. "Ramaneti pe loc, ca si aceasta este Gradina Mea", a spus bland femeia si a disparut. Preafericiti de asa o minune, parintele Iosif si ucenicii lui s-au supus intocmai poruncii Maicii Domnului si s-au intors. Vestea minunii s-a raspandit ca fulgerul in Moldova, ajungand la urechile voievodului Stefan cel Mare, care a pus el insusi piatra de temelie a unei falnice manastiri de piatra, care sa-i adaposteasca pe calugarii cei cucernici si rugaciunile lor. Este povestea Manastirii Bisericani si minunea stejarului in care, de atunci inainte, a vegheat totdeauna o icoana a Maicii Domnului. De la acel moment al aratarii Fecioarei (iulie 1449), locul poarta amprenta miracolului. Acum o jumatate de mileniu, Maica Domnului a marturisit ca aceasta tara este parte din Gradina Ei. Din stejarul ce gazduia in crengile sale Sfanta Iconita a mai ramas doar buturuga, inconjurata acum de o mica bisericuta. Este usor sa spui ca Romania este numita si "Gradina Maicii Domnului", apreciere reautentificata de Papa Ioan Paul al II-lea la vizita sa din 1999, gradina in care cresc, infloresc, rodesc si dau mireasma placuta lui Dumnezeu puzderie de flori (oameni), doar daca privesti harta Romaniei si iti imaginezi Mana lui Dumnezeu peste aceasta tara in forma de inima. Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit in termeni curtenitori despre vizita in Romania, spunand: "Gandindu-ma la situatia politica existenta pana nu cu multi ani in urma, cum sa nu vad in acest eveniment un semn elocvent al lucrarii lui Dumnezeu in istorie? A prevedea atunci o vizita a Papei in Romania ar fi fost atunci cu totul de negandit, dar Domnul, care calauzeste pasii oamenilor, a facut posibil ceea ce din punct de vedere uman parea irealizabil...". Amintind ca dupa o raspandita traditie populara Romania este numita "Gradina Maicii Domnului", Papa a adaugat: "As dori sa rog pe Sfanta Fecioara, in aceasta luna care-i este dedicata, sa inteteasca in sufletele crestinilor dorinta deplinei unitati, pentru ca impreuna sa fie ferment evanghelic. O rog pe Sfanta Fecioara Maria ca iubitul popor roman sa creasca in valorile spirituale si morale pe care se fundamenteaza orice societate, pe dimensiunile omului si atenta la binele comun. Tie, Cereasca Mama a Sperantei, iti incredintez mai ales familiile si tinerii care sunt viitorul iubitului popor al Romaniei". A fost pentru prima oara cand un Papa a vizitat o tara ortodoxa. Poporul roman a urcat de nenumarate ori in istoria lui Golgota suferintelor, dar de fiecare data intunericul a fost biruit cu puterea credintei. Romanii traiesc in adancul sufletului bucuria si stralucirea luminii credintei date de trasaturile culturii si civilizatiei noastre crestine. (Loreta Popa)

"Craiasa alegandu-te Ingenunchem rugandu-te, Inalta-ne, ne mantuie Din valul ce ne bantuie; Fii scut de intarire Si zid de mantuire, Privirea-ti adorata Asupra-ne coboara, O, Maica prea curata Si pururea Fecioara, Marie! Noi, ce din mila Sfantului Umbra facem pamantului, Rugamu-ne-ndurarilor, Luceafarului marilor; Asculta-a noastre plangeri, Regina peste ingeri, Din neguri te arata, Lumina dulce clara, O, Maica prea curata Si pururea Fecioara, Marie!" - "Rugaciune" de Mihai Eminescu

AJUTORUL VOIEVOZILOR ROMANI Romanii au la Muntele Sfant Athos doua schituri importante: Prodromu, aflat sub ascultarea Marii Lavre, si Lacu, aflat sub ascultarea Manastirii Vatopedu. Voievozii romani au facut numeroase danii manastirilor din Sf. Munte, iar pe unele le-au rectitorit. Contributia romanilor, atestata de mii de documente, este subliniata de toti istoricii avizati ai Athosului, unanimi in a recunoaste ca, fara ajutorul dat de voievozii munteni si moldoveni in decursul istoriei, unele manastiri athonite ar fi incetat de mult sa mai existe. ATHOS, MUNTELE DE CREDINTA Athosul se afla in partea nordica a Greciei, nu departe de Salonic, in Peninsula Calcidica (scaldata de apele Marii Egee). Peninsula are trei promontorii: Kasandra, Longos si Hagion Oros, iar la capatul acestuia din urma se afla Muntele Athos, inalt de 2.060 de metri si acoperit de paduri de stejari, castani si pini. El isi trage numele de la cel al gigantului mitic despre care legendele precrestine spun ca l-ar fi infruntat prin partea locului pe zeul Poseidon, asupra caruia ar fi pravalit muntele de piatra. UN COLT DE RAI STRALUCIND DE SMERENIE SI LUMINA Legenda spune ca Nascatoarea de Dumnezeu, insotita de Sf. Apostol si Evanghelist Ioan, ar fi plecat spre Insula Cipru, pentru a-l vizita pe Sf. Lazar. Surprinsa de o furtuna, corabia ar fost impinsa pe tarmurile Athosului, in dreptul locului unde astazi strajuieste lavra Ivironului. Incantata de frumusetea salbatica a locului, Maica Domnului s-ar fi rugat de Fiul ei sa-i daruiasca acest munte, iar un glas din ceruri i-ar fi raspuns pe data: "Fie aceasta gradina ta si loc de nevoire pentru cei ce cauta mantuirea!". Fecioara a ramas ocrotitoarea locului, pe care-l pazeste pana azi cu dragostea ei de Maica. Un colt de Rai, o mica gradina a Maicii Domnului, stralucind de lumina si pace, de rugaciune in smerenie si in munca, de milostenie. De-a lungul istoriei, Muntele Athos a fost pentru intreaga lume o veritabila citadela a afirmarii si apararii credintei ortodoxe. Pentru mai bine de 1.000 de ani, Athosul a fost cea mai inalta scoala a cresterii si perfectionarii monahismului ortodox, fara egal in vreo alta tara crestina. Aici Dumnezeu este laudat de mai bine de un mileniu, probabil mai mult decat oriunde altundeva pe pamant.