Te face sa uiti de uitare

Si-a pus pe pereti biletele ca sa nu uite locurile de unde a luat din cui fotografiile inramate ce reprezinta filmul vietii sale. Actorul principal al familiei a cules, din Cluj, "Livada" cu piersici. Mai exact, Florin Piersic a ales poza cu poza pentru realizarea acestei editii de colectie. Cele mai reprezentative tablouri au fost puse in doua geamantane si trimise cu trenul de Bucuresti. Aici, responsabilul sau cu imaginea, Cristina Muntean, a muncit o noapte intreaga sa scoata pozele din rama si sa le scaneze.

FARA NEVOI. Vedeti cate eforturi s-au facut pentru ca Piersic sa intre in paginile pe care dumneavoastra le cititi acum! Probabil va intrebati daca am reusit sa-l prind pe senior la un interviu. Ei bine, am stabilit de vreo zece ori ziua in care urma sa na intalnim. Nu ca n-ar fi vrut sa ne vedem la fata, dar o data ce se pune in miscare pe strada, atunci sa fii sigur ca Piersic n-o sa mai ajunga unde si-a pus in minte de indata ce a iesit pe usa.

Florin Piersic a incercat sa fie un tatic normal. Sau, cel putin, sa joace cat mai bine rolul de parinte. N-a vrut sa fie privit de copiii sai ca un trofeu. A reusit sau nu, numai el stie...

Se opreste ori de cate ori cineva ii da binete, spune povesti cu eroi din vremurile sale, din vremurile prietenilor sai sau din vremurile prietenilor prietenilor sai. Asadar, nu e bine sa-l trimiti pe Piersic sa cumpere ceva. Se va intoarce exact atunci cand nu mai ai nevoie si chiar si tu ai uitat unde l-ai trimis. Asa e Florin Piersic! Povesteste pana uita de el, de ceea ce trebuie sa faca. Se daruieste en gros si en detail pana la ultimele limite. Cand era mic, ii placea sa stea de vorba cu tovarasii sai de joaca si sa le impartaseasca fel de fel de istorioare pana cand scapa pe el. Nevoia de a povesti era mai mare decat alte nevoi...

CE PALINCA! Dar sa revenim la interviul care, pana la urma, a avut loc. De fapt, Florin Piersic mi-a acordat o avanpremiera la interviul pe care o sa-l descoperiti in paginile urmatoare. Am fost in casa lui din Capitala si am stat de vorba ore in sir. A citit lista cu intrebari pe care urma sa le atacam, am discutat tot felul de lucruri, ne-am uitat pe pozele "culese" pe un CD de Cristina Muntean, ne-am dat cu parfum de... palinca, dar ce n-am facut! Ah, da, n-am finalizat interviul, care era motivul vizitei mele. La un moment dat, pana si eu uitasem de ce venisem la Florin Piersic. Nici macar nu puteam sa dau vina pe palinca. Statea provocatoare in pahar si imi dadea de stire ca este facuta din prune... Asa de bine m-am simtit in preajma Piersicului cu miros de prune, incat pierdusem notiunea timpului si notiunea existentei mele in fata unui narator atat de spectaculos, avand ADN-ul epic al lui Creanga. Totusi, seniorul nu pierde vremea. Si-a asumat toate primaverile timpurii: "A incerca sa reprogramezi «clepsidra cu minutare» este o aventura, care de multe ori se sfarseste in ridicol. Conteaza mult anotimpul pe care-l traieste sufletul tau, care este dispus oricand sa mai incerce. Pericolul de a trai cu «capul in nori» nu vine din stratosfera, ci din necunoasterea terenului pe care mergi". Piersic nu se uita pe potecile timpului si am primit ceea ce asteptam: un interviu cu Harap-Alb. E adevarat, el a sosit (interviul, bineinteles), prin e-mail, la cateva saptamani de la "avanpremiera".