x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Timpul n-a mai avut rabdare…

0
Autor: Florin Mihai 15 Ian 2007 - 00:00
Timpul n-a mai avut rabdare…


MARELE SINGURATIC
Multi dintre apropiatii scriitorului au pus moartea sa pe seama Securitatii.

In dimineata zilei de 16 mai 1980, lumea artistica a Romaniei a primit o veste cutremuratoare - scriitorul Marin Preda decedase. Comunicatul oficial semnat de mai multe institutii ale tarii - Academia Romana, Uniunea Scriitorilor si Ministerul Culturii - a fost trimis pe pagina a cincea a ziarelor timpului.

INCOMOD. De ceva vreme, Marin Preda devenise un scriitor incomod. Ultimele romane publicate de catre autor ii deranjasera pe mai-marii vremii. "Delirul" nu era agreat in Uniunea Sovietica; o revista literara moscovita l-a acuzat de "incercarea de reabilitare a lui Ion Antonescu". Romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni" a starnit nemultumiri printre membrii de varf ai PCR. Ce i se mai reprosa lui Marin Preda putem afla din notele informatorilor de la Securitate, publicate in "Dosarul" Marianei Sipos. Dupa 1971, scriitorul a refuzat sa mai publice articole privind "raportul cu societatea" in revista Luceafarul, ceea ce fusese interpretat drept un protest "fata de masurile adoptate de partid si de stat". De asemenea, acceptase la editura Cartea romaneasca, pe care o conducea, publicarea unor opere "necorespunzatoare" - "Poemele" lui Petru Jales si "Sub semnul intrebarii" al lui Adrian Paunescu.

ULTIMA NOAPTE. In ziua de 15 mai se sarbatorea Sfantul Pangratie. Scriitorul a cerut ca de obicei femeii de serviciu de la editura - o anume Vetuta - sa ii cumpere o sticla cu rom Havana, dupa cum reiese din amintirile lui C. Turturica, redactor al editurii. Imbracat mai ingrijit ca de obicei, maestrul avea un "costum bleumarin si pantofi albi". Spre seara, dupa plecarea tuturor angajatilor editurii, Preda a fost convins sa ia un taxi pentru a ajunge acasa. Pe drum, scriitorul s-a dovedit irascibil, injurand soferul, dupa cum a relatat organelor de militie taximetristul Marius Bercea de la Getax. Marturiile celor care au relatat despre ultimele ore din viata scriitorului sunt asemanatoare. Pe la orele 22:30-23:00, taxiul l-a adus pe Marin Preda la Mogosoaia. A fost ajutat sa ajunga in camera sa de la numarul 6, dar pe la miezul noptii, imbracat doar cu un palton peste pijama, a coborat in salon si a cerut de baut. Prietenii sai, scriitorii Fanus Neagu, Mircea Dinescu si Marian Micu, beau vin, dar el a cerut "tarie", sotii Raicu servindu-l cu un pahar de votca. La ora trei noaptea a fost dus din nou in camera si se pare ca nu a mai intrat nimeni la el pana a doua zi la ora 12:30, atunci cand a fost gasit mort.
Scriitorul Marin Preda in ipostaza de tata fericit, cu doi baieti - Nicolae si Alexandru

OTRAVIT SI "JEFUIT"? Poetul Ion Caraion, prieten cu Marin Preda, a dat, din exil, tonul acuzatiilor la adresa regimului comunist. Acesta sustinea ca popularitatea de care Preda se bucura printre cititori, precum si reusitele in cariera il facusera "periculos": "A pierit pentru ca discutiile cu el, tot mai des cerute si impuse lui responsabililor ideologici ai Bucurestiului si ai Moscovei, se scontasera si se scontau in ultimii ani cu o incertitudine totala pentru aparatul represiv". Dupa 1990, un alt apropiat al scriitorului, soferul Savu Dumitrescu, a relatat pe larg despre moartea fostului sau sef. Astfel, el si-a amintit de un pretins ziarist care a insistat sa-i daruiasca personal lui Marin Preda o sticla cu whisky. Desi stabilise un interviu pentru data de 15 mai cu acesta, nu a mai venit, dar a sunat, a insistat ca scriitorul sa consume continutul sticlei si, in final, l-ar fi amenintat ca "nu mai apuca a doua zi". Conversatia telefonica a fost auzita intamplator de femeia de serviciu. Acelasi Savu Dumitrescu a mentionat in cartea sa cazul investigatorilor, special sositi pentru a inventaria bunurile defunctului. Chiar in ziua constatarii decesului, au venit doi indivizi in camera din Mogosoaia. Acestia au verificat camera, dar si biroul de la editura. Se pare ca in ziua de 16 mai a fost deschis si fisetul romancierului, secretara sa constatand cu stupoare ca lipseau si documente si o enigmatica valiza. La verificarea manuscriselor au participat personal procurori de rang inalt - Aurel Barbulescu si Dumitru Popescu - ultimul, procuror-sef al Municipiului Bucuresti. Pe langa aceste aspecte ciudate, suspiciuni au starnit unele leziuni si o vanataie pe fata, explicate de medicul legist prin lovirea de cadrul patului, probabil in momentul mortii.

"Marin Preda nu a murit cum se moare, mai devreme sau mai tarziu, ci a fost omorat. (…)
In camera de la Mogosoaia s-a dat peste cateva zeci de pagini de insemnari. Toate aceste manuscrise si materiale s-au volatilizat inexplicabil, au incaput pe maini ale politiei secrete. Material de santaj"

poetul Ion Caraion

Se spune ca...

Aurora Cornu - cea de-a sotie a lui Marin Preda - care a emigrat in Franta
Aventurile bahice ale lui Marin Preda devenisera un obicei de prin 1970; in jurul scriitorului se conturase un anturaj de literati petrecareti. Restaurantele preferate erau cele de la Casa de Creatie de la Mogosoaia si Capsa. Caravanele literare organizate de catre Marin Preda cu cititorii sai in localitatile din provincie erau intotdeauna prilej de "voie buna". Dupa cum relata doctorul Dan Claudiu Tanasescu, Preda suferea de cardiopatie si hipertensiune. In ciuda acestor afectiuni, maestrul se asigura intotdeauna de prezenta unei damigene de vin rosu inainte de plecarile in judetele tarii.
Citeşte mai multe despre:   marin,   preda,   marin preda,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de