x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Toma Caragiu - Un destin tragicomic

0
17 Oct 2005 - 00:00

4 martie 1977. Ora: 21:23. Timpul n-a mai avut rabdare cu actorul Toma Caragiu. Moare asteptand un telefon de la sotia sa, Elena. Toma era un comic trist, dar radea de dragul oamenilor. Il obseda rolul de clovn, pe care n-a apucat insa sa-l joace. De fapt, toata viata a fost clovn. I-a facut pe oameni sa rada cu lacrimi.



Aplaudati, va rog!


editorial de DANA ANDRONIE
"Zambiti, va rog! Si dati-mi o vioara./ N-ati mai vazut un arlechin cantand,/ Spectacolul, prea ieftin pan-aseara,/ E scump acum. Platiti si stati la rand./ Strigati, va rog! Sau radeti pe-nfundate/ De ce-am facut, de ce nu pot sa fac,/ Vioara-i sparta, corzile taiate.../ Strigati sa cant! Caci veti striga sa tac./ Urlati, va rog! Mi-ati daruit o barda,/ Refrenul ei cu sila-l invatati,/ Lumina-n voi a inceput sa arda.../ Aplaudati, va rog! Aplaudati!" Aceste versuri, botezate sugestiv "Clovnul cu vioara", apartin unui prieten al meu, poet fara opera. Am inceput cu povestea trista a unui clovn nu intamplator, ci pentru ca asa era Tomita. I-a facut pe oameni sa rada, desi era de o tristete incurabila. Din dragoste pentru ei a facut-o. Iar ca actor fost obsedat de rolul de clovn, visand pana-n ultima clipa a vietii sa intre in pielea unui arlechin. Din pacate, nu stia ca-l jucase de foarte multe ori. Sau poate stia... E adevarat, doar pe scena vietii. Si-a jucat insa destul de prost propria moarte. In filmul "Actorul si salbaticii", trebuia neaparat sa moara. Dupa cum avea sa descopere si regizorul, Manole Marcus, Toma Caragiu nu stia, nu putea! Ii placea sa traiasca. Voia sa traiasca, razand c-un ochi si plangand cu celalalt… A parasit scena cand aplauzele erau la apogeu. Au trecut 28 de ani de atunci. Iar noi descoperim abia acum ceea ce el stia: "Mortii ne lipsesc de la un timp dintre noi…"
Citeşte mai multe despre:   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de