x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un copil mare al comediei

0
Autor: Claudia Daboveanu 03 Apr 2006 - 00:00
Un copil mare  al comediei


D’ALE TEATRULUI SI FILMULUI
Francezii ii au pe Louis de Fun"s si Fernandel, anglo-saxonii, pe Chaplin si Benny Hill. Noi, pe Birlic. Grigore Vasiliu-Birlic.

Unii actori se simt in comedie ca acasa. Aceasta ar fi o posibila explicatie a faptului ca Birlic a avut un uluitor succes in roluri de comedie. Dar putina lume stie ca a jucat si roluri de drama. In "Nunta lui Krecinski" si in "Neajunsurile tutunului", spre exemplu, avea roluri de o profunzime aparte a suferintei. Reusite tot atat de bine ca acelea de comedie, pentru ca avea de partea sa un atu fizic potrivit mai degraba pentru tragedii: ochii sai, de-o imensa tristete. Dar pentru ca el a descretit fruntile si a facut deliciul spiritului a generatii de iubitori de teatru si film, noi, cei de-acum, suntem datori sa ne-amintim de el cu bucurie.

DAR DUMNEZEIESC. Una dintre marile doamne ale teatrului si filmului, Carmen Stanescu, isi aminteste amuzata de vremurile in care l-a cunoscut pe Birlic. Aduceri-aminte pe care ni le impartaseste: "Cine a spus ca-n comedie era ca la el acasa n-a gresit. Dar el era asa peste tot: in teatru, la repetitii, pe strada, in cabina, cu colegii… Avea un haz copios. Era plamadit din acel aluat binefacator care te face sa iubesti viata, sa razi din te miri ce, sa-ti placa totul in jurul tau, sa-i faci pe ceilalti fericiti. E divin, pot spune chiar dumnezeiesc acest dar pe care-l avea Grigore.

BAGHETA MAGICA. L-am cunoscut cand eram o tanara, foarte tanara, actrita a Teatrului National. Bagheta marelui regizor Sica Alexandrescu ne-a unit. Eu eram de cativa ani angajata a Nationalului, el, proaspat angajat, dar celebru actor al teatrelor particulare. Au fost in teatrul romanesc momente de izbanda actoriceasca. Dar cand vorbim de comedie, suntem obligati sa ne plecam capetele in fata acelui mare om de teatru, Sica Alexandrescu. Maestrul Sica ne iubea pe toti, il adora pe Birlic. Pe noi toti ne invata cate ceva, dar pe el nu avea ce sa-l invete. La Birlic radea, radeam si noi, totul era perfect. El stia sa intretina rasul spectatorilor ca nimeni altul. Am stat alaturi de el si i-am savurat marile creatii din «D’ale carnavalului», «O scrisoare pierduta», «Badaranii», «Egor Bulicov si altii», «Revizorul», «Oameni care tac», «Nunta lui Krecinski», «Mielul turbat»…

SCLIPITOR IN DRAMA. Am jucat langa el in excelentul spectacol regizat de Mihai Berechet, «Oameni care tac», de Voitin. A stralucit in Zigu, rolul cel mai bogat si mai suculent al dramei. Spectacolul era dominat de acest MARE ACTOR. Servit de textul excelent, cu sobrietate si adanca intelegere a rolului, Birlic tinea sala in maini, era irezistibil, trecerea de la comic la tragic abia mai putand fi urmarita. Ne-am temut ca banuiala noastra de-altadata, ca el este si un mare tragic, va fi infirmata. Spre bucuria noastra, el ne-a facut in final sa simtim durerea cumplita a inimii. In 1970, ridicolul negustor de maruntisuri parasea scena in apoteoza.

Avea niste ochi de o imensa tristete, dar un haz nebun

ASTEPTAND LA ARLECHIN. Imi amintesc cu atata drag de giganticul spectacol «Revizorul», de Gogol, care i-a facut pe rusi sa recunoasca la ei acasa marea performanta a TNB. O interpretam pe Posliopchina, negustoreasa, personaj care intra in scena pe la 11:00 noaptea, spectacolul incepand la 8:00. Ei bine, eu veneam de fiecare data de la inceputul spectacolului si stateam ascunsa dupa draperiile usilor care dadeau spre sala, urmarind cu o emotie plina de incantare fiecare gest si vorba a marilor actori care se intreceau pe scena. Asteptam nerabdatoare, pentru a nu stiu cata oara, sa vad cum cadea Birlic cu usa pe care se catara ca sa vada pe geamlacul de sus ce facea faimosul revizor interpretat de Beligan in camera lui. Era o scena fantastic regizata si jucata...

Birlic saruta toate actritele si le declara dragoste eterna. Maestrul Sica il carpea uneori, cand il aducea la exasperare. Lesinam de ras cand incepea fugareala sa-l prinda, iar el striga: «Nu da, nu da, ca fac scandal!», replica lui Cracanel cu care lua aplauze la scena deschisa. Era ca argintul viu, ne binedispunea pe toti cu joaca lui copilaroasa. Da, era un copil mare. Azi ni-l amintim pe Birlic, dar nu trebuie sa-i uitam pe ceilalti mari care au presarat nestemate pe scena si-n filmul romanesc. Iar intre toti acestia, BIRLIC straluceste…"

FARSEURUL CU INIMA DE AUR, COMICUL CU PRIVIRE TRISTA


Ion Lucian: "N-am putut niciodata sa-l imit!"
Maestrul Ion Lucian este unul dintre putinii parteneri de teatru si film ai lui Birlic, care poate povesti ceea ce insemna EL dincolo de luminile rampei: "Eram la Sala Studio a Teatrului National din Piata Amzei, aveam un loc «lipit» de oglinda scenei. Birlic il juca in «D’ale carnavalului» pe Cracanel si povestea, cu un inegalabil umor, bataia luata de la Pampon. Hohotul meu de ras a contaminat toata sala, astfel incat in scurt timp, spectacolul s-a intrerupt, pentru ca toata lumea nu se oprea din ras… Era un regal cand aparea. Comicul era dat de toata fiinta lui: privire, mimica, vorba. La el, umorul inimitabil izvora dintr-o privire de o profunda suferinta, intr-o esenta spintara, amuzanta. Cand am fost la Praga, la filmari, trecatorii nu-l cunosteau, dar incepeau sa rada cand il vedeau. Avea un comic de aparitie. Era un mare farseur cu inima de aur. Cand am filmat la Campulung «Titanic vals», a strans in piata toti taranii adusi sa faca figuratie si le-a zis: «Votati-ma pe mine, ca va dau pamant, s-a terminat cu comunismul!". Atat de convingator a fost, ca taranii au luat-o la goana spre locurile lor de bastina, sa imprastie vestea buna. Filmarile la «Viata invinge» au durat sase luni, la Praga. Serile, George Vraca, un mare cartofor, isi transforma camera in cazinou. Cand a venit Birlic de la Bucuresti, Vraca l-a invitat la un «chemin de fer». S-a dus si i-a luat toti banii. Pe la 2:00 noaptea, apare Birlic, cu o gramada de bani in palarie. «Cat ai pierdut?», il intreaba pe Mircea Constantinescu «1.736 de coroane», vine raspunsul. «Ia-i si sa nu mai calci pe-acolo!». Era genial pe scena. Vrajea publicul, nu era cabotin. Avea simtul masurii in debitarea replicii comice. Meseria am furat-o de la el, dar n-am putut niciodata sa-l imit!"

IN GALERIA GENIALILOR


Intrebat despre actorii sai preferati, actorul Victor Rebengiuc i-a enumerat pe George Constantin, Constantin Rautchi, Nicolae Baltateanu, Emil Botta, Grigore Vasiliu Birlic… Despre toti a vorbit cu dragoste si un soi de evlavie, dar numai despre ultimul a spus ca a fost un geniu. "Un geniu al comediei. Foarte ciudat, el traia comedia ca pe-o drama, situatia era comica, nu se stramba sa fie comic… Comicul parca iesea din ochii lui tristi". Ochii indurerati ai lui Birlic au adus bucuria in ochii milioanelor de privitori care nu l-au vazut ca pe-o vedeta. Desi el chiar era…

ECHIPA DE AUR PENTRU UN ARTIST NEPRETUIT


Nu sunt toti. Dar sunt multi. Cei care nu se regasesc in enumerarea de mai jos sunt rugati, cu respect, sa ne ierte. Dintre ei, doar unii ne-au mai putut povesti despre irepetabilul Birlic. Ei au fost partenerii lui de scena si platou de filmare: George Timica, Ion Talianu, Stefan Ciubotarasu, George Vraca, Mircea Constantinescu, Jules Cazaban, Geo Barton, Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Silvia Dumitrescu, Ion Iancovescu, Costache Antoniu, Neamtu Otonel, Niki Atanasiu, Ion Fintesteanu, Natasa Alexandra, Eugenia Popovici, Dorina Done, Elvira Godeanu, Florica Demion, Cella Dima, Constantin Rautchi, Carmen Stanescu, George Calboreanu, Silvia Dumitrescu-Timica, Alexandru Giugaru, Mircea Septilici, Ion Lucian, Radu Beligan, Dem Radulescu, Misu Fotino, Ioana Bulca, Vasilica Tastaman, Iurie Darie, Dinu Ianculescu, Coca Andronescu, Jana Gorea, Draga Olteanu Matei, Mihai Mereuta, Ileana Stana Ionescu, Margareta Pogonat, H. Nicolaide, Vasile Tomazian, Horia Serbanescu, Horia Caciulescu, Florin Piersic, Matei Alexandru, Aurel Cioranu, Ion Dichiseanu...

IN GARA MARASESTI


Grigore Vasiliu-Birlic a fost primul director al lui Mihai Fotino. Iar tatal lui Mihai Fotino a vazut in Grigore Vasiliu un mare actor. Ce destin! Misu Fotino de astazi povesteste de cate ori i se iveste ocazia despre farmecul inegalabil al maestrului. "Ajunsi intr-o gara, Birlic intreaba pe cineva: «Ce gara-i asta?». «Marasesti», i se raspunde. La care Birlic da replica: «Mai sunt lupte, mai sunt lupte?». In gara din Lugoj, un schimb de vorbe similar: «Ce face Ana?». «Care Ana?». «Ana Lugojana»". Sa mori de ras, nu alta!
Citeşte mai multe despre:   scenă,   editie de colectie,   birlic

Serviciul de email marketing furnizat de