x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un visator

0
10 Apr 2005 - 00:00

COMPOZITORUL INALTIMILOR
Un om care a reusit sa pacaleasca moartea ca aviator si parasutist a fost pacalit de soarta ca simplu pasager intr-un avion de calatori.



  • de COSTIN ANGHEL

  • Fernic era un cuceritor desavarsit
    Ionel Fernic este unul dintre cei mai mari compozitori de romante si de tangouri ai Romaniei. Multe melodii de succes ale sale se datoreaza insa unei pasiuni mai speciale: aviatia. Compozitorul a fost genul de om pe care viata linistita il plictiseste, care fara risc nu poate trai. Fernic s-a nascut la 29 mai 1901. Doua lucruri a avut dintotdeauna Ionel: muzica, in suflet, si parasutismul, in sange. In muzica s-a facut remarcat la 18 ani cu "Balada crucii de mesteacan", o romanta de mare succes. La 34 de ani, pe primul loc in sufletul lui Fernic a trecut aviatia. Cu o ambitie demna de o cauza inalta, muzicianul a invatat sa piloteze avioane si sa sara cu parasuta. De fiecare data cand urca intr-un avion, inima lui Ionel schimba nota muzicala in care batea si trecea in alta, mai puternica, mai grava. "Am impresia ca cei care nu s-au desprins de pe pamant nu stiu ce e viata", spunea Fernic.

    VIATA LIBERA SI MANDRA. Dupa ce a invatat sa piloteze un avion, tanarul a trecut la parasutism, o sursa nesecata de adrenalina si de intamplari numai bune de povestit femeilor suave de prin restaurantele tarii. Localurile erau locuri magice in care Fernic ori compunea comori muzicale, ori pierdea si banii din buzunar pe care, de cele mai multe ori, nu-i prea avea! Compozitorul traia, in general, bine. Dar niciodata nu stia cum va fi "a doua zi", vantul sortii batea pentru el din toate directiile. Doar doua melodii a compus din suflet: "Iti mai aduci aminte, doamna" si "Nunuta", restul pana la 400 de compozitii... erau pentru altii! Putin oameni reuseau la inceputul secolului sa cheltuiasca sute de mii de lei cu dexteritatea lui Fernic! "Am castigat atunci, in trei ani, peste doua milioane de lei, dar… unde-s banii?" Viata lui insemna muzica si aviatie, dar la un moment dat totul s-a naruit. La 23 iulie 1938, Ionel Fernic a murit intr-un accident aviatic, ca simplu pasager al unui avion al Liniilor Aeriene Poloneze, care s-a prabusit pe teritoriul Romaniei.

    "Cat de maret sa pleci singur - pentru prima oara - intr-o lume fara hotare, in care singura lege e visul si singurul stapan, suveran, destinul... Cat de mici si de meschini imi par cei de pe pamant! Ma gandesc la ei cu un fel de ciudata compatimire..." - Ionel Fernic, dupa primul zbor efectuat singur

    CUM TE FACI AVIATOR

    Compozitorul a trecut la mansa avionului abia dupa ce a divortat de cea de-a treia sotie. El povesteste cum a ajuns aviator. "Ma duceam sa ma logodesc. De aceasta data, aleasa inimii mele avea in loc de brate doua aripi, in loc de sani, doua roti (trenul de aterizare), in loc de trup, fuselaj, in loc de gura - atat de cicalitoare la femei - un motor de 100 de cai putere, in loc de nervi... nervuri, si in loc de pantece si solduri, o splendida silueta aero-dinamica. Viitorul camin: cerul."

    PRIMUL SALT IN ETER

    Pentru Ionel Fernic, senzatiile din timpul saltului cu parasuta nu puteau fi comparate cu nimic. Primul salt a fost si cel mai important. "Nu simt nici un fel de rau sau gol la stomac. Sunt perfect constient, simt cum alunec in aer si astept deschiderea parasutei. E o senzatie de neinchipuit! Nici un zgomot, cate de mic, nu tulbura imensa si maiestuoasa tacere a oceanului de azur. Ar trebui pana unui D’Anunzzio ca sa poata descrie intreaga frumusete si poezie a acestei fantastice calatorii pe undele nevazute ale eterului", povestea aviatorul.

    COMPOZITOR DE NEVOIE

    Primul tango al lui Ionel Fernic a aparut din dorinta lui de a-si demonstra propria putere de a compune melodii de succes. "Intr-o zi stateam acasa si exersam la pian. Simteam oarecare inspiratie in acel moment si am luat hartia si condeiul in mana. Dupa o munca de o jumatate de ora, am compus «Minciuna», primul meu tango. Primul meu succes nu m-a imbatat deloc, caci imi dadeam seama cat e de ieftin, dar... trebuia sa traiesc si m-am pus cu nadejde pe lucru, luptand din rasputeri sa escaladez cat era cu putinta zidurile banalitatii", declara muzicianul. (citatele au fost preluate din volumul "Ionel Fernic - Compozitorul Inaltimilor", editie ingrijita de doctorul Constantin Ucrain, aparuta la Editura Muzicala, 1983)
    Citeşte mai multe despre:   editie de colectie,   fernic

    Serviciul de email marketing furnizat de