x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Versuri grabite

0
Autor: Loreta Popa 22 Mai 2006 - 00:00
Versuri grabite


POVESTEA UNUI ACTOR
"Un actor grabit"... cine nu l-a fredonat macar o data? Dar ce se ascunde cu adevarat in spatele versurilor?

Am avut nenorocul sa pierdem o artista minunata care, suntem siguri, nu ar fi ezitat sa raspunda chemarii noastre in vederea realizarii acestei Editii de Colectie. Laura Stoica. Pentru a afla povestea "Actorului grabit" am scotocit prin sertarele textierei Andreea Andrei (fiica neuitatului compozitor George Grigoriu), care a compus versurile.

URGENT. "L-am cunoscut pe Bogdan Cristinoiu atunci cand era in clasa a XII-a sau primul an de facultate, la un festival in Bucuresti. Andrei Kerestely si Bogdan Cristinoiu erau doi tineri talentati. Sotul meu, Ionel Tudor, era in juriu si le-a dat doua premii foarte mari. Dupa un an am primit un telefon de la tatal lui Bogdan, Ion Cristinoiu, care mi-a spus ca are nevoie, dar urgent, rapid, de seara pana dimineata, daca se poate, de un text la o piesa pentru Bogdan. Mi-a adus o caseta si am inceput sa lucrez. Mie imi este foarte usor sa lucrez incepand cu refrenul. Daca gasesc asa-numitul cap de refren, atunci mi-e usor. La aceasta piesa l-am gasit foarte repede. Este drept, m-am si inspirat dintr-o poveste reala, chiar cu un actor, o poveste care se petrecea in jurul meu, insa nu voi spune despre cine era vorba. Asa ca a fost usor, parca textul curgea pur si simplu din pix. Dupa nici doua-trei ore l-am sunat pe Ion, chiar l-am trezit din somn. I-am spus: «Hai, Ion, sa-ti dictez textul». Eu dictam, el scria la telefon si, din cand in cand, il intrebam cum i se pare. Mie mi se parea ca se potriveste manusa cu melodia. El insa nu a fost prea incantat. M-am simtit si prost la un moment dat. Uite cat imi dadeam silinta si el nu parea deloc incantat de text! Andrei Kerestely lipsea atunci din Bucuresti, nu stiu ce se intamplase. Mi-am dat seama apoi de ce textul era urgent. Exista un concurs, ceva gen slagare in devenire... Cred ca despre el era vorba, o incercare de revenire dupa Revolutie. In 1991. La acel concurs am avut doua texte, «Un actor grabit», a lui Bogdan Cristinoiu, pe care o canta Laura Stoica, dar si «Te rog, domnisoara, nu pleca», a lui Ionel Tudor, cantata de Gabi Cotabita. Nici una din piese n-a luat nimic. Dar nici una."

A REZISTAT. "Pana in vara insa aceste doua piese au ajuns mari slagare. Noi, in vara, cu «Domnisoara, nu pleca» am luat chiar Trofeul la Mamaia, la festival, nu mai stiu daca Bogdan s-a prezentat atunci, nu imi aduc aminte, dar ambele piese au devenit slagare. Unul a rezistat ceva mai mult, «Un actor grabit». Stiu ca Bogdan nu prea a lucrat mult, cred ca era a doua lui piesa, cu prima a luat nu stiu ce premiu la un concurs de tineret, a doua a fost aceasta si a mai facut vreo doua-trei si cam atat. La urmatoarea piesa tot cu mine a lucrat, s-a numit «Prizonier» si o canta Gabi Cotabita. A dat si titlul unui CD, de altfel primul aparut in Romania dupa revolutie. Gabi a facut mai multe filmari la multe melodii. Laura Stoica si Bogdan Cristinoiu erau prieteni buni, cred ca asa a ajuns sa cante ea piesa. Mai mult de atat nu stiu. Cu un an inainte, ea luase marele trofeu la Mamaia cu «Da, Doamne, cantec», asa s-a lansat, iar cu «Un actor grabit» a confirmat. A ajuns piesa ei emblema".

"Daca gasesc asa-numitul cap de refren, atunci mi-e usor. La aceasta piesa l-am gasit foarte repede. Este drept, m-am si inspirat dintr-o poveste reala, chiar cu un actor, o poveste care se petrecea in jurul meu, insa nu voi spune despre cine era vorba." - Andreea Andrei, textier

SIMBOLUL UNEI GENERATII

Laura Stoica s-a lansat in 1990 la Festivalul de la Mamaia. In 1991 a fost declarata cea mai buna solista pop-rock, iar piesa "Un actor grabit", de Bogdan Cristinoiu, melodia anului. S-a afirmat fara rezerve ca o cantareata originala, o voce bine formata. Primul album, intitulat "Focul", a aparut pe piata in 1994. Melodiile Laurei au fost incluse pe diverse compilatii, in 1997 lansand al doilea album, "Nici o stea". Laura Stoica a fost simbolul tinerei generatii de cantareti romani. Nu mai putem face nimic decat sa continuam sa ii ascultam muzica, sa continuam sa o iubim...

UN ACTOR GRABIT - PIESA EMBLEMA A LAUREI STOICA

Vad cum stai, te framanti si-ti lipseste curajul De a-mi spune ce s-a-ntamplat. Dar eu stiu, nu ai cum sa te-ascunzi acum, Nu cauta un alt drum. Alte maini fierbinti si-alte nopti de dor, alte brate te cer, Dar in viata mea vei ramane doar un trecator. Nu stii ce sa imi spui, vad cum cauti in graba Cuvinte care ma mint. Insa nu are rost, stiu ca-n fata mea ai fost…

Refren:
Un actor grabit, care spune replica si-apoi a plecat zambind, Un actor grabit, care-a si uitat ce a rostit pe scena, Un actor grabit, care pleaca imediat ce piesa a luat sfarsit, Bucuros ca rolul a fost usor, alearga spre alt decor.

Vad cum stai, te framanti si-ti lipseste curajul De a-mi spune ce s-a-ntamplat. Dar eu stiu, nu ai cum sa te-ascunzi acum, Nu cauta un alt drum. Vrei sa joci un alt rol, dar nu poti convinge, Ai vrea sa cred ca ti-e greu. Insa nu are rost, stiu ca-n fata mea ai fost... Refren…

A AJUNS IMNUL DETINUTILOR

"Am scris versurile la «Fotoliul din odaie», iar sotul meu, Ionel Tudor, a compus muzica. Ne-am gandit imediat amandoi la Mirabela. I-am aratat-o, i-a placut si asta a fost. Nu aveai voie sa pui intr-un text tigara, fotoliu, etajera, care erau socotite cuvinte mic burgheze. Nu stiu cum s-a intamplat, a trecut piesa. Pe toti i-a agatat cu cuvintele acestea noi, oarecum interzise. La un moment dat ajunsese un imn. Imnul detinutilor, care isi inchipuiau cum ii asteapta sotiile acasa."
Citeşte mai multe despre:   bogdan,   ştiu,   actor,   laura stoica,   piesa,   editie de colectie,   grabit

Serviciul de email marketing furnizat de