x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Versurile cu mesaj

0
03 Apr 2005 - 00:00

MARTURII
Vasile Seicaru si Stefan Hrusca au cantat impreuna in cea mai mare parte a carierei lor artistice la Cenaclul Flacara, unde s-au lansat, apoi in tandem, pe cont propriu, incepand cu luna aprilie a anului 1984, cand au decis sa paraseasca Cenaclul.



  • de CATALIN PRUTEANU

  • Tandemul Vasile Seicaru - Stefan Hrusca cantand in Club A in anul 1984
    Versurile cantecelor folk trebuie sa fie intotdeauna puternice, mustind de mesaj, construite cu cea mai mare grija. "Niciodata un cantaret de folk n-a cantat si nu va canta in veci un text tinichea. Ma uit acum la ce se intampla la cantaretii care se afirma acum: Ada Milea, Daniel Fat, Chilian. Au de spus lucruri importante pe gura. Este important ceea ce faci, ceea ce spui. Marii actori ai lumii, marii cantareti ai lumii si acum au grija de ceea ce fac, de ceea ce spun. Pentru asta apari pe scena - sa spui lucruri importante", afirma Vasile Seicaru.

    CREATIA. "Sunt mai multe feluri de a lucra. M-am obisnuit sa lucrez cu poetul. Prima data am facut piese pe versurile lui Paunescu, dar era lucru cu un cantaret, cu compozitorul. Exista un mod pe care-l impunea Paunescu. Avea o anumita metrica la care se transpunea intr-un fel. Erau niste piese care-i placeau foarte mult si-l tulburau. Si atunci, pe metrica acelor piese, fara sa spui versurile, el se incarca si scria versuri. Dar versurile pe care le scria Paunescu, el le facea atat de repede, de usor, ca si cand ele ar fi existat in cutia lui craniana si numai le dicta. Au fost faze in care ne uitam la el ca la Dumnezeu. Pacat ca Paunescu, de-a lungul timpului, a lovit in cei care l-au iubit cel mai tare, care au tinut cel mai tare la el. Nu stiu de ce s-a intamplat lucrul asta. Lucru pentru care o parte din cei care au fost loviti l-au si parasit si nu s-au mai intors niciodata", povesteste Seicaru.

    SUCCES. Cantecele interpretate la Cenaclu puteau sa aiba un succes inca de la prima auditie, cum a fost cazul melodiei "Aruncarea in valuri". "Eu am scris-o pe drum si in momentul cand am cantat-o, eu nu stiam ce sa spun acolo. N-a mai compus nimeni pana acum asa ceva, nici n-a mai spus «iubita mea, sa ne-aruncam in mare». S-a mers pe un taram nebatatorit si a fost primita din prima extrem de bine de catre sala si atunci piesa este hit de la inceput, mai ales ca eu am avut si avantajul ca a fost si o filmare si a fost si in direct la radio, ca era radioul dupa Paunescu si se transmitea in direct. In momentul in care am plecat de la Paunescu trebuia sa ne adaptam, pentru ca nu era usor sa faci niste versuri care prindeau din prima la public si spuneau ceva. Eu am scris foarte multe cantece de dragoste. A fost foarte greu sa gasesti un om sa te adaptezi. Eu am stiut ca cobor oarecum stacheta si am coborat de acolo, insa a trebuit sa scriem muzica in continuare. Am colaborat cu Dan Verona, care a scris versuri foarte faine, dar cu multa munca", afirma folkistul.

    PROBLEME. "Dupa ce au plecat de la Cenaclul Flacara, Hrusca si Seicaru au avut probleme cu Paunescu. "A incercat sa ne interzica spectacolul de la Teatrul Tandarica din Bucuresti, unde jucam alaturi de Radu Gheorghe, pe simplul motiv ca versurile erau ale lui. Spectacol se bucura de mare succes, se juca cu casa inchisa. A reusit, dar numai pentru doua saptamani, pentru ca am reluat spectacolul cu piese noi. Acel moment ne-a mobilizat pe mine si pe Vasile si am scris in cateva zile piesele care urmau sa ne propulseze in topuri si sa ne aduca «eliberarea»: «Copacul cu flori», «Ochii tai», «Frunze», «Nunta de flori» sau «Imbratisarea marii»", afirma Stefan Hrusca, care acum locuieste in Canada.

    "Sunt multi care vor sa cante si spun: unde gasesc versuri, unde se cumpara? Trebuie sa ai o educatie formata, ceea ce se cheama cultura generala, cat de cat sa fie conturata, sa stii pe unde umbli, pe ce strada te duci, pentru ca altfel bajbai in intuneric", spune Vasile Seicaru.

    AntiprimAvara

    Ce daca vine primavara, / Atata iarna e in noi / Ca martie se poate duce / Cu toti cocorii inapoi. / In noi e loc numai de iarna / Vom ingheta sub ultim ger / Orbecaind pe copci de gheata / Ca un stingher spre alt stingher.

    de Adrian Paunescu
    muzica Vasile Seicaru

    Aruncarea In valuri

    Iubita mea, sa ne-aruncam in mare / Si sa traim in mare neinfranti / Si sa ne luam, daca voiesti, la vara / Trei saptamani concediu pe pamant. /

    de Adrian Paunescu,
    muzica Vasile Seicaru

    PIESELE RADIOULUI LIBER
    Al doilea val al marilor cantareti de folk a fost in jurul anilor 1975-1976, dupa cum afirma Victor Socaciu. "As spune ca liderii acestui al doilea val eram eu cu Alifantis", afirma artistul, care a avut si el de-a face cu cenzura: "Aveam, de exemplu, cantecul «Europa», scris in 1983, in care avansam niste idei care, la vremea aceea, erau impotriva cursului politic pe care il avea Romania. De exemplu, spuneam: «Noi de-a pururi sa fim o familie, una singura pe continent», ceea ce era total impotriva cursului politic. Mi-a fost interzisa piesa. Am scris-o, a scapat pe postul principal de radio si singurul. Dupa aceea a fost piesa retrasa. Aceasta piesa, alaturi de «Libertate», au fost primele piese care s-au cantat in momentul in care radioul public a devenit radioul liber, la revolutia din ’89".

    Victor Socaciu organizeaza, incepand chiar cu 1990, Festivalul de Folk "Om bun". Fundatia cu acelasi nume s-a nascut cinci ani mai tarziu. "Eu am fost de parere sa facem intr-o sala mica, pentru a creea intimitatea de care are nevoie genul ca atare. Ne-am spus ca noi nu mai putem face manifestarile alea care erau cu zeci de mii de oameni, sa lansam si pusti, ca asta e de fapt esenta Festivalului «Om bun»: nu neaparat sa fie un sir de recitaluri ale batranilor folkisti, ci sa fie o scena pentru cei care vin in urma noastra", afirma Victor Socaciu.

    In momentul in care ai mers pe o linie si ai facut cantec social, atunci ti-ai creat stilul. Au fost trupe care au fost usor haiducesti, cantareti care au cantat cantece de dragoste si asa au si ramas. Peste toate a contat cel mai mult aplecarea asupra partii de cuvant, asupra textelor Vasile Seicaru

    PUBLICUL ESTE UNUL CULTIVAT

    Vasile Seicaru spune ca publicul de folk este unul foarte inteligent si cultivat, care cunoaste versurile pe dinafara: "Nu poti sa sari orice, pentru ca nu mai are continuitate si-si pierde logica. Mi s-a intamplat la o piesa celebra de-a mea, la «Adio», care are refrenul: «Nici nu pot nimic sa-ti spun...». Am sarit o strofa si, in momentul in care m-am uitat la public, au inceput: «Eu ti-as mai spune amanunte». Uaaau! Spectacol viu! Un spectacol viu, de asta are nevoie lumea, sa se intample ceva in sala, deci practic s-a intamplat ceva acolo. Eu am fost pus intr-o situatie din care trebuia sa ies, nu? Am lasat, au terminat, am reluat exact strofa aia, dupa care ar fi trebuit sa vin cu tot felul de explicatii. Ele puteau sa vina si n-au venit din partea mea. Adica ce: haideti sa va spun despre ce e vorba, de fapt eu stiu versurile, dar o fac pe nebunul, am vrut eu sa... Nu! Asta este! Va multumesc pentru faptul ca v-ati dat seama ca mai e, da’ oricum stiu ca cei care sunt aici sunt in mare parte avizati, stiu ce inseamna folkul si cu ce se mananca"

    Cenaclul Flacara a fost cel mai puternic fenomen social si cultural al anilor ‘70-’80, care a marcat milioane de oameni, care si astazi se hranesc cu amintirile momentelor petrecute la intalnirile cu Cenaclul. Nu banuise nimeni setea teribila de muzica, de poezie a acelei «generatii in blugi» Stefan Hrusca

    O ASTEPTARE MUZICALA

    Socaciu spune ca exista in 1990 o asteptare a romanilor pentru muzica occidentala. "Pe langa aceasta asteptare, chiar societatea noastra a facut o intoarcere atunci de 180 de grade de la est catre vest. Asta a fost societatea pe care ne-au creat-o parintii nostri. Practic, procesul de integrare incepea in acea clipa, in 22 decembrie 1989. Normal ca muzica romaneasca a fost dintr-o data defavorizata, dar ea venise cu un handicap, pentru ca asa cum masina Dacia arata cum arata in comparatie cu Mercedesul, asa era si muzica romaneasca in comparatie cu muzica de afara", sustine Victor Socaciu.

    O MUZICA MARGINALIZATA

    "Nici un alt gen de muzica nu a avut o asemenea amploare si recunoastere, desi - asta este culmea! - pe televiziunea nationala si la radio se dadea foarte putin, in comparatie cu alte genuri muzicale (muzica usoara, care era muzica oficiala si cu o sustinere a tuturor institutiilor de sus si pana jos). Folkul era o chestie marginalizata, dar, in acelasi timp, de cel mai mare succes. Poate la un nivel mult mai mic, rockul reprezenta acelasi lucru, revolta tinerilor exprimata in aceasta zona de arta, care este rockul. Dar folkul avea un atu: avea o baza culturala mai mare si era nevoie de cuvant mai mult decat de muzica", ne-a declarat Victor Socaciu.

    20% DIN PUBLICUL MELOMAN

    Victor Socaciu este de parere ca folkul reprezinta circa 20% din publicul romanesc consumator de produs muzical. "Daca luam esichierul meloman din Romania, folkul reprezinta cam 20% din acest esichier. Sigur ca din acesti 20% sunt o parte care iubesc si muzica de origine culta sau sunt consumatori si de rock, dar 20% mi se pare foarte bine. Numai ca e o problema de promovare a acestui gen si a oricarui gen de fapt. Sunt convins ca si acum, dupa 15 ani, lucrurile nu sunt asezate pe deplin, totusi. Fiecare gen de muzica, incet-incet, si-a gasit o albie", mai spune artistul.
    Citeşte mai multe despre:   vasile,   muzica,   păunescu,   afirma,   editie de colectie,   versurile,   seicaru,   socaciu,   vasile seicaru

    Serviciul de email marketing furnizat de