x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Masura necredintei

0
30 Ian 2005 - 00:00

Superstitia este un virus vechi de veacuri, care ne infesteaza sangele de dinainte de a ne naste.

de ADRIANA OPREA-POPESCU

Nu stim ca suntem bolnavi, dar avem cu totii simptome... Ne manifestam diferit: unii isi scuipa in san in vazul lumii, altii isi fac cruce cu limba in cerul gurii, pe ascuns. Si intotdeauna descoperim manifestari noi ale aceleiasi boli populare. Dispar in uitare superstitii demodate, apar altele noi, adaptate vremurilor in care traim, dar suma lor ramane constanta.

Caci astazi, de pilda, desi nu mai nasc in paie si isi programeaza cezarienele, romancele tot incearca, de pamplezir, o sare in cap pentru aflarea sexului bebelusului. Iar omul de afaceri, desi nu are nici o remuscare sa intre in noul an plin de datorii, n-o sa dea niciodata bani de pomana lunea. Ca nu cumva, probabil, tot printr-o superstitie, sa repete gestul in timpul saptamanii.

Sunt scuzele micilor esecuri si polita de asigurare a marilor ghinioane. Pentru fiecare dintre noi, superstitiile in care credem sunt masura slabiciunii noastre. Ne descopera vulnerabilitatile si temerile. Ne cantaresc necredinta. Oricat de evlaviosi si de cucernici am fi in preajma icoanelor si oricat suflet am pune in carnea rugaciunilor noastre. Caci, dupa ce spui cred in Dumnezeu, trebuie sa stii sa pui punct si sa nu mai poti adauga nimic credintei tale. Nici macar un fir de sare presarata peste umar...

Serviciul de email marketing furnizat de