Papusa

Papusile, majoritatea lor, au o durata de viata foarte scurta. Ele traiesc maximum cinci ani, dupa care zac asa, moarte, intr-o lada cu vechituri. Sunt cateva insa care sunt ingrijite, pieptanate zilnic, ca parul sa nu-si piarda stralu-cirea, sunt dezmierdate si alintate, li se spala rochitele. Acestea ating varsta majoratului. Atunci se strica...

Colegii si subalternii stiau foarte putine despre el, iar daca i-ai fi intrebat, ti-ar fi raspuns ca nu a iesit nicioda-ta cu ei la o bere si ca nu-l interesau fotbalul si politica. Era cunoscut drept un tip foarte sever care vorbea putin, la obiect si avea o manie: curatenia. De altfel era singurul care avea nu una, ci doua femei de serviciu care faceau curat la el in birou simultan. Nimeni nu putea intra neanuntat la el in incapere. Cu toate astea, barba-tul usor grizonat verifica usa. Era bine sa fie prevazator, sa ia masuri sporite. Pentru ca astazi era o zi grea, importanta, trista si dureroasa ca un gol in piept.

Forma cifrul si servieta se deschise cu un clic! aspru, ca o comanda scurta. Scoase cutia neagra si eleganta pe care o desfacu incet, cu atentie, asa cum trezesti un copil din somn. Papusa era acolo! O scoase din patutul de matase, in care ea il astepta intotdeauna cuminte, cu bratele desfacute...

O privi indelung, ii mangaie parul si-i netezi rochita - la gandul ca cineva l-ar putea vedea in aceste momente intime, incarcate de emotie, ochii i se umplura de lacrimi. Era ultima zi alaturi de ea...

Papusa nu-l lasase la greu... In noptile adesea lungi, cand nu putea dormi de dorul ei, se furisa de langa nevasta, pasind tiptil pe parchetul ceruit. Papusa bagata in buzunarul halatului de casa, atingandu-i usor si senzual muschiul piciorului, ii oferea senzatii fara seaman - liniste, siguranta, barbatie. Ar fi putut cuceri lumea, cu papusa in buzunarul de la halat! .... Ajuns in baie, o ruja, ii dadea cu un pic de fond de ten si ii spunea in soapta cat de mult o iubeste. Atunci cand o mangaia cu sapun si balsam pe tot corpul, nu-i vorbea, dar o fascina punandu-i muzica. Ii placea sa o spele ascultand Für Elize! E drept, ascultau si Bolero-ul lui Ravel, dar numai in anumite momente... Trecusera prin multe impreuna si nu stia cum sa se desparta de ea...

Se gandi sa-i dea foc! Dar cum sa justifice fumul intepator si gros, al materialului sintetic topit, ce ar fi iesit pe sub usa? Oare ar fi suportat sa vada cum pielea ei ingrijita, de plastic crem, se transforma intr-o bucata de alvita neagra si cleioasa? Imaginea aceasta il oripila! Nu! Nu va face asta, niciodata!

S-o cioparteasca cu lama... Adica sa-i taie picioarele, stomacul, fata si ochii din doar cateva linii fine, trase la intamplare. Ar fi fost o idee buna? Nu! L-ar fi enervat peste masura sa-i taie capul si sa constate ca e sec! Cum adica? El a adorat o tampita? El a investit toata dragostea lui intr-o relatie gen cioban-munte? Adica ciobanul striga si muntele ii raspunde printr-un ecou?! O legatura de efect, dar fara substanta, fara suflet, fara ratiune. Nu, nu, nu!... Cum adica? El este un individ primitiv? Cine-si permite sa gandeasca asta despre el? Se infurie si dadu cu pumnul in masa. Zgomotul puternic il trezi si il infricosa. Daca cineva se afla pe hol, ce ar fi gandit? Dinspre biroul lui, liniste si deodata poc!, o bufnitura... Se sfatui in gand ca, pe viitor, sa fie mai prudent.

Ce-ar fi s-o dezmembreze pe iubita lui?... Sa-i rupa incet si pe rand manutele si piciorusele! Apoi, asa ciunga si oloaga sa-i lipeasca pe spate o cutie goala de chibrituri si s-o dea cu crema pe ce a mai ramas din corp... ar fi tarat-o pe jos, privind cum lasa in urma ei o linie sticloasa, ca o dara de saliva pe un covor persan. Gandul acestei ultime umilinte il excita un pic...

Trrr! - telefonul suna, facand tandari tacerea din birou. Smulse receptorul si raspunse aproape urland: Alo, da!

Sa traiti, domnule comandant!

Ma gasesti, dupa ora pranzului, pe platou, la inspectie! Tranti receptorul, fara sa mai astepte nici o suflare macar de partea cealalta a firului.

Fara iubita lui, penarul negru si elegant, culcusul ei de matase, parea un sicriu gol in care se ingroapa amintiri. Nu o va mai atinge niciodata, nu-i va mai spune te iubesc!, nu ii va mai spala rochitele...

Dar trebuie sa scape cumva de ea! Papusa atinsese varsta majoratului si se stricase. Zicea Tata!...

Iar cand papusile incep sa vorbeasca, e semn rau...