x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Atelierul maestrului Petraşcu

0
Autor: Simina Stan 27 Iun 2010 - 00:00
Atelierul maestrului Petraşcu
Vezi galeria foto

Gheorghe Petraşcu (Petrovici), Iorgu cum i se spunea de către intimi, s-a născut în Tecuci, în 1872. Părinţii săi, Constantin Petrovici şi Elena, erau proprietarii unei podgorii la Nicoreşti, ţinutul Fălciu. Fratele mai mare, Nicolae, a fost diplomat, scriitor, critic literar şi de artă, cel de-al doilea frate, Vasile, doctor, iar Gheorghe a devenit unul dintre cei mai mari, dacă nu chiar cel mai autentic pictor al epocii sale.

"Petraşcu e un om cumsecade. Are casă proprie, nevastă, copii, nu fumează, nu bea, nu se îndoapă cu stupefiante, e econom, la 9 seara este în pat şi la 7 dimineaţa la lucru. Nu-şi rade mustaţa, nici nu poartă plete, e îmbrăcat corect, iar ca lectură preferă Brătescu-Voineşti. În înfăţişarea lui exterioară Petraşcu nu are nimic de artist, şi mai puţin încă de nebun", scria Tonitza în 1928.

Chipul maestrului Petraşcu ne este cunoscut datorită numeroaselor autoportrete. Avea o figură blândă şi vorbea molcom, cu nuanţe moldoveneşti. "Ca om, era demn şi rezervat, sobru şi economicos, nu ezita însă să deschidă mai larg punga când era vorba de un covor persan, de cărţi de artă. Se îmbrăca îngrijit şi alegea lingerie şi cravate fine, călătoarea des în străinătate să nu scape vreo manifestare artistică mai importantă. El şi-a educat copiii cu o grijă de toată lauda, trimiţându-i să-şi completeze studiile şi să se perfecţioneze la Paris. Petraşcu şi-a clădit o casă, cu atelier pe gustul lui", scria în memorii K.H. Zambaccian.

CASELE PETRAŞCU
În 1913, după căsătoria cu Lucreţia C. Marinescu, cu care a avut doi copii - Mariana, graficiană, şi arhitectul Gheorghe (Pichi) Petraşcu, familia se mută în casa din Str. Căderea Bastiliei (fostă Cometa) numărul 1, colţ cu Piaţa Romană. Clădirea construită de arhitectul Spiridon Cegăneanu are trei niveluri, atelierul fiind la ultimul etaj. "Câteva trepte en colimaÎon legau atelierul de etajul al doilea. Din stânga, printr-o fereastră mare, despărţită cu bare de fier, venea lumina, iar pe peretele opus scării, din reproducerile de artă îl urmăreau familiar fiinţe ca Venus de Tiţian, profilul Furiei Addormentata, Amorul Sacru şi Amorul Profan." Petraşcu împreună cu familia sa au locuit aici până la jumătatea anului 1920, când s-au mutat în apropriere de Bdul. Aviatorilor, în cartierul vilelor elegante, pe fosta stradă Av. Căpitan Demetriade numărul 3, într-o reşedinţă mult mai încăpătoare, construită într-o zonă plină de farmec şi vegetaţie, în care se răsfaţă şi astăzi această parte a Capitalei. Stilul este un compromis între "sobrietatea stilului modernist şi ornamentaţia încărcată a arhitecturii vechi".

În 1920 a vizitat prima oară Târgovişte, un an mai târziu construindu-şi o reşedinţă de vacanţă pentru a picta. Locuinţa este simplă, două încăperi la parter, cea mare fiind atelierul, şi două camere la etaj; căutând astfel să compenseze distrugerea în 1917 a casei copilăriei de la Nicoreşti.

ATELIERUL DIN STR. ZAMBACCIAN
În aceste imagini de epocă rare ale lui Petraşcu în atelierul său, publicate în revista Ilustraţiunea Română, din decembrie 1937, acesta a fost fotografiat aşezat la şevaletul lui în halatul de lucru, dând ultimele tuşe unui tablou aproape terminat. Pensulele se odihnesc în vase vechi de fier, în oale cu motive arhaice româneşti "bune de pictat", iar pe mese sunt cărţi de poezie şi albume de pictură. Atelierul "pe gustul" maestrului era un salon înalt şi răcoros, fără să fie prea mare, părea vast, fiind luminat de o fereastră largă. Era un loc în care "de obicei domneşte liniştea, dar atunci când artistul lucrează este o linişte deplină, se aude numai bâzâitul albinelor sau câte un zgomot de afară".

Încăperea mirosea a vopsele proaspete, a tablouri ude, ce stăteau înşirate unele cu faţa întoarsă la perete. Despre pânzele de-abia isprăvite şi încă neuscate maestrul spunea "acuma trebuie un timp să se aşeze". Acest atelier, cât şi cel de la Târgovişte se regăsesc în multe din operele maestrului, şi nu cel din Str. Căderea Bastiliei. Scoarţele negre basarabene sunt omniprezente şi împreună cu cele câteva perne vesele acopereau de obicei divanul simplu, adesea sunt pictate fotoliile din salon, iar pereţii toţi sunt acoperiţi de tablouri, cărora lumina din atelier le dă o viaţă nouă. Până în 1942 Petraşcu a participat la expoziţii, ulterior, datorită bolii contactate în 1940, a renunţat să picteze. Atelierul devenise de mult o amintire, pe 1 mai 1949, când a încetat din viaţă.

CULORILE LUI PETRAŞCU
"Toate culorile se ţin, se leagă", constata Şirato, afirmând că "o lucrare de Petraşcu, privită chiar de-a-ndoaselea, îşi menţine în întregime virtuţile, aşa după cum, când eşti întins pe iarbă, peisajul răsturnat îşi păstrează întreaga încântare". "Lucrez în culori mai mult închise pentru că aşa au lucrat toţi pictorii mari. Eu nu fac teorii. Eu pictez după cum simt. Nu am o culoare preferată, toate îmi plac. Arta nu este de a utiliza sute de culori, ci de a lega cinci, şase culori în cea mai desăvârşită armonie", spune într-un interviu maestrul. Acesta folosea 12 culori: alb, ocre-jaune, jaune citron, terre de Sienne, crom, vermillon, rouge indien, bleu de cobalt, bleu de Prusse, bleu mineral, outremer şi noire d'ivoire.

Fiica sa, graficiana, şi pictoriţa Mariana Petraşcu îi dezvăluiau secretele: "Folosea pentru grund culorile rămase, după ce le amestecase bine şi obţinuse o materie uşor colorată, într-un ton neutru spre gri, fie spre ocru". Pictorul era "economicos, însă nu ezita să cumpere culori fine, prefera culorile Blocks şi Foinet, comanda cadre poleite cu aur veritabil de la Casa Havard din Paris pentru tablourile cele mai reuşite. Spunea, după Ingres: le cadre est la récompense du tableau", scria Zambaccian.

ATELIERUL ÎN TABLOURI
Petraşcu dă o notă boierească interioarelor sale, în care predomină sobrietatea bunului gust, întrucât a înfăţişat mai interesant decât toţi ceilalţi liniştea odăilor mari în care covoare întunecate se armonizează şi în care aştepţi să se întâmple ceva. În interioarele din Bucureşti rar se întâlnesc personaje, pictorul a consemnat în special atmosfera şi cadrul în care îşi petrecea viaţa. De obicei sunt înfăţişaţi "doi pereţi ai atelierului, unul primeşte lumina de la fereastra generoasă din stânga, celălalt aşezat chiar în faţă este luminat din plin". Pereţii toţi sunt încărcaţi de tablouri. Acelaşi covor basarabean ajuns notoriu, acelaşi fotoliu, aceeaşi sobă, acelaşi divan, aceeaşi fereastră. "Interiorul său, cu totul remarcabil prin lumina egală şi pustie, are o neobişnuită putere de sugestie. La Petraşcu, un scaun gol lângă un zid poate să devină un lucru însufleţit, care aproape îţi strânge inima", scria Nicholm, critic de artă olandez.

Citeşte mai multe despre:   stare de lux

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Topul durerilor insuportabile

Topul durerilor insuportabile
Specialiştii lumii au alcătuit un clasament al celor mai violente dureri. În rândul oamenilor circulă tot felul de legende privitoare la dureri, unele n-au nicio bază ştiinţifică.   Ei bine, pe...

Te doare călcâiul? Ai fasceită plantară! Ce este, de fapt, și cum o tratezi?

Te doare călcâiul? Ai fasceită plantară! Ce este, de fapt, și cum o tratezi?
Obișnuim să spunem că „ne doare călcâiul”, dar nu știm că atunci ne confruntăm de fapt cu fasceita plantară – înțelegând prin aceasta și suferințe specifice pentru zona pe care călcăm...

Efectul placebo – beneficiile studiilor clinice pentru pacienți

Efectul placebo – beneficiile studiilor clinice pentru pacienți
„Placebo” este  un cuvânt și o noțiune despre care mai toată lumea crede că știe. Efectul placebo a devenit celebru după ce a fost publicată în 2004, cu un imens succes de piață, cartea...

Aparatul dentar la copii: necesitate sau modă?

Aparatul dentar la copii: necesitate sau modă?
Aparatul dentar pentru copii. Când și de ce? Începând cu vârstă de 6 ani, ar trebui văzut prima oară un copil de către ortodont și nu după ce i-au erupt toți dinții permanenți (12 ani), explică...

Infecția cu Virusul West Nile – prevenție, simptome, tratament

Infecția cu Virusul West Nile – prevenție, simptome, tratament
Virusul West Nile este un potențial factor declanșator al unor afecțiuni grave (meningite, encefalite, meningoencefalite), principala cale de transmitere în rândul oamenilor fiind înțepătura tânțarilor...

Boala Fabry – diagnostic, simptome, tratament

Boala Fabry – diagnostic, simptome, tratament
Boala Fabry este o afecțiune genetică (ereditară) care determină acumularea, de-a lungul timpului, a unor depuneri în celulele corpului. Cum se transmite boala Fabry? Boala Fabry este o boală cu...

Rezistența la antibiotice. Ce o determină și cum o depășim

Rezistența la antibiotice. Ce o determină și cum o depășim
În ultimii ani, rezistența bacteriană a devenit un fenomen mondial, ce presupune o adevărată provocare pentru domeniul medical. Conform EUCAST (Societatea Europeană de Microbiologie Clinică și Comitetul pentru Te...

Laringita acută. Cum o tratezi

Laringita acută. Cum o tratezi
Laringita acută este o inflamație a laringelui, cauzele afectării acestuia fiind în principal de natură infecțioasă, predominant virală și apoi într-o măsură mai mică, bacteriană. Alte posibile cauze...

Sucul de sfeclă roșie și lămâie – beneficii pentru sănătate

Sucul de sfeclă roșie și lămâie – beneficii pentru sănătate
Sucul de sfeclă roșie și lămâie – beneficii. Proprietatile benefice ale sfeclei de culoare rosie sunt cunoscute inca din antichitate. Paracelsus a fost omul care a utilizat-o in pastile pentru diferite...

Dializa fără aparat - metoda a fost inventată de un român

Dializa fără aparat - metoda a fost inventată de un român
În România există aproape 10.000 de pacienţi dializaţi pentru insuficienţă renală cronică, iar costul terapiei acestor bolnavi – suportat de CNAS – depăşeşte o sută de milioane de euro pe an. În...

Proprietățile miraculoase ale florilor de tei

Proprietățile miraculoase ale florilor de tei
Teiul era considerat de popoarele străvechi un arbore sacru datorită mirosului îmbătător al florilor și a influenței benefice pe care o au asupra oamenilor. De-a lungul timpului s-au scris multe povești de...

Sedentarismul – cum îl combatem?

Sedentarismul – cum îl combatem?
Sedentarismul este o „boală” care afectează în prezent din ce în ce mai mulţi oameni. Ea se manifestă prin statul în poziția șezândă, mai mult timp, în fața televizorului sau a calculatorului la birou sa...

Cum să slăbești eficient. 13 reguli de fitness și alimentație pentru a vedea rezultate rapid

Cum să slăbești eficient. 13 reguli de fitness și alimentație pentru a vedea rezultate rapid
Azi vorbim despre reguli al fitness-ului, dar și despre niște idei greșite care se mai perpetuează inclusiv în cercurile de presupuși profesioniști. Ce este fitness-ul si ce reguli trebuie respectate pentru a v...

Remedii naturale pentru răul de maşină

Remedii naturale pentru răul de maşină
Greața și senzația de amețeală specifice răului de mișcare îți pot strica vacanța, așa că îți vor prinde bine câteva remedii naturiste pe care să le folosești atunci când mergi cu mașina. Aceste...

Primele semne ale bolii Parkinston, care pot fi identificate cu 20 de ani înainte de instalarea bolii

Primele semne ale bolii Parkinston, care pot fi identificate cu 20 de ani înainte de instalarea bolii
Oamenii de ştiinţă spun că au identificat primele semne ale bolii Parkinson, care apar cu 15 – 20 de ani înainte ca boala să se instaleze, scrie BBC. Tomografiile făcute unui număr mic de pacienţi cu risc...
Serviciul de email marketing furnizat de