Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Numeroşi pacienţi – de vârste diferite, consideraţi sănătoşi sau cu o patologie cunoscută – se prezintă la medicul de familie cu o acuză aparent banală: ameţeala.
Numeroşi pacienţi – de vârste diferite, consideraţi sănătoşi sau cu o patologie cunoscută – se prezintă la medicul de familie cu o acuză aparent banală: ameţeala.
La o anamneză atentă, doctorul descoperă că acest termen vag ascunde două simptome distincte, de etiologie diferită şi având, fireşte, modalităţi deosebite de tratament.
Simptome
Ameţeala este descrisă ca o stare de slăbiciune, instabilitate, pierdere superficială a cunoştinţei, cădere iminentă, în timp ce vertijul este o falsă senzaţie de mişcare, de rotire a persoanei respective sau a obiectelor, a spaţiului din jurul ei.
Ameţeala este determinată de irigarea insuficientă a creierului, produsă de o scădere a tensiunii arteriale, din multiple cauze: anemie, hemoragii, deshidratare (prin diaree, vomă, febră), ateroscleroză cerebrală, tulburări de ritm sau chiar simpla schimbare bruscă a poziţiei (ridicare). Alte cauze sunt: hipoglicemia, dar şi diabetul zaharat, anxietatea extremă, unele infecţii, etilismul, reacţiile adverse la diferite medicamente (sedative, antihipertensive, diuretice, antialgice, antidepresive), dar şi, deşi poate părea paradoxal, hipertensiunea arterială.
Ameţeala poate fi însoţită de confuzie, oboseală, zgomote în urechi, dureri de cap, palpitaţii, dar devine serioasă când e acompaniată de dureri precordiale, intense dureri de cap, tulburări de vedere, afazie, când sugerează un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. În astfel de cazuri este imperios necesară prezentarea bolnavului într-un serviciu de urgenţă.
Ureche, tumori, scleroză
Vertijul poate fi dat de o afectare a urechii interne – labirintita sau neurita vestibulară, sindrom Meniere, tumori de nerv vestibular sau de o suferinţă cerebrală (tumori, scleroză multiplă, insuficienţă vertebro-bazilară).
În mod tipic, vertijul e acompaniat de greaţă, vomă, transpiraţii, mişcări rapide ale ochilor, dar uneori şi de scăderea auzului, zgomote în urechi, dureri de cap.
Bolnavul trebuie să îi descrie medicului cu exactitate simptomele pe care le prezintă, precum şi modul lor de apariţie, frecvenţa lor (apar des, în mod constant sau discontinuu), durata lor şi condiţiile în care eventual starea sa se ameliorează.
Determinarea cauzei implică analize clinice şi de laborator amănunţite: examen fizic, neurologic, ORL, cardiologic, probe de sânge, EKG, eventual radiografii, tomografii etc., care implică o eficientă colaborare interdisciplinară.
