Bătălia din ochi

Cât o fi junghiul de al dracului, cât o fi sângerarea de bau-bau, cât o fi inflamaţia de aducere a coşmarului, medicii zic că e bine să ţii seama de semnale de alarmă ca să te urci în tramvai şi să te duci la doctor. Cele mai păcătoase sunt bolile care nu îşi anunţă prezenţa. Boli viclene, care te macină pe tăcute, iar când au scos colţii faza e avansată şi ele sunt greu de învins.

CREŞTEREA TENSIUNII
Din încrengătura acestor boli viclene negălăgioase, dar pustiitoare face parte şi glaucomul: cea mai întâlnită formă de glaucom nu-şi manifestă prezenţa, dar te lasă fără vedere. Retina este un fel de placa fotografică a unui aparat de luat

vederi, care este până la urmă ochiul. Pe suprafaţa retinei există o mulţime de celule vizuale. Fiecare celulă vizuală este prevăzută cu un firişor de nerv care iese din celulă, se uneşte cu alte firişoare nervoase şi alcătuiesc nervul optic. O comparaţie se poate face. Acest ansamblu superb seamănă cu un cablu cu multe liţe. Cablul mare este nervul optic, iar sârmuliţele sunt firişoarele de nerv.

PRIMITIV
Glaucomul, prin presiunea mărită în ochi, întrerupe aceste firişoare nervoase, le distruge şi nu mai este transportată informaţia la creier pentru a se crea imaginea. Apar nişte scotoame, pete negre, care se tot lăţesc până la nevedere. În afară de presiunea mare în ochi, care strangulează firişoarele nervoase ce ies din celulele vizuale, mai lucrează în rău şi unele procese chimice. La glaucom se însumează şi unii factori vasculari, adică nu mai e bine hrănit cu sânge şi substanţe nutritive nervul optic. Este foarte importantă descoperirea glaucomului în stadii de început, pentru a se putea interveni. Tocmai de aceea, e bine să se efectueze periodic controale la oftalmolog. Acesta este cel mai des glaucom, numit glaucomul primitiv, care apare după o anumită vârstă.

SECUNDAR
Există şi glaucoame secundare, ce sunt derivate din alte boli, de exemplu: presiunea creşte în ochi, dând glaucom secundar şi din cataractă avansată. Mai există şi glaucomul acut, care duce la criză cu dureri foarte mari. Continuă să explice boala glaucom, poate una dintre cele mai grave boli de ochi, col. Gheorghe Anghel, şeful Clinicii de oftalmologie de la Spitalul Militar Central. Creşterea presiunii în ochi apare ca urmare a formării de prea mult lichid cristalin ca apa, lichid clar, care este umorul apos.

Acest umor apos iese printr-un unghi al ochiului. Dacă acest unghi nu mai este permeabil, el nu mai permite să se evacueze plusul de umor apos. Deci creşte presiunea intraoculară şi sunt strivite acele firişoare nervoase ieşite din celulele vizuale, care alcătuiesc prin însumare nervul optic. Un examen al fundului de ochi şi al câmpului vizual, ca şi măsurarea presiunii în ochi duc la diagnosticul de glaucom.

TERAPII
Terapia în glaucom are două componente. Un tratament cu picături şi intervenţia chirurgicală. Terapia are două ţinte: să scadă cantitatea de umor apos, pentru a nu creşte presiunea în ochi. Adică să se fabrice mai puţin lichid cristalin în ochi. A doua ţintă a tratamentelor este sporirea posibilităţii de evacuare din ochi a acestui plus de lichid, de umor apos. Picăturile în ochi pot executa ambele acţiuni. Dacă bolnavul de glaucom se află în faza de tratament cu picături, el trebuie să-şi pună conştiincios picăturile în ochi şi să se supună periodic controalelor.

Picăturile puse în ochi pot face ambele acţiuni ale terapiei, să împuţineze producerea de lichid cristalin în ochi, dar şi creşterea posibilităţilor de evacuare a acestui surplus de umor apos. Picăturile de pus în ochi fac parte din clasa betablocantelor de tipul propanolol, cel folosit şi în bolile de inimă. Aceste betablocante micşorează cantitatea de lichid produsă în ochi. Alte picături inhibă, temperează producerea unei enzime generatoare de prea-plin de lichid în ochi.

Alte substanţe din picături găsesc altă cale de eliminare a surplusului de lichid, altă cale decât acel unghi din ochi numit iridocornean. Aceste substanţe menţionate ultimele sunt derivate de prostaglandină. Ultima categorie de picături se pune mai rar, adică o picătură seara.

METODA CU LASER
Alte tratamente presupun intervenţiile oftalmologului. Există o metodă cu laser care acţionează pe zona blocată de la unghiul iridocornean al ochiului. În acel unghi se află o structură precum o plasă pe unde trebuie să se scurgă lichidul umorului apos. La glaucom, ochiurile acestei plase se înfundă şi cu sânge şi, astfel, se îngustează ochiurile plasei, împiedicând scurgerea de lichid din ochi, cu consecinţe în creşterea presiunii intraoculare. Cu laser se lărgesc aceste ochiuri ale plasei din unghiul ochiului şi se elimină corespunzător lichidul fabricat în ochi.

Când irisul ochiului bolnavului blochează unghiul iridocornean de scurgere a lichidului, oftalmogloul trebuie să recurgă la o intervenţie chirurgicală. Un lucru trebuie menţionat. Intervenţia în caz de glaucom, ca şi tratamentul cu picături nu pot să readucă vechea acuitate vizuală. Cu alte cuvinte, aceste terapii nu-i pot da bolnavului de glaucom vederea de dinaintea maladiei. Dar aceste tratamente opresc procesul de deteriorare a vederii, care altcumva poate merge până la orbire.

Spre deosebire de glaucom, intervenţia în cataractă cu înlocuirea cristalinului îi redă omului vechea vedere, adică vederea bună.

BOALA NERVULUI OPTIC
Glaucomul este creşterea tensiunii, a presiunii în ochi. Glaucomul este o boală a nervului optic care este distrus de evoluţia bolii, ajungându-se la orbire. Boala evoluează insidios, banditeşte şi, pe bună dreptate, în popor i se spune glaucomului apa-neagră, adică orbire.