Boli prinse din zbor

Prin inţepătură, unele specii de ţănţari pot inocula in circuitul sangvin agenţi ai unor boli infecţioase, unele deosebit de grave, cum ar fi malaria, febra galbenă, denga şi diferite forme de encefalite.

Prin inţepătură, unele specii de ţănţari pot inocula in circuitul sangvin agenţi ai unor boli infecţioase, unele deosebit de grave, cum ar fi malaria, febra galbenă, denga şi diferite forme de encefalite.

Deşi bolile infecţioase transmise de ţănţari sunt mai frecvente in special in zonele tropicale şi subtropicale, şi in ţara noastră au fost inregistrate astfel de cazuri. Acum căţiva ani a existat o severă epidemie de encefalită cauzată de virusul West Nile, transmis prin inţepătura ţănţarilor. Inţepăturile de ţănţari provoacă aproape intotdeauna o reacţie de apărare din partea organismului care se manifestă prin inroşirea pielii şi formarea unei umflături iritante. In cazuri speciale, se produc leziuni şi infecţii cauzate de infectarea prin scărpinare sau chiar febră.

In faţa ţănţarilor nu suntem egali. Sunt persoane care depăşesc cu multă uşurinţă inţepăturile acestui inamic, dar sunt altele la care aceste episoade au urmări grave şi foarte grave.

In cazul persoanelor foarte sensibile, reacţia depăşeşte măncărimea normală, mai ales dacă inţepăturile sunt numeroase şi in mai multe locuri: zonele afectate se umflă şi starea de rău se generalizează cu simptome de urticarie, scăderea tensiunii sangvine, manifestări gastrointestinale, hipertermie şi şoc anafilactic.

Copiii sunt ţinte ideale pentru ţănţari. Ei au pielea subţire, vasele sangvine superficiale, uşor de pătruns şi un somn adănc. Copilul nu suportă măncărimea, aşa că se va scărpina mai mult decăt un adult, cauzăndu-şi mici răni, care favorizează infectarea cu bacteriile aflate in mod normal pe piele.

Inainte de a pleca intr-o călătorie in ţări exotice, informaţi-vă asupra bolilor răspăndite in acea regiune şi asupra insectelor care ar putea fi periculoase. Dacă e necesar, vaccinaţi-vă sau luaţi-vă măsuri profilactice. Şi, in orice caz, puneţi-vă in bagaj produse repelente - aceste produse ţin ţănţarii la distanţă, dacă se aplică pe toate zonele expuse de pe corp, de mai multe ori pe zi.

IARBA. Ţănţarii se inmulţesc oriunde există apă stătătoare. Pentru a minimiza expunerea la inţepăturile de ţănţari e bine să schimbăm periodic apa din recipiente, să avem grijă ca iarba să fie bine tăiată pentru că, de obicei, acolo le place să stea. De asemenea, e bine să alegem locuri pentru petrecerea timpului liber, care să beneficieze de o uşoară briză, deoarece ţănţarii nu pot zbura cănd bate văntul.

FEMELELE. In timp ce masculii se mulţumesc să se hrănească şi să se odihnească, femelele au nevoie de sănge pentru a-şi procura proteinele indispensabile maturizării aparatului reproductiv. Femelele sunt dotate cu un sistem senzorial complex pentru detectarea "donatorului de sănge". Indată ce obiectivul este fixat, ţănţarul femelă se aşază pe piele şi inţeapă folosindu-se de o trompă dotată cu mici dinţişori prin care suge săngele. Inţepătura nu ajunge la terminaţiile nervoase, şi astfel persoana nu işi dă seama că este inţepată şi nu simte durerea. După ce se hrăneşte cu sănge, femela ţănţar depune ouă pentru a relua un nou ciclul de viaţă.

Ştiaţi că

Ţănţarii au nevoie de o apă stătătoare in care să-şi completeze ciclul de viaţă prin incubarea larvelor
Pentru ca un ţănţar să treacă de la stadiul de ou la cel de adult, pe timpul verilor călduroase sunt suficiente şapte zile
Ţănţarul mascul are dimensiuni mai mari decăt femela, se hrăneşte numai cu nectar de plante şi apă, neprezentănd un pericol pentru om
Ţănţarul femelă poate trăi pănă la trei săptămăni pe timpul verii şi multe luni peste iarnă pentru a-şi depune ouăle primăvara

Sfatul medicului

Expuneţi căt mai puţin pielea, in special cănd se inserează; imbrăcaţi-vă cu haine de culoare albă şi din ţesături naturale. Evitaţi parfumurile pe bază de alcool, deodorantele, fixativul de păr. Pentru protejarea pielii folosiţi produsele repelente, care, aplicate pe piele, ţin insectele la distanţă.