Calcule de bun sfârşit

Zilele trecute, la un eveniment medical, un profesor doctor bine zicea că viaţa unui om nu poate fi evaluată în bani. E de ne-preţuit. Dar managementul medical face frecvent acest păcat: pune un preţ pe viaţă. Un pumn de arginţi. Se fac calcule cu o frenezie bolnăvicioasă. Se calculează tratamentul pe bolnav, pe zi de vară şi pe zi de iarnă; se calculează până la centimă costurile tratamentelor pe boli, costul concediilor medicale. Se inventariează numărul zilelor de spitalizare...

Dar îl întrebam pe reputatul profesor ce preţ plătim dacă tratamentul bolnavului cronic este întrerupt. Costurile sunt imense. Pentru că aceşti bolnavi cu afecţiuni dintre cele mai grele - cancere, diabet, boli cardiovasculare, HIV/SIDA etc. - se decompensează rapid. Iar medicul specialist este în situaţia de a prescrie un nou tratament mai costisitor şi, de regulă, mai greu de procurat. Pentru un bolnav de cancer, a întârzia chimioterapia este fatal.

Pentru un bolnav de diabet, insulina e vitală... Am luat la întâmplare trei farmacii din Bucureşti, una din Constanţa şi două din Braşov. În nici una dintre aceste farmacii (din lanţuri farmaceutice diferite) nu am găsit avastin şi temodal, două citostatice prescrise curent de oncologi. Mai mult, farmacistele - jos pălăria pentru amabilitatea lor - au intrat în reţea şi, de exemplu, în Braşov, în nici o farmacie nu erau cele două medicamente. Aceasta este situaţia la ora actuală, când încă programele naţionale de sănătate pentru bolile cronice nu au fost amputate.

Dar ce va fi din ianuarie, când bugetul acestor programe va fi redus cu 15%?! Bolnavii cronici sunt anesteziaţi cu promisiuni că, până la finele anului, sunt bani pentru a duce la bun sfârşit programele. Şi, cu ele, probabil, vor fi duşi la bun sfârşit şi mulţi bolnavi. Acesta-i managementul performant: calculează totul. Viaţa nu are rost dacă nu aduce măcar doi bani. Moartea, în schimb, e profitabilă şi pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung. Din ianuarie, cu un valoros 15%!