x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ce sunt diverticulii

1
Autor: Dr Dana Tinică 12 Sep 2011 - 21:00
Ce sunt diverticulii

Cum se formeaza
In principiu, peretele organelor este alcatuit dintr-un strat interior, adica mucoasa, apoi un strat muscular, acoperit in afara de o foita protectoare. Diverticulii 'falsi' se formeaza cand mucoasa este impinsa printr-un punct slab al stratului muscular spre exterior. Aceste zone slabe sunt, de obicei, locul de patrundere a vaselor de sange. In fine, diverticulii se formeaza fie din cauza unei presiuni crescute in interior, care forteaza peretele in aceste puncte slabe, producand un fel de hernie, fie atunci cand peretele este tras dinspre exterior, ca efect al unei afectiuni din vecinatate, de exemplu, o infectie sau inflamatie cronica.

Diverticulii colonului
Diverticulii colonului sunt, de regula, multipli, au marimi diferite, de la cativa milimetri la cativa centimetri, fenomenul fiind denumit diverticuloza. Ei apar la adulti, fiind descoperiti la 10% dintre persoanele peste 40 de ani si aproape jumatate dintre cele peste 60 de ani. Dieta saraca in fibre, inacti­vitatea, obezitatea si fumatul reprezinta factori favorizanti. Cauza aparitiei diverticulilor o constituie constipatia si eforturile din timpul defecatiei, diverticuloza fiind practic o afectiune a lumii moderne, o consecinta a modi­ficarilor survenite in stilul nostru de viata si modul de alimentatie, carac­terizat prin hrana ultraprocesata, saraca in fibre. Simptomele nu sunt relevante: poate aparea ocazional durere abdominala, mai ales in partea inferioara stanga (in fosa iliaca stanga), balonare, tulburari de tranzit intestinal (diaree sau constipatie).

Diverticulii nu ridica probleme medicale deosebite, fiind descoperiti eventual din intamplare, cu ocazia unor investigatii. Insa, 20% dintre diverticuli genereaza complicatii, care constau in hemoragii sau inflamatii (numite diverticu­lite). Hemoragiile se manifesta prin sangerari rectale, uneori minime, alteori abundente, cu sange inchis la culoare sau sange proaspat, cu cheaguri. Hemoragia este nedureroasa si de obicei se opreste spontan. Diverticuloza este diagnosticata cu ajutorul clismei baritate sau prin colonoscopie. ­Trebuie precizat ca descoperirea unui diverticul nu este o drama.

Nu a fost descrisa nici o legatura intre aceste formatiuni si aparitia cancerului de colon! Este adevarat ca uneori ele pot coexista, pentru ca acest tip de cancer este destul de frecvent, dar diverticulul nu face decat, eventual, uneori, sa ingreuneze precizarea diagnosticului de cancer. Nu exista un tratament specific pentru diverticuloza, accentul punandu-se pe evitarea constipatiei. In acest sens, trebuie ca dieta sa contina alimente bogate in fibre, adica fructe, legume, leguminoase si cereale. Aportul de fibre insa este ineficient in lipsa unei hidratari corespunzatoare, de doi litri de apa zilnic. Cei care nu suporta alimentele bogate in fibre (care pot determina uneori balonare sau dureri abdominale) pot recurge la suplimente de fibre. Nu trebuie neglijat exercitiul fizic, cate o jumatate de ora pe zi. In fine, defecatia trebuie sa se desfasoare in liniste, fara stres, dupa o anumita rutina, fara a se incerca amanarea sau grabirea ei.

Diverticulita
Diverticulita este inflamatia sau infectia unui diverticul. Motivul este evident: in interiorul diverticulului se pot acumula fragmente de continut intestinal, pe care diverticulul nu le poate elimina inapoi in colon, din cauza lipsei unui perete muscular puternic. In consecinta, ele stagneaza, bacteriile se inmultesc la acest nivel si se produce infectia. Diverticulita se ma­nifesta prin durere abdominala severa, persistenta, aparuta brusc, care se intensifica la miscare. Durerea este localizata de obicei in partea inferioara stanga a abdomenului, dar poate avea si alte locali­zari. Ea este insotita de febra, frisoane, balonare, greata, varsaturi, diaree sau constipatie. Diverticulita poate genera uneori complicatii mai grave.

Astfel, pe langa hemoragie mai pot aparea: abcesul (adica o colectie cu puroi), perforatia care determina peritonita (continutul diverticulului se raspandeste in interiorul cavitatii abdominale si determina inflamatia foitei care inveleste organele, adica peritoneul, situatie in care trebuie sa se intervina de urgenta). De asemenea, se mai poate produce o fistula, adica o comunicare intre diverti­cul si un organ, care poate fi o portiune din intestin, vaginul ori vezica urinara. In fine, o inflamatie mai veche poate ingusta diametrul colonului si produce o obstructie, adica oprirea tranzitului intestinal, care constituie, de asemenea, o urgenta.

In formele usoare de diverticulita se adminis­treaza antibiotice (pe cale orala) si antialgice ­(pentru combaterea durerii) si se recurge la o dieta lichida, usoara, pentru ca, ulterior, dupa cateva zile, sa se reintroduca treptat fructe, legume si cereale. Cura cu antibiotice trebuie urmata o perioada si in dozele indicate de medic, pentru a asigura vindecarea infectiei. In formele mai grave, in care exista pericolul complicatiilor, pacientul este internat in spital si se administreaza antibiotice pe cale intravenoasa. Daca au aparut totusi complicatii se va interveni chirurgical.

In intestinul subtire
Mai rar, diverticuli asemanatori pot aparea si pe intestinul subtire. Acesta are o prima portiune, mai scurta, aflata in continuarea stomacului, numita duoden si alta mai lunga, compusa din jejun si ileon. Diverti­culii de pe duoden sunt de aproximativ cinci ori mai frecventi decat cei de pe jejuno-ileon. Foarte des, diverticulii nu determina simptome sau produc unele vagi: durere abdominala sau balonare. Alteori, sunt evidente complicatiile lor: hemoragie (fie varsaturi cu sange, fie melena, adica scaun negru cu sange digerat), diverticulita (durere abdominala intensa, loca­lizata de obicei in partea central superioara a abdomenului sau in jurul ombilicului, insotita de febra si frisoane), obstructie intestinala. In cazul in care diverticulul apare pe jejun si ileon, mai ales in formele vechi, insotite de inflamatie locala, se produc fenomene de malabsorbtie, cu scadere in ­greutate si ­anemie.

Diverticulul Meckel
Mult mai cunoscut este diverticulul Meckel. Acesta este un diverticul congenital (aparut de la nastere), destul de frecvent, fiind intalnit la 2%-3% din populatie, reprezentand un vestigiu al unei formatiuni embrionare. Este situat in portiunea terminala a intestinului subtire, in apropiere de jonctiunea cu colonul. Are o lungime de 3-12 pana la 20 cm, poate fi liber sau fixat de peretele abdominal si contine tesut intestinal, dar si gastric, pancreatic sau de alta natura. In 30%-40% dintre cazuri nu determina nici un fel de simptome. Alteori, se face remarcat prin complicatiile sale, din primii ani ai copilariei, chiar la copilul mare (peste 10 ani) sau la adult. Acestea sunt: hemoragia, infectia, perforatia sau obstructia intestinala. Tratamentul este chirurgical, cu excizia diverticulului si rezolvarea eventualelor complicatii determinate de acesta.

La esofag
Si la nivelul esofagului se pot forma diverti­culi, acestia aparand, de obicei, la persoane peste 50 de ani. In prima portiune a esofagului, la jonctiunea acestuia cu faringele, se dezvolta diverticulul Zenker. Acesta este mai frecvent la barbati si se formeaza din cauza unei tulburari de motilitate a sfincterului esofagian aflat la acest nivel. Concret, deglutitia, inghitirea, se face cu o presiune mai mare din cauza contractiei anormale a acestui sfincter si determina hernierea mucoasei prin peretele esofagian slabit. Cu timpul, diverti­culul se mareste, o parte din alimente se acumuleaza acolo si comprima esofagul, producand dificultati si durere la inghitire, senzatie de corp strain si halena (miros neplacut).

Continutul diverticulului poate fi regurgitat (eliminat in faringe si cavitatea bucala), fenomen favorizat de anumite pozitii ale trunchiului, pe care bolnavul ajunge sa le cunoasca. Aceasta regurgitare poate avea loc si noaptea, in somn, producand aspiratie bronsica (patrunderea alimentelor in caile respiratorii) si accese de tuse. O tulburare de motilitate aparuta la nivelul sfincterului inferior al esofagului, aproape de conexiunea cu stomacul, determina aparitia unui diverticul la acest nivel, manifestat prin dificultati la inghitire, senzatia de arsura retrosternala si regurgitatie. Diverticulii pot fi diagnosticati prin examen radiologic, endoscopie digestiva superioara sau tomografie computerizata, iar tratamentul este chirurgical.

La nivelul peretelui vezicii biliare se pot forma, de asemenea, diverticuli (asa-zisele sinusuri Rokitansky-Aschoff), din cauza cresterii presiunii in vezica biliara. Se asociaza frecvent cu litiaza biliara.

Vezica urinara
La nivelul vezicii urinare se pot forma diverti­culi fie congenitali, fie dobanditi. Cei dobanditi apar frecvent la barbati, dupa 55 de ani, cauza fiind o obstructie in evacuarea vezicii. Mecanismul este similar: din cauza cresterii presiunii si efortului facut la urinare, se poate forma un diverticul in portiunea slabita a peretelui. Obstacolul poate fi reprezentat de prostata marita, de o strictura (ingustare) a uretrei (segmentul care conduce urina din vezica la exterior) sau disfunctii neurologice ale vezicii. Afectiunea se manifesta prin urinare dificila, senzatie de urinare incompleta, infectii urinare repetate. Diagnosticul este pus, de obicei, printr-o cistografie sau cistoscopie, fiind precizat de un specialist urolog, iar tratamentul este chirurgical.

In schimb, la femei este mai intalnit diverticulul uretral, care, desi destul de putin cunoscut, nu este tocmai rar, fiind descris la 1,5%-4% dintre femei, de obicei, dupa varsta de 45 de ani. Acesta se produce din cauza inflamatiei glandelor periuretrale, care in timp obstructioneaza uretra si determina aparitia formatiunii. Inflamatia este cauzata de infectii repetate, germenii incriminati fiind Coli, ­Chlamydia sau gonococul. Simptomele sunt: urinari frecvente, urgenta la urinare, urinare ­dificila si dureroasa, dispareunie (durere in momentul ­actului sexual). Diagnosticul este pus de un medic urolog, pe baza examenului clinic si a unor investigatii (cistouretrografie, uretrografie retrograda, cistouretroscopie), iar tratamentul este chirurgical.

In concluzie, diverticulii sunt niste formatiuni benigne (necanceroase), dar periculoase prin complicatiile lor. Indepartarea lor chirurgicala, de obicei usoara, ramane insa fara efect daca nu dispare si cauza care a dus la formarea lor.

PUNGI SAU BUZUNARE. In organism, la nivelul peretelui organelor cavitare se pot forma niste prelungiri, un fel de 'pungi' sau 'buzunare' numite diverticuli. Diverticulii pot aparea cam peste tot in tractul digestiv, de exemplu, esofag, intestinul subtire, intestinul gros, sto­mac, vezica biliara, dar cel mai frecvent sunt intalniti pe colon. De asemenea, pe tractul urinar, respectiv pe uretra sau vezica urinara, se pot forma diverticuli.

ADEVARATI SI FALSI. Diverticulii pot fi congenitali (adica din nastere) sau dobanditi, pot fi unici (mai rar) sau multipli. Ei au un corp care bombeaza in exteriorul peretelui si o parte mai ingusta, un 'gat', care comunica astfel cu cavitatea interi­oara. Diverticulii pot fi adevarati, atunci cand peretele lor are aceeasi structura ca si peretele organului, dar mai frecvent sunt 'falsi', adica peretele lor este mai subtire, fiind format doar dintr-un singur strat.

ANATOMIE. In sistemul digestiv, diverticulii se intalnesc cel mai frecvent la nivelul colonului si in special in zona sigmoidiana. Colonul are mai multe regiuni: el incepe cu cecul, aflat in partea inferioara dreapta a abdomenului, dupa care urca spre ficat, formand colonul ascendent, traverseaza spre stanga abdomenului, alcatuind colonul transvers, apoi coboara spre partea inferioara dreapta, constituind colonul descendent. Acesta este urmat de o portiune cu un traiect sinuos, numita sigmoid. La acest nivel, din cauza particularitatilor anatomice (traseu, calibru interior mic, presiune crescuta), se intalnesc cel mai frecvent ­­diverticulii. In schimb, in segmentul urmator, portiunea terminala a colonului, numita rect, aproape niciodata nu apar diverticuli.

Citeşte mai multe despre:   medicul de familie

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Ranitidina, interzisă temporar de la vânzare

Ranitidina, interzisă temporar de la vânzare
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) a dispus, ca măsură de precauţie, blocarea vânzării în farmacii a medicamentelor pe bază de ranitidină, atât cu administr...

Antibioticele trebuie luate la ore fixe

Antibioticele trebuie luate la ore fixe
În popor, există o anume minimalizare a regulilor pe care medicii le impun în administrarea medicamentelor. Pacienţii privesc în registru facil programul de înghiţire a pastilelor, programul de injecţii şi fac...

Jumătate dintre români sunt nemulțumiți de stilul lor de viață și vor să trăiască sănătos

Jumătate dintre români sunt nemulțumiți de stilul lor de viață și vor să trăiască sănătos
Jumătate dintre români consideră că nu au un stil de viaţă sănătos şi doresc să schimbe acest lucru, arată un sondaj online la care au participat 3.075 de respondenţi, desfăşurat în prima etapă a...

9 motive ca să consumi pătlăgele roșii

9 motive ca să consumi pătlăgele roșii
Roșiile se numără printre alimentele bogate din punct de vedere nutritiv care oferă și incredibile beneficii pentru sănătate, atunci când sunt consumate zilnic. Roșiile sunt bogate în vitaminele A, C, K, B6,...

„Evali” - o nouă afecţiune indusă de ţigara electronică

„Evali” - o nouă afecţiune indusă de ţigara electronică
O nouă afecţiune indusă de ţigara electronică şi o nouă consecinţă a fumatului este „Evali”, o boală care în România este necunoscută, a declarat profesorul doctor Florin Mihălţan. Potrivit...

Ritualuri pentru o stare de bine în mijloc de iarnă

Ritualuri pentru o stare de bine în mijloc de iarnă
Ideea de self-care (a avea grijă de tine) este tot mai des întâlnită în ultimii ani şi nu se referă doar la grija de bază legată de sănătate, igienă, hrană etc., ci la o grijă care ţine şi de starea de...

Soluția eficientă pentru a avea picioare tonifiate și fără celulită

Soluția eficientă pentru a avea picioare tonifiate și fără celulită
Fie vara sau iarnă, picioarele tonifiate și fără celulită sunt mereu la modă. Desigur că poți să le acoperi și să nu te gândești la celulită dar poate vrei să arăți bine tu pentru tine în orice moment...

Cum facem față asteniei de iarnă

Cum facem față asteniei de iarnă
După entuziasmul și strălucirea sărbătorilor de iarnă, luna ianuarie vine cu liniște, dar și monotonie, vremea este friguroasă ne ține mult în casă, iar ziua scurtă ne lipsește de razele benefice ale...

De ce să consumi miere în sezonul rece

De ce să consumi miere în sezonul rece
Mulţi nutriţionişti consideră că mierea este un superaliment. Dincolo de calităţile sale gustative, are proprietăţi antiseptice şi antiinflamatoare, care combat oboseala şi infecţiile...

Opinia psihologului: Cum sabotăm fericirea noastră și a celor din jur?

Opinia psihologului: Cum sabotăm fericirea noastră și a celor din jur?
Galerie Foto O relație echilibrată între doi adulți aduce creștere și are la bază încredere și susținere. Acest echilibru presupune deschidere și răbdare pentru a înțelege atât nevoile personale, cât și pe cele ale p...

Explicaţiile psihologului: Cum a apărut meditația și de ce trebuie să o luăm în serios?

Explicaţiile psihologului: Cum a apărut meditația și de ce trebuie să o luăm în serios?
Atât în Orient, cât și în Occident, oamenii meditau cu cel puțin 2500 de ani în urmă. Cu toate acestea, practica meditației a rămas mult timp în sfera relgioasă sau spirituală. Anul 1960 a adus o prima schim...

Cum să te ţii de rezoluţiile de Anul Nou

Cum să te ţii de rezoluţiile de Anul Nou
La fiecare început de an, ne propunem să facem schimbări radicale în viaţa noastră. Vrem să slăbim, să ne lăsăm de fumat, să citim mai mult, să obţinem o promovare, să câştigăm mai mult, să mergem în...

Mai multe modele de monitoare video pentru bebeluși vor fi retrase de pe piață

Mai multe modele de monitoare video pentru bebeluși vor fi retrase de pe piață
Philips România SRL a notificat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor despre începerea unei campanii de retragere voluntară a şapte modele de monitoare video pentru bebeluşi din gama Philips...

Cum poţi face mai mult rău încercând să ajuţi

Cum poţi face mai mult rău încercând să ajuţi
Românii, oameni sentimentali şi săritori, acţionează când un om are un necaz pe stradă şi aplică metode auzite prin telefonul fără fir cum că ar rezolva suferinţa. Unele sfaturi şi acţiuni de ajutorare...

Biorezonanța și cele trei etape în care atacă bolile

Biorezonanța și cele trei etape în care atacă bolile
Diagnosticele şi terapiile din categoria tratamentelor alternative naturiste utilizează aparatura şi programele biorezonanţei. Biorezonanţa porneşte şi de la teoria agresiunii bolilor mai întâi asupra zonei...
Serviciul de email marketing furnizat de