Complicaţiile diabetului

Medicina cunoaşte nenumărate exemple de boli grave, incurabile, versatile, multifocale, polimorfe, cu mai multe stadii, forme clinice, complicaţii, afecţiuni asociate, dar poate că nici una nu este atât de complexă ca diabetul.

Complicaţiile acestei boli sunt grave, devenind maladii în sine. Într-adevăr, toate organele sunt, din păcate, afectate într-un anumit grad, mai devreme sau mai târziu, de diabet, iar evoluţia complicaţiilor – afectarea vasculară, renală, nervoasă, oculară – impune un tratament de specialitate atent şi susţinut. E adevărat, când ai diabet nu ai o boală, ci mai multe, nu urmezi doar un tratament (neplăcutele injecţii cu insulină sau antidiabeticele orale), ci mai multe, nu este suficient să urmezi un regim de viaţă costisitor, pretenţios şi mai ales obligatoriu, ci trebuie să investighezi, să tratezi, să previi mai multe afecţiuni medicale.

Vom prezenta în continuare, succint, complicaţiile cronice ale diabetului, deşi fiecare este fără exagerare un capitol în sine, fără a ne referi la cele acute, care sunt generate de problemele zilnice de control al glicemiei (hiperglicemia, hipoglicemia, cetoacidoza), destul de frecvente la rândul lor, sau la extrem de dramaticele come diabetice, induse prin diferite mecanisme (cetoacidoză, hiperosmolaritate sau hipoglicemie), a căror abordare este de strictă specialitate.

Ateroscleroza

Afectarea vasculară este comună în diabet şi ea se realizează la nivelul vaselor mari (macroangiopatie) sau mici (al capilarelor, ceea ce produce microangiopatia diabetică), ambele forme fiind la fel de periculoase. Macroangiopatia diabetică afectează vasele coronare (care irigă inima), cerebrale şi periferice. Hiperglicemia şi dislipidemia din diabet generează ateroscleroza, cu îngustarea vaselor şi fragilizarea pereţilor acestora, ducând în final la scăderea fluxului sangvin şi implicit a irigării ţesuturilor, producând suferinţa acestora.

Ateroscleroza apare pe mai multe sectoare concomitent, producând cardiopatie ischemică dureroasă (cu durere toracică intensă, localizată în stânga şi iradiată în umăr şi braţ) sau nedureroasă, infarct miocardic (care poate evolua uneori fără durerea violentă caracteristică, ceea ce întârzie prezentarea la medic şi precizarea diagnosticului), hipertensiune arterială, accidente vasculare cerebrale, arteriopatie periferică la nivelul membrelor inferioare. În acest din urmă caz, pielea este palidă sau violacee, apar tulburări trofice ale unghiilor şi pete, hiperkeratoze, ulceraţii greu vindecabile pe tegument, temperatura membrului scade şi pulsaţiile la acest nivel lipsesc. Durerea apare la început la mers (se numeşte claudicaţie intermitentă) şi cedează în repaus, dar o dată cu agravarea bolii apare şi spontan. (De altfel, suferinţa piciorului diabetic, la care apar atât manifestările de microangiopatie, cât şi de neuropatie, va fi tratată într-un articol separat.)

Un studiu publicat în 2007 insistă asupra severităţii afectării cardiovasculare în diabet, afirmând că circa 75% dintre diabetici decedează prin complicaţii de această natură şi că frecvenţa arteriopatiei periferice este de până la de zece ori mai mare la diabetici, comparativ cu cei care nu suferă de această boală.

Retinopatia

Microangiopatia diabetică afectează capilarele care hrănesc nervii, retina sau fac parte din sistemul de filtrare renală, generând complicaţii la aceste niveluri. De asemenea, este responsabilă în mare parte de vindecarea dificilă a leziunilor cutanate şi a infecţiilor trenante apărute pe piele şi mucoase.

Retinopatia diabetică este o complicaţie gravă, care poate duce la pierderea vederii. Ea se manifestă prin înceţoşarea vederii, apariţia de scotoame (muşte zburătoare), fiind nedureroasă şi putând fi din această cauză deseori neglijată. Alteori se manifestă abrupt, prin pierderea bruscă a vederii, din cauza unor hemoragii sau dezlipiri de retină. De aceea, este important ca bolnavul de diabet să se prezinte la controlul oftalmologic anual sau de câte ori îi indică medicul său curant. Din fericire, progresele medicale permit azi o abordare terapeutică eficientă şi în aceste cazuri grave prin fotocoagularea laser. În afară de această temută complicaţie, pacienţii cu diabet au un risc crescut de apariţie a cataractei, glaucomului, iritei, ulcerului cornean sau conjunctivitei.

Nefropatie şi neuropatie

Nefropatia diabetică este una dintre cauzele principale care conduc la insuficienţă renală. Diabetul produce scleroză glomerulară, scăzând capacitatea funcţională a rinichiului şi favorizează infecţiile renale şi ale căilor urinare. Simptomele sunt frecvent discrete, evidenţiindu-se doar prin examene de sânge şi urină, în care apare o proteinurie persistentă şi treptat creşterea indicatorilor retenţiei azotate în sânge. În timp apar edeme, hipertensiune arterială, anomaliile urinare cresc şi se ajunge la insuficienţă renală cronică, ce se poate trata doar prin dializă sau transplant.

Neuropatia diabetică se produce prin afectare capilară, dar şi prin efectul nociv direct pe care hiperglicemia îl are asupra neuronilor. Ea apare la nivelul membrelor sau organelor interne, generând o simptomatologie extrem de variată. Neuropatia periferică se manifestă fie prin parestezii (furnicături, amorţeală) la nivelul membrelor, cu scăderea sensibilităţii termice şi dureroase şi astenie musculară, fie prin forme dureroase, manifestate fie printr-o durere surdă, fie printr-o durere extremă, atroce, care apare în repaus, de obicei noaptea, la nivelul degetelor şi al tălpilor, dar şi la coapse sau gambe, fiind de obicei calmată de mers şi care cedează greu la antialgice obişnuite.  La nivel cardiovascular, neuropatia produce tahicardie (90-100 de bătăi pe minut) şi hipotensiune arterială ortostatică (tensiunea arterială putând să scadă chiar cu 30 mm când bolnavul se ridică în picioare), ceea ce poate deveni extrem de deranjant pentru pacient. La nivel digestiv se produc afectări ale inervaţiei esofagiene (cu disfagie), pareză gastrică (cu senzaţia de plenitudine gastrică, greţuri, vărsături, sughiţ, scăderea poftei de mâncare), afectări intestinale (cel mai frecvent cu diaree, dar uneori şi constipaţie). Modificările urologice implică dificultăţi în golirea vezicii urinare, dispariţia senzaţiei de vezică plină, iar la bărbaţi, ejaculare retrogradă şi impotenţă. Un alt simptom ce pare mai puţin important este diminuarea sau dispariţia transpiraţiei, mai întâi în jumătatea inferioară a corpului, apoi în cea superioară, ceea ce duce la fisurarea pielii şi alte tulburări trofice la acest nivel.

Alte tulburări

Din păcate, numărul complicaţiilor diabetului este mult mai mare şi el include probleme osteoarticulare (osteoporoză, deformări articulare şi osoase, sindrom de tunel carpian etc.), probleme hepatice (steatoză din cauza încărcării grase produse prin tulburările metabolice, care poate evolua spre hepatită şi ciroză), tulburări hormonale, boli dermatologice şi imunitare (se produce o depresie a sistemului imunitar, ce favorizează infecţiile bacteriene, virale şi fungice). În ultimii ani a fost evidenţiată o legătură între diabetul zaharat de tip doi şi boala Alzheimer, fie prin scăderea fluxului sangvin cerebral, fie prin diminuarea nivelului glucozei în celule din cauza reducerii nivelului  insulinei, fie prin accidente vasculare repetate, care produc distrugeri tisulare.

Recomandări

Pacienţii suferind de diabet trebuie să ţină legătura cu medicul de familie şi cu medicul specialist diabetolog, să se prezinte la control atunci când sunt solicitaţi, pentru examen general, analize de laborator, examen cardiologic, examen oftalmologic, oscilometrie (pentru determinarea valorilor presionale la membrele inferioare) sau alte examene de specialitate ce sunt recomandate. De asemenea, este bine să urmeze tratamentele specifice şi regimurile alimentare impuse de complicaţiile diabetului, care pot aduce noi restricţii, precum şi vaccinările ce sunt indicate. Totodată este bine ca să îşi determine glicemia şi tensiunea arterială cât mai des posibil. O altă măsură importantă ce trebuie luată este evitarea factorilor nocivi (alcool, tutun, alimente grase sau suprachimizate, stres, infecţii intercurente, factori climatici extremi), ce acţionează pe un organism tarat din cauza diabetului.  În concluzie, nici diabetul, nici complicaţiile sale nu mai reprezintă azi o condamnare implacabilă, ci pacientul dispune de informaţii, modalităţi terapeutice şi metode de investigaţie avansate pentru a-şi proteja sănătatea.

 
TERAPIE. Tratamentul complicaţiilor diabetului nu are, din păcate, efect reversibil asupra lor, dar le poate stopa sau încetini evoluţia. Tratamentul începe cu menţinerea glicemiei la valori normale printr-un regim alimentar adecvat (care în diabet nu este facultativ, ci are un rol esenţial), prin activităţi fizice zilnice şi, fireşte, prin medicaţia hipoglicemiantă specifică: antidiabetice orale sau insulină.