x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Medicul de familie Copilul, bunicul şi ţăşnitoarea

Copilul, bunicul şi ţăşnitoarea

21 Aug 2007   •   00:00

Canicula părjoleşte şi tot ce e viu pofteşte lacom la apă. Nu mai am puterea să mă scald in sudoarea lipicioasă din maşina 331. Cobor. Sunt peste 35 de grade, dar e rai faţă de sauna duhnindă din maşină...

Canicula părjoleşte şi tot ce e viu pofteşte lacom la apă. Nu mai am puterea să mă scald in sudoarea lipicioasă din maşina 331. Cobor. Sunt peste 35 de grade, dar e rai faţă de sauna duhnindă din maşină. Beau ultimele inghiţituri de apa plată şi imi imaginez o ţăşnitoare la care să mă răcoresc. O ţăşnitoare ca pe vremuri, infiptă la colţ de stradă, miluind cu apă rece trecătorii, dar şi păsările cerului... Dintr-o dată văd la căţiva metri una care se dăruieşte generos. Am apreciat greşit. Cred că mai am peste o sută de metri pănă la apă. Dar nu ţăşnitoarea mă atrage, ci un spectacol unic, fantastic, irepetabil. Cu un bătrăn, un copil şi o ţăşnitoare. Bătrănul e costumat exact cum recomandă medicul pe timp de caniculă: pantaloni şi bluză de culoare albă ca zăpada, o pălărie de pai prea feminină, şlapi de plajă. Nepotul e o copie la scară redusă a bunicului. Cu o singură diferenţă: băiatul de vreo 7 anişori aleargă fără răgaz in jurul ţăşnitorii, sfidănd canicula. Sunt foarte aproape de spectacol ca să-mi dau seama că totul e real. Tăşnitoarea e umedă de plăcerea că are apă, iar bunicul şi nepotul n-au nici o treabă cu canicula. Pe rănd, pun stăpănire pe ţăşnitoare. Mai intăi bunicul. Măna lui vrăjită taie apa şi o dăruieşte nepotului, care răde şi ţopăie intruna. E ud din cap pănă in picioare. Băieţelul vrea să-şi intreacă bunicul şi loveşte apa aiurea, irosind-o pe asfaltul incins. Bunicul se lasă udat discret, fără ca nepotul să aibă vreo bănuială. Spectacolul live este uriaş. Nu mai ştiu cănd bunicul sau nepotul ia cu asalt ţăşnitoarea. Şi chiar nu mai am nevoie să mă răcoresc. Spectacolul e deplin. Bunicul şi nepotul se mişcă in cerc, ca intr-un joc fără reguli, improvizat, dar vechi de cănd lumea. Sunt doi copii care se joacă, doar că unul dintre ei are peste 70 de ani. Dar ambii ştiu ceea ce eu abia acum aflu: jocul, la orice vărstă, invinge canicula.

×
Subiecte în articol: editorial bunicul