Coşmar de sezon

Toţi avem coşmaruri naţionale. Americanii se luptă cu kilogramele şi, de ce se zbat mai mult, se ingraşă mai tare. Francezii fac foamea ca să-şi păstreze silueta, dar spre disperarea lor sunt din ce in ce mai graşi.

Toţi avem coşmaruri naţionale. Americanii se luptă cu kilogramele şi, de ce se zbat mai mult, se ingraşă mai tare. Francezii fac foamea ca să-şi păstreze silueta, dar spre disperarea lor sunt din ce in ce mai graşi. Iar romănii... Da, şi noi avem un coşmar, mai ales acum cănd a dat frigul: să nu ne tragă curentul. De mici suntem povăţuiţi să ne ferim ca de diavol de curent, că il dai afară pe uşă şi el iţi intră pe geam şi că niciodată nu trebuie să stăm in calea aerului. Pentru că aerul rece ne ia pe la şale, pe la urechi, pe la umeri...

Aşa de bine ne este indesată in cap lecţia asta cu curentul, că a ajuns ca mişcarea asta, altminteri normală şi sănătoasă, a aerului să fie percepută ca o teribilă ameninţare, oriunde ne-am afla. Iar "inchide geamul că mă trage curentul" ar putea sta foarte bine alături de celelalte versuri ale imnului naţional. Acasă, pe holurile blocurilor, in birouri, in magazine te ineacă aerul imbăcsit de duhori. La vremea asta mai toţi strănută, le curg nasurile sau urechile. Evident, toate astea sunt puse pe seama statului in curent. Explicaţia e universală: "M-a luat curentul şi am răcit". Dar nici o clipă nu s-ar lua in calcul că tocmai statul nesimţit in spaţii duhnind de miasme greţoase ne imbolnăve