Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O articulatie umflata, dureroasa, intepenita... Fara indoiala, o problema de sanatate frecvent intalnita! Inainte de a putea incepe insa tratamentul trebuie precizate cauza, natura afectiunii, iar acest lucru nu este intotdeauna usor de facut, deoarece exista in jur de 100 de maladii reumatismale! Diagnosticul incepe cu examenul clinic, in care fiecare detaliu are importanta sa: varsta si sexul pacientului, localizarea si aspectul articulatiei (sau articulatiilor) bolnave, existenta unor simptome generale sau la nivelul altor organe. Investigatiile paraclinice joaca insa un rol hotarator, cele mai des folosite fiind testele imagistice (de obicei, o radiografie sau ecografie, mai rar un examen RMN), testele de sange sau examenul lichidului sinovial (adica lichidul extras din articulatia afectata).
Testele de sange indicate in aceste situatii sunt de mai multe tipuri. In primul rand se recurge la cele care urmaresc depistarea unui sindrom inflamator. Cele mai frecvent folosite in acest scop sunt VSH-ul, proteina C reactiva si fibrinogenul. Aceste teste sunt simple si accesibile, dar nespecifice, deoarece nu pot preciza natura inflamatiei descoperite. Oricum ele vor diferentia o afectiune articulara inflamatorie (care poate avea insa numeroase cauze, ce impun investigatii ulterioare) de una degenerativa, adica o artroza. Artrozele sunt afectiuni extrem de frecvente, responsabile de aproape jumatate dintre suferintele articulare, produse prin deteriorarea articulatiei odata cu inaintarea in varsta.
● VSH-ul (viteza de sedimentare a hematiilor) are valori normale de 15 mm/ora pentru barbati si 20 mm/ora pentru femei. Valorile cresc cu varsta, asa ca se poate folosi formula: varsta/2 pentru barbati si varsta + 10/2 pentru femei. Valorile sale cresc mai lent odata cu declansarea procesului inflamator, dar raman crescute mai multa vreme. Valorile sunt interpretabile, ele fiind ridicate in infectii , inflamatii si cancere, dar si in anemie, afectiuni tiroidiene, sarcina, hipercolesterolemie (nivel ridicat al colesterolului in sange). Unele medicamente pot influenta rezultatele testului (de exemplu, unele anticonceptionale, antinflamatoare, antibiotice, antiaritmice, vasodilatatoare si bronhodilatatoare).
● Proteina C reactiva creste rapid, din primele ore de la inflamatie, atinge un maxim in 2-3 zile(putand avea de cateva sute de ori peste valoarea normala), dupa care scade rapid. Valorile normale sunt in jur de 0,3mg/dL (3 mgr/L).
● Fibrinogenul creste mai lent, atinge valori de 2-3 ori mai mari decat cele normale, dupa care scade (mai lent insa decat Proteina C reactiva). Valorile normale sunt de 200-400 mg/dL. Aceste teste sunt insa nespecifice, ele fiind crescute in numeroase tipuri de artrite: poliartita reumatoida, spondilita anchilozanta, artritele reactive, artrita psoriazica, artritele autoimune (din lupus sau sclerodermie), artritele produse de microcristale (de exemplu, guta), artritele infectioase etc . De aceea, pentru precizarea diagnosticului medicul va indica alte investigatii.
Factorul reumatoid este un anticorp intalnit in poliartrita reumatoida, dar si in alte afectiuni autoimune (reumatismale sau nu), precum si in unele cancere sau infectii. Mai mult, 5% din populatia sanatoasa este seropozitiva pentru factorul reumatoid si acest procent creste cu varsta. Tot in poliartrita reumatoida se indica determinarea anticorpilor anti peptide anticiclic citrulinate. In diagnosticarea lupusului se recomanda determinarea anticorpilor anti nucleari (AAN), anticorpilor anti ADN dc, anticorpi anti SS-A(Ro) si anti SS-B(La), anticorpi antihistone etc.
In sclerodermie, se determina anticorpii anti centromer, anti topoizomeraza I (SCL- 70), anti ARN polimeraza III, anti U3-RNP (antifibrilarina).
Daca se suspicioneaza artrita gutoasa se determina nivelul acidului uric in sange (in guta valorile acestuia depasesc 7 mg/dL) si in urina (uricozuria in urina pe 24 de ore).
