Disfagia

Deglutiţia, înghiţirea, este o acţiune voluntară şi parţial reflexă, pe care o considerăm ceva simplu, normal, de la sine înţeles, uşor de realizat. De aceea, pacienţii se prezintă de-a dreptul îngroziţi la medicul de familie când constată că prezintă dificultăţi la înghiţire.

Deglutiţia, înghiţirea, este o acţiune voluntară şi parţial reflexă, pe care o considerăm ceva simplu, normal, de la sine înţeles, uşor de realizat. De aceea, pacienţii se prezintă de-a dreptul îngroziţi la medicul de familie când constată că prezintă dificultăţi la înghiţire.

Cauze

Acest simptom, numit în termeni medi­cali disfagie, nu este o afecţiune în sine, ci poate apărea în numeroase boli, având o etiologie extrem de largă şi de complexă. Bolnavul o descrie ca pe o încetinire, o oprire a bolului alimentar, pe care îl simte înţepe­nit la nivelul gâtului sau undeva re­trosternal, actul în sine necesitând un efort suplimentar. Printr-o anamneză bine condusă, medicul va descoperi şi alte detalii care sunt importante în stabilirea diagnosticului: când anume se instalează disfagia – imediat sau la câteva secunde după înghiţire dacă este intermitentă sau progresivă, dacă este doar pentru alimente solide sau pentru solide şi lichide sau, în mod paradoxal, doar pentru lichide.

Foarte importantă este descoperirea unei patologii în antecedentele bolnavu­lui – un accident vascular, boli neurologice, digestive, autoimune şi de asemenea existenţa unei simptomatologii asociate: durere, incapacitate parţială sau totală de înghiţire, tuse, înecare cu bolul alimentar, regurgitaţii, arsuri retrosternale, în final putându-se ajunge la scădere în greutate, deshidratare şi pneumonii recurente.

Cauzele disfagiei pot fi situate la nivel oro-faringian: tumori, fibroze, infecţii, ulceraţii, boala Parkinson, sau la nivelul esofagului: stricturi caustice sau de iradiere, corpi străini, tumori esofagiene sau de vecinătate, esofagite infecţioase, esofagite de reflux, akalazie – o afecţiune  neuro-musculară, diverticul esofagian, miastenie, sclerodermie etc.

Tratamentul va fi specific afecţiunii în cauză, totuşi medicul va putea indica anumite tehnici particulare pentru bolnavul respectiv de adoptare a unei anumite posturi pentru eficientizarea deglutiţiei.

INVESTIGAŢII. Disfagia poate fi uneori inofensivă sau pasageră, dar poate ascunde şi afecţiuni grave, de aceea este absolut necesar ca bolnavul să se prezinte la medic pentru stabilirea unui diagnostic precis, pe baza investigaţiilor clinice – exa­men fizic ge­neral, consult ORL, consult neurolo­gic, gastroenterologic şi investigaţiilor paraclinice: examen baritat, endoscopie, exa­men de sânge etc.