Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Una din trei familii a avut, are sau va avea experienţa dramatică a cancerului. Cu aflarea diagnosticului, care cade precum securea, incepe calvarul. Imi povestea un mare profesor care ingrijeşte copii cu cancer că, la inceput, părinţii resping diagnosticul, tocmai pentru că este identificat cu condamnarea la moarte
Una din trei familii a avut, are sau va avea experienţa dramatică a cancerului. Cu aflarea diagnosticului, care cade precum securea, incepe calvarul. Imi povestea un mare profesor care ingrijeşte copii cu cancer că, la inceput, părinţii resping diagnosticul, tocmai pentru că este identificat cu condamnarea la moarte.Cineva nevăzut le fură incet copilul. Mai apoi, părinţii se agaţă ca inecaţii de un pai: poate diagnosticul e greşit. Dar diagnosticul se incăpăţănează să iasă la biopsie şi atunci bieţii părinţi simt nevoia să se revolte. Pe medici, pe medicamente, pe semenii care răd in jurul lor, pe soartă, inclusiv pe Dumnezeu. Pentru ca, in final, anestezia să-şi facă efectul. Părinţii se lasă in braţele resemnării aidoma pruncilor in braţele mamei.
Aceeaşi cumplită disperare apare şi cănd "condamnatul" e adult. Indiferent de vărsta lui, de firea lui, de mulţii sau puţinii prieteni pe care i-a avut, cancerul e cancer. Durere, desfigurare, disperare... In fiecare dimineaţă, cănd se bărbiereşte şi se uită atent in oglindă, işi zice: Doamne, te rog să faci să nu arăt măine cum arată bolnavii mei azi. E ca un descănt ce-i vine in minte insistent profesorului doctor Florinel Bădulescu. Vede cancerul zilnic. Lăsaţi copiii să vină la mine, ne indeamnă Domnul. Şi toţi copiii merg direct in Rai. Mă găndeam să-i propunem lui Dumnezeu să-i primească direct la el pe toţi bolnavii de cancer. Chinul indurat e iadul pe pămănt, nu purgatoriu. Hai să venim acasă, unde unii, in iadul ăsta, se mai intreabă dacă avem nevoie de specialişti in oncologia medicală. Mai simplu, cum spunea prof. Bădulescu: oncologul prescrie citostaticele sau lăsăm această responsabilitate internistului. Asta explică de aproape un an. Dar ministerul responsabil cu sănătatea publică incă mai crede că trebuie pregătiţi oncologi doar cănd e nevoie. Intrebarea este: cănd nu vom avea nevoie de oncologi?
