Frigul ne ameninţă cu degerături

Frigul, mai ales asociat cu umiditate crescută, vânt, mare altitudine, poate determina leziuni caracteristice ale tegumentului, uneori uşoare, alteori grave, urmate de complicaţii serioase. Cele mai cunoscute efecte locale ale frigului sunt degerăturile, dar există şi alte manifestări, ca eritemul pernio, paniculita la frig sau urticaria la frig.

Degerăturile apar pe o piele insuficient protejată, expusă la temperaturi sub zero grade Celsius (de obicei sub – 4 grade C).

Persoanele vârstnice şi copiii, ca şi bolnavii cu diferite afecţiuni (diabet zaharat, afecţiuni arteriale, în primul rând, arteriopatia cronică obstructivă, boli neurolo­gice, hipotiroidism, alcoolism etc.) pre­zintă un risc mai mare de apariţie a leziunilor. Acestea se produc mai ales la nivelul extremităţilor: mâini, picioare, nas, urechi, faţă. În stadiile iniţiale, zona afectată este roşie, umflată, cu o senzaţie de amorţeală şi scădere a sensibilităţii. Apoi pielea devine palidă, rece, mai dură, iar după câteva ore se formează vezicule cu lichid clar sau sângeriu. Ulterior apare o zonă tare, închisă la culoare, de gangrenă, care indică devitalizarea ţesuturilor.

Primele măsuri constau în scoaterea bolnavului din frig şi  reîncălzirea zonei. Aceasta nu trebuie făcută brutal, prin expunere la căldură uscată sau masarea zonei, pentru a nu traumatiza suplimentar ţesuturile. Reîncălzirea se face prin scufundarea în apă caldă, la 40 de grade C, timp de 15-30 de minute. Dacă leziunile sunt mai grave, cu ve­zicule şi gangrenă, se acoperă cu un material steril şi bolnavul se duce cât mai rapid la spital. Pentru prevenirea degerăturilor trebuie să aveţi îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvate, de mărime potrivită, niciodată prea strâmtă. Purtaţi două perechi de ciorapi groşi şi lungi (care trebuie schimbaţi când se udă), ghetele so­li­de, cu talpa grosă, bine izolate. Purtaţi căciulă şi glugă, precum şi fular pentru a proteja faţa şi nasul.

Eritemul pernio apare la tempera­turi mai puţin scăzute decât de­ge­ră­tu­r­ile, dar în condiţii de umiditate crescută şi, mai ales, pe suprafeţe care au suferit anterior în urma de­ge­ră­tu­ri­lor.

Este mai frecvent la femei şi apare la nivelul mâinilor, picioarelor, gambelor, nasului sau urechilor. Zo­na afectată devine roşie-violacee, uşor tumefiată, manifestările fiind per­sis­tente. Concomitent apare o sen­­­­zaţie de mâncărime, amorţeală, ar­­­sură sau durere. Tratamentul cons­tă în aplicarea locală de creme cu cor­ti­cos­teroizi şi administrarea unor vasodilatatoare.

Paniculita la frig constă în apariţia unor noduli subcutanaţi în ţesutul adipos, în zona expusă la frig. Fe­me­i­le, în special cele obeze, şi copiii sunt mai sensibili la această afecţiune. La copil, nodulii se observă de obicei la ni­velul feţei, pielea de deasupra fiind ro­şie, formaţiunea dispărând, de obicei, spontan, fără a lăsa urme.

În cazul adulţilor, nodulii apar mai ales pe coap­se, fese, abdomenul inferior, sunt per­sistenţi (putându-se menţine săp­tă­mâni sau luni, uneori până la schimbarea anotimpului, când dispar lăsând o zonă de atrofie), iar pie­lea de deasupra e roşie sau de aspect normal.

Urticaria la frig este o afec­ţi­u­ne alergică declanşată de ex­pu­ne­rea la frig, la mai puţin de 4 grade C. Simptomele apar în timpul expune­rii sau la câteva ore după aceea şi constau în pete roşii, bine delimitate, pro­em­inente, în zona afectată, care per­sistă aproximativ o oră, uneori mai mult.