Hemoragia nazală 

Epistaxisul sau hemoragia nazală este unul dintre cele mai frecvente simptome din sfera ORL. Arhitectura proeminentă, o reţea vasculară bogată şi fragilă, trecerea permanentă a aerului facilitează apariţia acestui simptom.

De obicei, sursa hemoragiei este în zona ­anterioară a nasului, unde există o zonă intens ­vascularizată, dar există şi hemoragii cu punct de plecare în zona posterioară, care sînt mai severe şi mai greu de tratat.

Cauze locale şi cauze generale

Epistaxisul poate avea o cauză locală, la nivelul nasului sau sinusurilor, ori poate fi produs de o afecţiune organică generală. Cei mai evidenţi sînt factorii mecanici: traumatisme externe sau interne (chiar suflatul nasului cu putere, strănutul sau obiceiul de a ne “explora” cavitatea nazală), corpi străini (foarte frecvenţi la copii, uneori fiind descoperiţi la cîtva timp de la introducerea lor), deviaţia de sept. Alte condiţii determinante sînt rinita alergică, infecţiile nazale sau sinusale ori  patologia tumorală (benignă sau malignă). În fine, alte cazuri apar dacă aerul respirat este prea uscat,  dacă există o expunere la substanţe toxice iritante sau chiar la fumul de ţigară, lucru valabil, din păcate, şi pentru fumătorii pasivi.

Cauzele generale ascund de obicei o maladie gravă: leucemie, hipertensiune arterială, insuficienţa hepatică sau renală, sindroame hemoragice (de cauză trombocitară sau prin deficit de factori de coagulare). Uneori epistaxisul apare ca efect advers al unor medicamente: antiinflamatorii nesteroidiene, aspirina, medicaţie anticoagulantă sau prin folosirea îndelungată a soluţiilor decongestive nazale.
Epistaxisul poate apărea unilateral sau bilateral, poate fi de volum mic, mediu sau mare şi poate fi accidental sau repetat. În cazul în care sîngerarea este anterioară, ea se exteriorizează imediat. În cele posterioare, sîngele se poate scurge în faringe, fiind de multe ori înghiţit sau poate fi şi el eliminat.
Anumite simptome însoţesc hemoragia nazală şi ajută la precizarea etiologiei. Astfel, durerea şi tumefacţia locală sînt semnele unui traumatism, pruritul apare în rinita alergică, rinoreea în infecţiile nazale, iar pierderea simţului olfactiv şi o secreţie nazală fetidă sînt semnul unei tumori nazale sau sinusale.

Diagnosticul începe cu un examen local, făcut de medicul de familie sau de ORL-ist. La acesta se adaugă un examen de sînge, eventual teste specifice. Dacă se consideră necesar se pot indica în ­continuare teste de evaluare a funcţiei hepatice sau un examen radiologic al craniului.

Primul ajutor

În prima fază, hemoragiile nazale se pot opri prin metode simple: persoana în cauză trebuie să stea aşezată cu capul ridicat şi uşor aplecat în faţă (pentru a evita înghiţirea sîngelui, care produce sim­ptome digestive) şi să respire pe gură. Nasul trebuie prins între degete şi presat puternic timp de 5-10 minute. Concomitent, se poate aplica o pungă de gheaţă la baza nasului.

Prezentarea la medic se face în cazul hemoragiilor masive, care nu cedează după 20 de minute de compresiune şi în cazul hemoragiilor repetate. În funcţie de gravitatea hemoragiei, se poate introduce un burete cu substanţă vasoconstrictoare, se poate opri sîngerarea cu un tampon de vată sau se poate face o cauterizare. De asemenea, se pot aplica alte proceduri hotărîte de medic. Pentru a preveni repetarea hemoragiei, este indicat ca bolnavul să se odihnească ţinînd capul ridicat, să evite lichidele fierbinţi şi traumatizarea zonei. Dacă este posibil, aerul să fie umidifiat şi să se protejeze mucoasa nazală, folosind zilnic o soluţie salină sau o cremă.